New Video Upload : RĂNILE SUFLETEȘTI NEVINDECATE ÎȚI VOR DISTRUGE ORICE RELAȚIE

RĂNILE SUFLETEȘTI NEVINDECATE ÎȚI VOR DISTRUGE ORICE RELAȚIE
RĂNILE SUFLETEȘTI NEVINDECATE ÎȚI VOR DISTRUGE ORICE RELAȚIE (LUNA PLINĂ în SCORPION și ECLIPSA TOTALĂ DE LUNĂ ÎN SCORPION)

Din copilărie am fost fascinați de poveștile care se terminau cu „… și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”.
Ideea de a menține fericirea până la adânci bătrâneți era fascinantă, iar atunci am fost convinși că acesta este adevărul și în viață.
Cu timpul am început să vedem că oamenii mari nu prea trăiesc asta, și am auzit că fericirea până la adânci bătrâneți este doar un text de basm. Ba chiar, din prea multă „iubire” a celor care ne-au educat, s-a râs de naivitatea și credulitatea noastră, explicându-ni-se că fericirea nu există, sau că ea constă în a avea bani, bunuri și putere, dar că cei doi dintr-o relație n-au legătură cu zen-ul și cu pacea sufletească.

Părinții ne-au dat educația legată de relații în funcție de propria lor relație din căsnicie. Dacă relația era tensionată, cum am fi putut să auzim lucruri frumoase despre parteneriat? Cine să ne spună așa ceva? Cei care se certau într-una? Cei care nu se certau (că nu era bine să vadă și să audă lumea despre așa ceva) dar țineau totul în ei și emanau în jur furie, intoleranță și tristețe?
Cine să ne spună ce înseamnă o relație? Cei care îi bârfeau pe ceilalți și își bârfeau partenerul/partenera la străini? Cei care se jigneau unul pe celălalt? Cei care consideră că sexul opus nu e în stare de nimic?

Tu realizezi că sunt prea puțini cei care au avut încă din copilărie un exemplu pozitiv, și nu în teorie ci în viața de zi cu zi?
Desigur, partizanii pozitivității cu orice preț vor veni acum să spună că ce a fost, a fost, și că ar fi bine să ne concentrăm pe prezent și pe viitorul luminos, uitând că dacă nu sădim semințe ale luminii, toleranței și iubirii, nu pupăm decât ce am primit: pesimism, frici și intoleranță. Tactica îngropării problemelor și a negării trecutului este doar o iluzie menită să ne țină departe de repararea vieții noastre. În fond, ignoranța și ignorarea sunt alegeri proprii. Rănile acelea vechi nu pleacă nicăieri, oricât le-am nega și le-am „picta” în culori pozitive, ci „sângerează” peste fiecare zi a vieții noastre și peste fiecare persoană pe care o întâlnim.

Fiecare traumă din copilărie va bloca o parte din sufletul nostru acolo, în acel moment nefast; mergem mai departe în viață cu un procent din ce în ce mai mic din ce am fost odată. Și ajungem, astfel, la vârsta adultă unde nu mai suntem plini de suflet ci goliți de trăiri și încărcați de justificări și de teorii învățate și repetate pentru a putea supraviețui.

Iar când intrăm în relații, așa, incompleți și plini de frici, oare ce parteneri atragem? Oare ce așteptări avem de la celălalt și de la relație? Să ne facă fericiți, să alunge durerea aceea veche și să umple golul pe care îl simțim.
Crezi că o persoană dezintegrată poate atrage pe cineva echilibrat, plin de pace și de liniște în suflet? NU! Nu poate atrage decât ceea ce este ea în acel moment.

Relațiile nu sunt despre salvarea celuilalt și nici despre răzbunarea pentru suferința pe care alții au creat-o.
O relație sănătoasă, viabilă, poate avea loc doar între doi oameni vindecați complet, care au iertat trecutul și au făcut pace cu cei care le-a creat suferința. Până atunci… totul se reduce doar la discuții.

Luni, 16 mai, va avea loc un eveniment care scoate la suprafață toate rănile importante pe care nu le-am rezolvat în trecut: Luna Plină în Scorpion și Eclipsa totală de Lună în Scorpion.

Mai multe despre aceste subiecte voi povesti în cadrul unei emisiuni în direct transmisă pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook, vineri, 13 mai, de la ora 20.30.

Te aștept cu drag.

Binețe, Om asumat!

