SEMENI VÂNT, CULEGI FURTUNĂ
(sau ce dai, aia primești)
Da, știu că acesta este un subiect care nu este pe placul celor care nu prea vor să-și asume responsabilitatea pentru ceea ce fac și spun. E mai simplu să se dea vina pe alții – pe vecini, pe guvern, pe președinte, pe primar, pe dârele de pe cer, pe chimicalele din mâncare, pe conspirațiile mai mult sau mai puțin evidente sau pe Dumnezeu – decât să arate spre ei.
Am observat că în multe comentarii la postările de pe Facebook se insistă pe a puncta ce simt alții, ce fac alții, ce li s-ar potrivi mai bine altora, cum ar trebui să le fie bine altora. Sunt convinsă că unii cititori își spun „și nu ar trebui să mă gândesc la alții?… dar la ce să mă gândesc?”. La tine! Așa cum știi ce le este bine oamenilor pe care nu îi cunoști, așa vreau să știu părerea ta legată de tine, de ce ai face tu pentru tine, cum ți-e ție bine.
Am dat exemplul acesta cu comentariile, dar ceea ce vreau să transmit este dincolo de niște comentarii aruncate fără miză; pentru că miza este atunci când vorbești despre lucruri trăite, cunoscute, înțelese, nu despre a lua partea cuiva doar pentru că așa ai fost educat.
Ideea este că cine vorbește într-una despre ceilalți, nu vorbește despre sine. Cine își petrece timpul interpretând mesajele pentru ceilalți, nu mai are timp să înțeleagă mesajul pentru el însuși. Cine caută doar partea negativă în ceea ce spun sau scriu ceilalți, nu mai are timp pentru frumusețea pozitivului.
Dacă ești obișnuit să vezi doar partea goală a paharului, nu poți înțelege valoarea plinului. Dacă ești obișnuit să vezi defectele celorlalți, nu te mira că viața ta e goală de bucurii și plină de oameni posaci, așa ca tine.
Cum recunoști oamenii care nu se gândesc la ei, ci doar la ceilalți, deci nu își asumă responsabilitatea, ci aruncă vina pe alții?
– În primul rând nu au simțul umorului. Nu își dau voie să zâmbească sau să râdă la poantele auzite sau văzute, ba chiar își strâng buzele, nu cumva să le scape vreun zâmbet răzleț. Aceștia sunt oamenii care chiar le atrag atenția altora că nu e nimic de râs și îi apostrofează pe cei care îndrăznesc să facă altfel. Ferește-te de oamenii fără simțul umorului, pentru că își vor face o misiune specială din a le strica celorlalți cheful de râs și distracție. Deci dacă ei nu pot sau vor să râdă, nici ceilalți să n-o facă.
– Vânează într-una greșelile celorlalți. Aceștia sunt oamenii care nu sunt atenți la mesaj, ci doar la felul în care este transmis. Sunt oamenii care îi întrerup pe cei cu care vorbesc pentru că ei nu ascultă ca să înțeleagă, ascultă ca să combată, să contrazică. Aici intră și cei care comentează mult, la orice, și dacă trebuie și dacă nu. Sunt oamenii care comentează despre autor și nu despre mesaj. Iar dacă cineva le răspunde, pentru că nu se așteaptă la asta, vor intra instant în starea de victimă în care tot celălalt e problema, nu ei.
– Sunt cei care dacă 99% este bine dar 1% e rău, vor ignora cei 99%, se vor concentra pe acel 1% și vor vorbi doar despre asta. Aici intră oamenii care vor vorbi doar despre ce le lipsește, despre cât de mizerabilă este viața și oamenii, incapabili fiind să vadă și ce au bun: sănătate, copii frumoși și deștepți, familie, loc de muncă, etc.
Am trecut în revistă doar câteva trăsături prin care îi putem recunoaște pe oamenii care arată într-una spre ceilalți. Care este caracteristica lor comună? Nu știu ce înseamnă IUBIREA. O confundă cu altceva: cu dependența, cu atașamentul, cu nevoia. Aici intră și oamenii care, la citirea acestor rânduri, vor simți nevoia să spună/scrie: „și ce este iubirea, că ea nu există?; oamenii sunt răi, ce e de iubit la ei?!”.
Am citit undeva ceva interesant (pentru mine): când oamenii îți spun ca nu văd nimic bun în tine și la viață, îmbrățișează-i și spune-le „viața poate fi grea pentru orbi”.
Dragă Om, ceea ce ești aia atragi în viața ta. Nu poți fi pesimist, să critici tot și pe toți și apoi să te aștepți ca lumea să te aplaude, să te iubească și să te accepte necondiționat. Nu poți să ignori binele și să pui accentul doar pe rău, fără să apară consecințe neplăcute în viața ta. Ceea ce creezi, ai. Dacă semeni vânt, culegi furtună.
Poți fi cât de supărat vrei, poți să nu fii de acord cu mine, dar nimeni nu este responsabil pentru viața ta în afară de tine. Poți fi rău cu ceilalți, critic, cinic, dar asta nu îți va aduce iubire, respect și sănătate.
Ce semeni, aia culegi. Și nu, nu poți scăpa de consecințele acțiunilor tale. Karma is a big fuckin* bitch*!
Mai multe despre acest subiect voi vorbi vineri, 04.10.2024, de la ora 20.30 în cadrul unei emisiuni în direct transmisă pe pagina mea Facebook și pe canalul meu YouTube. Te aștept cu drag.
Binețe, Om matur!
Edith Elisabeta Kadar
Edith Elisabeta Kadar Blog 