Edith Kadar

New Video Upload : PROBLEMELE AMÂNATE SE REÎNTORC CICLIC PÂNĂ LE REZOLVĂM

PROBLEMELE AMÂNATE SE REÎNTORC CICLIC PÂNĂ LE REZOLVĂM
PROBLEMELE AMÂNATE SE REÎNTORC CICLIC PÂNĂ LE REZOLVĂM – Mercur retrograd în Gemeni/Taur (10.05 – 03.06.2022)

Că vrem o viață fără probleme, e de la sine înțeles. Am face orice să evităm neplăcerile, nefericirea și blocajele de orice fel. Iar atunci când ni se întâmplă așa ceva, avem tendința de a da vina pe oricine altcineva decât să ne uităm în propria noastră ogradă, doar e viața noastră.

Găsirea vinovatului de serviciu a ajuns un „sport” aplicat la scară largă și ocupă o mare parte din viața noastră. Cum am putea accepta că noi ne-am creat nefericirea prin deciziile pe care le-am luat? Cum adică deciziile noastre ne-au adus aici, în acest moment? Nu! Dumnezeu e nedrept! Dracu’ ne-a pus! Conspirațiile, guvernele sunt de vină! Oamenii ne vor nefericiți și ne creează probleme. Noi nu putem fi de vină că mariajul nostru e un dezastru. Nu, e de vină doar celălalt că ne pune neuronii pe bigudiuri și că își bate joc de sănătatea și de binele nostru. Doar șeful și colegii sunt de vină că la serviciu ne simțim neapreciați și nedreptățiți, cum am putea noi alege cele mai neinspirate variante?
Părinții sunt de vină pentru că nu am devenit altceva, iar copiii sunt vinovați pentru oboseala noastră.

Ori de câte ori ni se întâmplă ceva neplăcut, primul lucru căutăm spre cine să arătăm cu degetul. Pentru a ajunge să arătăm spre noi și să vedem ce din noi a produs problema, e nevoie să ne maturizăm, să creștem și să renunțăm la beneficiile copilăriei târzii. Care sunt aceste beneficii? Păi exact lipsa de asumare a responsabilității pentru faptele și viața proprie.
Desigur, mai avem și spiritualiștii care-și urlă trezirea pe facebook și care o servesc rapid p-aia cu „pfff, e normal să ne uităm în noi, cine nu știe asta?!… ce puține știu oamenii!”. P-ăștia îi lăsăm în plata lor cu jucăriile lor, că au uitat că nu s-au născut învățați, că și ei au fost acolo unde sunt cei pe care îi arată cu degetul, și că un om matur îi ajută pe cei care au nevoie, nu râde de ei, nu îi judecă, nu îi condamnă.

Ideea este că trebuie să lucrăm mult cu noi pentru a șterge din codul genetic programele care ne fac degrabă arătători spre ceilalți și căutători de vinovați. Ani buni. Durează până ce acceptăm că noi suntem responsabili pentru ceea ce avem acum în viața noastră. Nu este suficient să apunem „îhâm, accept că nu altcineva e de vină pentru ce am”. Nu, nu așa merge. Și nici nu se poate da un răspuns la întrebarea „dar cum să o fac, dar mai repede că am pierdut cam mult timp în viața asta și vreau să recuperez… cum nu se poate?!!!… înseamnă că nu ești bun de nimic!… io acum vreau!”. Ăsta e comportament de copil.

Cum ajungem să ne dăm seama că noi suntem creatorii (ne)fericirii proprii? Dând cu capul de multe ori. De câte ori? De câte este nevoie să ajungem să zicem „stai, ceva nu fac bine!”. Din păcate este nevoie ca o situație să revină în viața noastră și să se repete ciclic pentru a putea observa tiparul care creează eroare în viața noastră.
Dacă ar fi după noi, nu am schimba nimic, dar Universul ne pune față în față cu deciziile noastre atunci când ceva se repetă. Mulți preferă să moară decât să accepte că ei au creat ceea ce trăiesc.

Unul dintre momentele în care sunt scoase la suprafață șabloanele vechi pentru a le remedia este cel în care Mercur, planeta comunicării, intră în mișcare retrogradă. Din 10 mai și până în 03 iunie Mercur ne va obliga să ne confruntăm cu trecutul nostru. Semne? Blocaje în comunicare, întârzieri, defecțiuni ale aparatelor, etc.

Mai multe despre toate acestea voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct luni, 09.05, de la ora 20.30, pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook.

Te aștept cu drag.

Binețe, Om asumat!

Edith Kadar

New Video Upload : COPILUL SEAMĂNĂ CU RELAȚIA DINTRE PĂRINȚI

COPILUL SEAMĂNĂ CU RELAȚIA DINTRE PĂRINȚI
COPILUL SEAMĂNĂ CU RELAȚIA DINTRE PĂRINȚI

Se spune că un copil nu seamănă cu părinții, el seamănă cu relația dintre părinții lui.
Cu alte cuvinte copilul este într-un fel atunci când relația părinților este calmă, caldă și armonioasă, și în cu totul alt fel atunci când mama și tata sunt într-un război continuu. Și aici nu mă refer doar la aspectul fizic, ci și la caracter, la abilitățile pe care și le dezvoltă și la bagajul emoțional care îl ajută sau îl sabotează.

Trăim într-o perioadă în care vechiul dispare și apare noul. Desigur, asta e valabil oricând, vei zice. Da, doar că acum ștergerea programelor vechi din familie e mai accelerată ca oricând. Referindu-ne strict la subiectul de acum, se poate vedea ușor că etalonul vechi de educație al copiilor nu mai este valabil la generațiile noi: din ce în ce mai multe cazuri de autism, ADHD, din ce în ce mai multe boli care în trecut nu atingeau copiii și adolescenții.

A da vina pe factorii externi, a arăta cu degetul către stres, genetica defectă moștenită întotdeauna de la celălalt, sistemul de educație plin de tare și altele, nu numai că nu rezolvă problemele ci chiar le amplifică. Cauza este întotdeauna interioară, la noi, în noi.

Deja știința a demonstrat că bagajul genetic pe care îl are omul este direct influențat de mediul în care crește, trăiește și se dezvoltă. Cu alte cuvinte, o persoană are o anumită predispoziție genetică într-un anumit mediu, dar dacă schimbă mediul, se schimbă predispoziția.
Știința care demonstrează acest lucru se numește EPIGENETICĂ, este recunoscută și începe să fie acceptată și de către mințile mai reticente la nou. Desigur, vor mai fi conservatori care vor respinge dovezile științifice doar pe motiv că nu se potrivesc cu ceea ce au învățat și au auzit; iar aici nu mă refer doar la oamenii de știință, ci și la cei care nu au nicio cunoaștere în domeniu, niciun studiu, dar pot jura pe roșu că influența mediului asupra ADN-ului este o mare gogoriță.

De aceea spuneam că trăim vremuri în care noul este atât de revoluționar încât nu lasă decât 2 variante: îl accepți, te adaptezi și te transformi, sau îl respingi și te afunzi în vechi pentru că asta este ceea ce cunoști și ceva nou îți creează disconfort.

Copiii primesc materialul genetic de la mama și de la tata; dar și ei, la rândul lor, l-au primit de la părinții lor, aceștia de la părinții lor, ș.a.m.d. În ADN-ul ovulului și a spermatozoidului (care se întâlnesc pentru a crea o nouă ființă) se află înscrise toate programele după care au trăit strămoșii, bunicii și părinții. Deci copiii sunt deja programați cum să fie, cum să se manifeste. Un părinte fricos nu poate crea un copil armonios. Un părinte agresiv nu poate crea un copil calm și echilibrat. Copilul este rezultatul programelor din ADN care îl condiționează. De aceea se numesc PROGRAME. Ele programează!

Un părinte cu programe distructive sau chiar cu lipsă de programe în ADN (de exemplu iubirea) nu poate transmite decât ceea ce are, nu ce spune că are.
Totul este energie. Materialul genetic moștenit de la părinți este cel care determină cum să fie copilul, și va avea efect asupra lui chiar și atunci când el devine adult. Nu putem fi altceva decât mama și tata; și asta până când ne trezim și spunem „nu-mi place ce programe am, nu-mi place ce am devenit; pot deveni ce vreau eu, preiau eu frâiele vieții mele”.

Că vrem sau nu, în această perioadă are loc o curățare masivă a programelor vechi din ADN-ul uman și a condiționărilor vechi de milenii. Și ce moment mai bun de nou început poate fi decât Luna Nouă din zodia corpului fizic – Taurul.
Luna Nouă în Taur are loc la 30 aprilie, moment în care se va petrece și o Eclipsă de Soare.

Mai multe despre toate acestea te invit să afli urmărind emisiunea mea în direct de vineri, 29.04.2022, de la ora 20.30, pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook.
Această emisiune este avanpremieră la atelierul din acest weekend pe tema relației părinte-copil (nu trebuie să ai copii, tu ești copilul cuiva, deci ești deja programat într-un anumit fel). Mai multe detalii și înscriere aici: https://alexaevent.ro/evenimente/seminar-online-relatia-parinte-copil-cu-dr-edith-kadar-2022/

Te aștept cu drag.

Binețe, Om deschis la nou!

Edith Kadar

New Video Upload : PÂNĂ NU ACCEPȚI CINE/CE EȘTI, NU POȚI MERGE MAI DEPARTE

PÂNĂ NU ACCEPȚI CINE/CE EȘTI, NU POȚI MERGE MAI DEPARTE
PÂNĂ NU ACCEPȚI CINE/CE EȘTI, NU POȚI MERGE MAI DEPARTE

Tu ești ceea ce ești, indiferent ce vrei să pari în ochii altora. Dacă ești plin de frici și de nesiguranțe, dacă nu dai doi bani pe tine, asta ești cu adevărat, nu măștile pe care ți le pui, nu zâmbetul forțat pe care ți-l atârni după urechi, nu declarațiile pompoase de pe facebook, nu rolurile pe care le joci în fiecare zi.

Universul nu este impresionat și nici influențat de vorbele tale, ci de energia pe care o emani. Aceea nu poate minți pe nimeni, nici măcar pe tine, deși investești… pardon, irosești mult timp să acoperi imaginea caca-pfui și să-ți pui masca pentru a ascunde adevărul și pentru a-i impresiona pe cei din exterior; adică pe cei ce nu dau doi bani pe bunăstarea ta interioară, mai ales dacă te condiționează în permanență.

Și dacă nu îți dai voie să fii tu cine ești cu adevărat ci ești un actor care joacă un rol, vin și te întreb cine ești atunci când lucrezi, cine ești atunci când iubești, cine ești atunci când vorbești cu diferite persoane pe care le întâlnești?
Cine lucrează: cel care se ascunde sau cel care vrei să pari? Cine iubește? Cine vorbește? Pentru că nu e același lucru. Dacă vrei să pari ceea ce nu ești, e posibil să te simți mizerabil în ceea ce faci.

Imaginează-ți că ești plin de frici: că nu ești suficient de bun, că nu termini treaba la timp, că îi superi pe alții, că nu te iubește nimeni, că rămâi singur, etc. Dar nu vrei să arăți asta și supracompensezi, îți pui o mască de om veșnic vesel și binedispus pentru ca alții să nu-ți vadă adevărata față. Și imaginează-ți că stai cu masca asta toată ziua, dar în interior te simți mizerabil. De ce? În primul rând pentru că știi că minți, știi că joci teatru, și în al doilea rând pentru că adevăratele tale emoții, cele pe care le blochezi, le reprimi, sunt energii care se agită în tine și provoacă adevărate furtuni interioare. Ce se întâmplă în cazul acesta? Cum ies afară aceste emoții reprimate? Prin agresivitate cu cei dragi, dependențe de tot felul, boli, depresie, atacuri de panică, etc. Și ce faci? Păi tot nu lași să iasă adevărata problemă la suprafață; dimineața îți atârni o nouă mască, dar cu fiecare zi ce trece ești din ce în ce mai stresat, simți presiune și irosești din ce în ce mai multă energie pentru a menține aparențele.
Până ce adevărul, ceea ce vrei să ții ascuns, va țâșni cu putere afară făcând ravagii și demolând toată construcția mincinoasă pe care o numești viață. Și tot ce ai construit pe minciună se va dezintegra: ai intrat într-o relație din frica de a nu rămâne singur? Se va destrăma, pentru că acolo nu e gram de iubire, e doar frică și disperare. Ești la un loc de muncă unde simți că te irosești dar nu faci nimic din frica de a nu rămâne fără venituri? Îți vei pierde slujba pentru că acolo nu este pasiune și dăruire.
Tot ce nu este real, vei pierde. Și atunci ai două variante: fie să fii victimă, să te lamentezi și să irosești viața nefăcând nimic, sau să îți dai seama că totul s-a întâmplat din cauza minciunilor tale, recunoști asta, accepți că (te-)ai mințit și realizezi că ai primit o nouă șansă: aceea de a o lua de la capăt acceptând cine ești cu adevărat și acționând din acea perspectivă. Doar când te vei accepta așa cum ești și înțelegi că nu ești mai bun sau mai rău decât ceilalți, ești doar altfel, lucrurile se vor schimba în bine, relația cu tine și cu ceilalți va deveni sinceră, fără presiuni (sau depresie) și vei începe să ai și nu să pierzi.

Aceasta este și tema momentului de Lună plină în Balanță, zodia relațiilor, care va avea loc sâmbătă, 16.04.2022.
Mai multe despre acest subiect și la ce să ne așteptăm în următoarele 6 luni voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct transmisă pe pagina mea facebook și pe canalul meu YouTube vineri, 15.04.2022, de la ora 20.30.

Te aștept cu drag.

Binețe, Om conștient!

Edith Kadar

New Video Upload : LA CE EȘTI DISPUS SĂ RENUNȚI PENTRU A-ȚI FI BINE?

LA CE EȘTI DISPUS SĂ RENUNȚI PENTRU A-ȚI FI BINE?
LA CE EȘTI DISPUS SĂ RENUNȚI PENTRU A-ȚI FI BINE?

„Dar de ce ar trebui să renunț la ceva pentru a-mi fi bine? Nu înțeleg la ce să mai renunț, că am renunțat la tot și nu mi-e bine”, s-ar putea să gândească unii, și din punctul lor de vedere au dreptate. Adică cum să ceri cuiva care a renunțat la fericire, la pace, la iubire, la sănătate, la el însuși, să mai renunțe la ceva?
Păi da, și dacă am renunțat la toate astea atunci ce mai rămâne? Disperare, nemulțumire, frică, furie, neajunsuri, frustrare, apatie, anxietate, depresie. Și ce generează toate astea? Nevoia de CONTROL. Ideea de a controla fiecare aspect al vieții aduce o liniște aparentă, dar adâncește disperarea atunci când vedem că lucrurile, oamenii și viața au reguli proprii și nu le pasă de controlul nostru.
De cele mai multe ori nefericirea nu vine din lipsurile propriu-zise, ci din frustrarea că lucrurile nu au decurs așa cum ne-am imaginat că ar trebui să decurgă.

Cel mai mare motiv al devalorizării și blazării noastre: credem că suferința și nerealizarea viselor este singura variantă la care avem dreptul în viața asta, credem că ceea ce avem este TOT ce putem primi în această existență, și că nu avem voie să încercăm alte variante pentru că „binevoitorii” ne-au spus că nu se poate ceea ce vrem. E ca și cum alegem să stăm într-o peșteră doar pentru că cineva ne-a spus că asta e unica variantă, că toți ceilalți stau în peșteri și că lumina zilei, Soarele și alte locuri de trăit sunt legende, conspirații și invenții, și că dacă ieșim de acolo vom muri cu siguranță; iar noi credem asta fără a cerceta, fără a verifica dacă e adevărat sau nu. Desigur, când suntem educați că a avea curaj să căutăm și alte variante este un păcat pentru care vom fi pedepsiți cu iadul veșnic, vom renunța la curaj rapid. Tot așa vom renunța la tot ce este dincolo de curaj: bucurie, iubire, bunăstare, mulțumire, echilibru.

Acum ies din „noi” și mă adresez ție direct: păi dacă tot ai renunțat la tot ce e bine, de ce nu ai renunța și la ce îți face rău și care te ține departe de orice bine ai putea atinge?
LA CE EȘTI DISPUS SĂ RENUNȚI PENTRU A-ȚI FI BINE?
Ești dispus să renunți la lamentările permanente care te țin în pas cu lumea și care te mențin în atenția celor care te ascultă?
Ești dispus să renunți la „beneficiile” bolii pentru a te vindeca?
Ești dispus să renunți la starea de victimă care îți aduce în viață salvatorii care să facă tot ceea ce tu nu ai chef să faci?
Ești dispus să renunți la furia pe care ți-o creează toți cei care nu fac sau nu spun așa cum simți tu că ai merita, și să-ți miști fundul să faci odată ceva, ORICE, pentru tine?
Ești dispus să renunți la controlul care te duce sigur către auto-distrugere?
Ești dispus să renunți la orgoliu și să faci loc smereniei în viața ta?
ATENȚIE! NU ESTE SUFICIENT SĂ SPUI CĂ DA, VREI! Schimbarea nu e adusă de teorie, ci de practică.

Pentru cei care sunt dispuși să schimbe cu adevărat ceva, astrele au pregătit un mare ajutor: conjuncția Jupiter-Neptun care va avea loc în Pești și care poate da un boost de energie sau ne poate trânti la pământ cu orgoliul nostru cu tot.
Mai multe despre aceste subiecte voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct transmisă luni, 11.04, de la ora 20.30, pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook.
Te aștept cu drag.

Binețe, Om curajos!

Edith Kadar

New Video Upload : CUM RECUNOȘTI MESAJELE TRIMISE DE UNIVERS?

CUM RECUNOȘTI MESAJELE TRIMISE DE UNIVERS?
Îți mulțumesc pentru semnele pe care mi le dai, Universule, dar eu aștept un semne mai semne decât cele pe care le-am primit. (You are another Me)

Cam așa se întâmplă de câte ori cerem și așteptăm semne, dar pentru că ele nu sunt așa cum ne așteptăm să fie, nu le luăm în seamă.

De cele mai multe ori când cerem un semn, noi și avem în minte răspunsul pe care ar trebui să-l primim de la Univers, de la Dumnezeu. Păi, și dacă avem deja răspunsul în minte, de ce mai așteptăm răspuns de la alții? Ca să ne confirme că avem dreptate? Să putem spune „ha, ai zăzut, am știut eu”? Păi ăsta nu e orgoliu pur sânge? „Doamne, cum să fie orgoliu când eu cer semne? Dar nu trebuie să accept tot, doar am liber arbitru, nu?!”. Mda, avem liber arbitru doar atunci când ceva nu ne convine, dar nu-l aplicăm și atunci când să renunțăm la control.

Când așteptăm și căutăm doar anumite semne și răspunsuri, când le respingem pe cele care nu ne plac (chiar dacă sunt cele de care avem nevoie în acest moment), acestea sunt semne clare de manie a controlului; și nu orice control, ci chiar a Universului. Nici nu ne jucăm de-a Dumnezeu, nu?! „Facă-se voia Ta, dar vezi să fie voia mea, da, măi Dumnezeule? M-ai auzit?!”

În fiecare moment primim ceea ce ni se potrivește pentru calea pe care am ales-o. Am ales să preamărim lucruri materiale? Da, le vom avea, dar prețul va fi pierderea legăturii cu Sursa, cu divinitatea, pentru că dumnezeul nostru va deveni ceea ce ne dorim cu atâta ardoare: banii, mașina, casa, ceea ce are celălalt și nu avem noi.

Cum ne dăm seama că ne îndepărtăm de Dumnezeu, de Sursă, de divinul din noi? Când nu acceptăm ce ne aduce viața, ce ne este trimis pentru ceea ce suntem acum, și comentăm într-una, contestăm ce primim și ne considerăm victime ale sorții. „Alții au, de ce eu nu am? Dumnezeu a uitat de mine. Doar alții au noroc, eu m-am născut sub o stea a ghinionului!”. Nu. Avem ghinion și blocaje doar atunci când vrem să mergem pe o cale care nu este a noastră.

Despre mai multe voi povesti în cadrul unei emisiuni în direct azi, marți, 05.04.2022, de la ora 14.30.

Te aștept cu drag.

Binețe, Om fain!

Edith Kadar

New Video Upload : CÂND SCHIMBI FELUL ÎN CARE VEZI LUMEA, LUMEA PE CARE O VEZI SE SCHIMBĂ

CÂND SCHIMBI FELUL ÎN CARE VEZI LUMEA, LUMEA PE CARE O VEZI SE SCHIMBĂ
CÂND SCHIMBI FELUL ÎN CARE VEZI LUMEA, LUMEA PE CARE O VEZI SE SCHIMBĂ

Astăzi am ales o temă foarte bine surprinsă în cuvinte de către Wayne Dyer: „când schimbi felul în care vezi lucrurile, lucrurile pe care le vezi se schimbă”. Este o afirmație care vorbește despre schimbarea de perspective, despre a afla și alte variante ale aceluiași lucru care ne „bântuie” viața. Este despre trezire, despre creșterea în conștiință, despre evoluție.

Ce înseamnă să schimbăm felul în care vedem lucrurile? Înseamnă să înțelegem și să acceptăm că orice ne face nefericiți și nemulțumiți nu este menit să facă parte din viața noastră, că este ca și cum am bea de bunăvoie otravă și că acolo, afară, în viață, există un alt prezent care ne așteaptă și se așteaptă trăit.
Înseamnă să nu mai avem atâtea pretenții ca alții să se schimbe și să se ajusteze la lumea noastră de parcă a noastră lume este singura valabilă și reală. Păi dacă ar fi așa, dacă ceea ce simțim și trăim este 100% real, cum se face că mulți dintre noi suntem nemulțumiți, nefericiți, neîmpliniți și nerealizați, chiar dacă n-am recunoaște asta în fața nimănui? Cum se face că mulți dintre noi trăim o viață duplicitară: una spunem și scriem pe Facebook, și alta trăim în sinea noastră atunci când rămânem singuri cu noi la orele serii?

Una dintre cauzele principale ale suferințelor și traumelor la toate nivelurile este că rar acceptăm că mai există și o altă variantă la ceea ce trăim și simțim, că există și alte posibilități de a rezolva problemele în afara celor pe care le-am încercat de zeci de ori și care ne-au dus la blocaje și în depresie. Am fost învățați de mici să acceptăm și să executăm tot ce ni se spune fără a pune întrebări, și ajungem să credem la vârsta adultă că așa e normalul: noi spunem, iar ceilalți trebuie să creadă și să facă ce am spus noi.
De câte ori nu am pus în copilărie întrebarea „dar de ce trebuie să fac așa”, și ni s-a răspuns „pentru că așa zic eu”? De suficiente ori încât acesta să devină, pentru mulți dintre noi, un program pe care îl aplicăm la vârsta adultă.
– Măi, dar de ce faci asta? Tu nu vezi că suferi și îi faci și pe alții să sufere?
– Pentru că așa vreau eu!
– Dar mai există atâtea alte variante din care poți alege…
– Ce, îmi spui tu mie ce să fac?!
– Dar ești din ce în ce mai bolnav, tu nu vezi? Preferi să mori decât să faci altfel decât până acum?
– Da, că eu nu sunt de vină! Lumea e de vină că e nedreaptă!

Ce să-ți povestesc, chiparosule, toți sunt de vină pentru alegerile nefericite pe care le facem în viața noastră, doar noi nu. Altcineva a venit și ne-a pus pistolul la tâmplă și a spus să ne căsătorim fără să iubim; altcineva ne-a legat cu lanțuri la locul de muncă unde suntem nefericiți și neapreciați; alții ne-au amenințat cu nu știu ce dacă îndrăznim să ieșim din relații toxice. Alții. Mereu alții. Niciodată noi, deși ne lăudăm că este viața noastră.

Unii dintre noi preferă să moară decât să schimbe perspectiva din care privesc lucrurile; rămân în încrâncenare, încăpățânare, în ranchiună și răzbunare ca și cum prin nefericirea lor ar trebui să-i facă pe ceilalți să-i salveze. Manipulare prin victimizare.
Alții aleg să schimbe felul în care văd lucrurile, lumea, iar atunci au o mare surpriză: întreaga lume se schimbă.

Atragem ceea ce suntem. Dacă suntem critici, vom atrage doar critici; dacă suntem supărați pe viață, vom atrage doar oameni supărați pe viață. Dar dacă alegem să ne schimbăm perspectiva, să vedem și bucurii, și iubire, și liniște, vom atrage în viața noastră oameni pozitivi alături de care ne vom bucura de iubire și de liniște.

Ideea este că întreaga lume pe care o cunoaștem se schimbă pentru că totul este în mișcare. Iar noi facem parte din lume, deci ne schimbăm și noi, vrem-nu vrem. Dacă refuzăm să facem noi schimbarea, vom fi trași în boli grave, care sunt tot rezultatul schimbării.

La ora actuală ies la suprafață programe vechi, profunde, amânate ani întregi și care se cer rezolvate. Și când e cel mai bun moment de a reîncepe totul după schimbare? De Luna Nouă în Berbec, moment care are loc vineri, 01 aprilie 2022, ora 09.24, ora României.

Despre schimbarea care are loc indiferent că vrem sau nu, despre perspective, precedente și alegeri voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct transmisă vineri, 01.04, de la ora 20.30, pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook.

Te aștept cu drag.

Binețe, Om deschis!

Edith Kadar

New Video Upload : CEEA CE FACI ȚI SE VA FACE

CEEA CE FACI ȚI SE VA FACE
Dragilor, să știți că legile Universului și ale karmei funcționează indiferent dacă sunteți de acord cu ele sau nu.

Pe scurt, CEEA CE FACI ȚI SE VA FACE!

Degeaba vei plânge după aceea de cât de nedrept e Dumnezeu și cât de victimă inocentă ești tu că ai primit o pedeapsă pe nemeritate.
NIMIC NU ESTE ÎNTÂMPLĂTOR, și nimeni nu are ceva cu tine dacă tu nu ai fi făcut ceva. Primești ceea ce ai creat. De ce te superi?

New Video Upload : SECRETELE NESPUSE POT CREA PROBLEME DE SĂNĂTATE (Luna Plină în Fecioară)

SECRETELE NESPUSE POT CREA PROBLEME DE SĂNĂTATE (Luna Plină în Fecioară)
SECRETELE NESPUSE POT CREA PROBLEME DE SĂNĂTATE
(Luna Plină în Fecioară)

Cu toții avem secrete mai mari sau mai mici. Indiferent că este vorba despre vârsta adevărată, despre aventuri ținute bine dosite, despre lucruri pe care le ascundem din trecutul nostru, până la copii înfiați cărora nu li s-a spus acest lucru, copii la care s-a renunțat și de care s-a uitat, la traume ce implică violul, incestul, abuzuri fizice inimaginabile, aceste fapte sunt ținute în secret.

De ce?
În primul rând pentru că povara este foarte grea și nimeni nu ne-a învățat să povestim despre ce s-a întâmplat, ci am fost învățați să ținem totul în noi pentru ca nimeni să nu știe rușinea sau fapta gravă pe care am trăit-o.
Am fost învățați că tot ce nu este în conformitate cu ceea ce se spune de alții că e bine ne face automat răi, demni de rușine, plini de vinovăție și că doar focul iadului ne mai poate purifica.

De obicei nu spunem ce s-a întâmplat de frica de a nu-i supăra sau deranja pe alții, nicidecum nu ne gândim la noi, la ce simțim noi. Cum am putea face asta când ni s-a repetat că a ne gândi la noi și la binele nostru este egoism și că ne va paște eterna damnare dacă facem asta.

Nu spunem ce s-a întâmplat deoarece „luptăm” mult timp să îngropăm ce a fost, ce simțim și încercăm prin diferite metode să oprim gălăgia aceea din noi, vocile suferinței neprocesate, nerecunoscute, negate, respinse. Iar rezultatul este, de cele mai multe ori, că totul se amplifică și că în loc să ne fie mai bine ne este din ce în ce mai rău și ajungem la diferite boli create de suferința nemărturisită și ținută secret.

Când vine vorba despre a scoate la suprafață acel secret, acea suferință, mintea maimuță va face tot posibilul să ne pună piedici și vom găsi tot felul de motive să amânăm sau să căutăm variante revizuite și adăugite. E nevoie de multă determinare, de multă răbdare, de multă iubire de sine, de multă iertare pentru a apuca taurul de coarne și a spune ce s-a întâmplat cu adevărat și nu ce vrem noi să se știe.
De multe ori alegem să ducem secretul în mormânt, cum se zice, și ne și repetăm în sinea noastră că mai bine murim decât să spunem ce s-a întâmplat. Și uite așa ni se îndeplinesc dorințele și ajungem să facem boli grave și chiar să murim; asta este varianta de rezolvare pe care am ales-o.

Problema este că secretele nu dispar odată cu timpul și cu corpul fizic, ci se transmit din generație în generație lăsându-le moștenire copiilor și nepoților grele poveri care îi împiedică să aibă o viață normală, așa, din prea multă „iubire” și asumare. Și uite așa generațiile următoare sunt deja programate să caute inconștient ceea ce au ștanțat în codul genetic, secretele strămoșilor, și să le rezolve pentru a putea trăi propria lor viață.

Doar că la un moment dat unele secrete pot erupe scoțând la suprafață gunoaie vechi moștenite în familie.
Momentele de Lună plină au „darul” de a scoate la suprafață demonii interiori.

Vineri, 18 martie, are loc momentul de Lună plină în Fecioară care facilitează scoaterea la suprafață de vechi traume prin boli apărute subit. Despre toate acestea voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct transmisă vineri, 18 martie, cu începere de la ora 20.30 pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook.

Te aștept cu drag.

Binețe, Om înțelept!

Edith Kadar

%d blogeri au apreciat: