Categorie: Fără categorie

DACĂ DRUMUL NU TE TRANSFORMĂ, DEGEABA ÎL FACI
DACĂ DRUMUL NU TE TRANSFORMĂ, DEGEABA ÎL FACI

– ECHINOCȚIUL DE PRIMĂVARĂ;
– LUNA NOUĂ în BERBEC;
– INTRAREA LUI PLUTO în VĂRSĂTOR

Imaginează-ți că ai de făcut un drum mai lung, o călătorie spre un loc unde ai ceva de făcut sau unde vrei să te relaxezi. Tu conduci. Te pregătești și te gândești să ai tot ce îți trebuie, fie că este vorba despre gustări, fie despre haine și tot ce mai ai nevoie atunci când vei ajunge și cât timp vei sta. Îți alimentezi mașina și o pregătești pentru drum.
Cauți cel mai bun, mai optim drum. Ai de ales între autostradă sau drumuri naționale. De cele mai multe ori se alege autostrada; e cu mai multe benzi, duce direct la destinație, nu (prea) ai surprize, alegi ce bandă vrei tu, îți pui muzică și… la drum! Ești atent doar să nu ratezi ieșirea de pe autostradă atunci când te apropii de destinație.
Dar dacă alegi un drum național, acolo va trebui să fii atent la ceilalți, la mașinile care vin din direcție opusă, să fii vigilent la drum, la semne, la denivelări, precaut când intri în depășiri.

Plusuri și minusuri.
Autostrada e directă, sigură, previzibilă. Drumul național/județean îți solicită atenția și concentrarea.
Când mergi pe autostradă vezi peisajele printre panouri și parapete înalte. Când mergi pe drum, ești în peisaj, ești în vale, ești sus, la munte, pe serpentine, deasupra norilor, pe malul apelor, etc.
Pe autostradă nu te poți opri când vrei. Pe drum poți trage pe dreapta de câte ori vrei, și poți admira împrejurimile.

Dar, dincolo de toate astea, ce drum te ajută cel mai mult? S-ar putea să spui că autostrada, doar e modernă, iar omenirea s-a civilizat. Mda, ții volanul drept și te uiți după parcări sau panouri indicatoare. Dar când ieși de pe autostradă și o iei pe drumuri naționale sau județene, atunci poți spune că începi să îți folosești toate talentele tale de conducător auto.
Ce te dezvoltă mai mult? Un drum drept, netezit de alții, sau unul pe care tu alegi traseul, pe care îți poți manifesta toate abilitățile tale și unde poți deveni din ce în ce mai bun?

Desigur, autostrada este foarte bună, dar acum discutăm despre cine ești și cine devii dacă ai conduce doar pe autostradă sau doar pe drumuri. Cred că ai înțeles mesajul, dacă ai vrut.

Acum, hai să ne gândim la drumul cunoașterii de sine.
Îl poți face pe „autostradă”, adică urmând cursuri după cursuri, specializări, citind biblioteci întregi, ținând, la rândul tău, cursuri pentru alții. Teorie.
Sau poți alege un „drum național” unde tu alegi ce faci, dacă mai urmezi vreun curs sau nu, dacă staționezi până ce integrezi toată informația primită în viața de zi cu zi. Practică.
Degeaba o iei pe cale directă, dacă această cale nu produce schimbări puternice în tine la nivel uman. Dacă tot ce te interesează este încă o diplomă, încă o acreditare, încă un motiv de laudă pe facebook, dar viața personală a rămas neschimbată, degeaba o iei pe „autostradă”.
Dar când pornești la drum cu intenția de a-ți folosi toate talentele și abilitățile pe care le ai pentru a deveni din ce în ce mai bun în interior, când ești capabil să observi hopurile și denivelările drumului și să înțelegi că ele te învață o lecție importantă, când te poți bucura de peisaj și când înțelegi că nu viteza te ajută ci cumpătarea, când la capătul unui drum poți vedea că ești altul decât ai fost la plecare, abia atunci înțelegi că dacă nu făceai acest drum, nu ai fi devenit o altă persoană la nivel profund.

Poți face câte drumuri vrei, dar dacă la sfârșitul fiecăruia nu se schimbă ceva în tine, în cine și ce ești, în relațiile tale, degeaba faci aceste drumuri.
Dacă drumul nu te transformă, degeaba îl faci.

Luni, 20.03.2023, la ora 23.25 (ora României), are loc Echinocțiul de primăvară, când ziua este egală cu noaptea. Asta înseamnă și că Soarele își face intrarea în zodia care începe un nou ciclu, un nou drum – Berbecul.
A doua zi, marți, 21.03.2023, se produce Luna Nouă în Berbec, moment care aduce în plus energia noului, a reînnoirii, a noilor începuturi.
Joi, 23.03.2023, Pluto, planeta subconștientului și a dezintegrării vechiului, va intra în Vărsător, zodia schimbării, a umanității, unde va sta timp de 21 de ani.

Despre toate acestea și multe altele voi povesti în cadrul unei emisiuni în direct luni, 20.03.2023, de la ora 20.30, pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook.
Te aștept cu drag.

Binețe, Om curajos!

Edith Elisabeta Kadar

DACĂ DRUMUL NU TE TRANSFORMĂ, DEGEABA ÎL FACI
DACĂ DRUMUL NU TE TRANSFORMĂ, DEGEABA ÎL FACI

– ECHINOCȚIUL DE PRIMĂVARĂ;
– LUNA NOUĂ în BERBEC;
– INTRAREA LUI PLUTO în VĂRSĂTOR

Imaginează-ți că ai de făcut un drum mai lung, o călătorie spre un loc unde ai ceva de făcut sau unde vrei să te relaxezi. Tu conduci. Te pregătești și te gândești să ai tot ce îți trebuie, fie că este vorba despre gustări, fie despre haine și tot ce mai ai nevoie atunci când vei ajunge și cât timp vei sta. Îți alimentezi mașina și o pregătești pentru drum.
Cauți cel mai bun, mai optim drum. Ai de ales între autostradă sau drumuri naționale. De cele mai multe ori se alege autostrada; e cu mai multe benzi, duce direct la destinație, nu (prea) ai surprize, alegi ce bandă vrei tu, îți pui muzică și… la drum! Ești atent doar să nu ratezi ieșirea de pe autostradă atunci când te apropii de destinație.
Dar dacă alegi un drum național, acolo va trebui să fii atent la ceilalți, la mașinile care vin din direcție opusă, să fii vigilent la drum, la semne, la denivelări, precaut când intri în depășiri.

Plusuri și minusuri.
Autostrada e directă, sigură, previzibilă. Drumul național/județean îți solicită atenția și concentrarea.
Când mergi pe autostradă vezi peisajele printre panouri și parapete înalte. Când mergi pe drum, ești în peisaj, ești în vale, ești sus, la munte, pe serpentine, deasupra norilor, pe malul apelor, etc.
Pe autostradă nu te poți opri când vrei. Pe drum poți trage pe dreapta de câte ori vrei, și poți admira împrejurimile.

Dar, dincolo de toate astea, ce drum te ajută cel mai mult? S-ar putea să spui că autostrada, doar e modernă, iar omenirea s-a civilizat. Mda, ții volanul drept și te uiți după parcări sau panouri indicatoare. Dar când ieși de pe autostradă și o iei pe drumuri naționale sau județene, atunci poți spune că începi să îți folosești toate talentele tale de conducător auto.
Ce te dezvoltă mai mult? Un drum drept, netezit de alții, sau unul pe care tu alegi traseul, pe care îți poți manifesta toate abilitățile tale și unde poți deveni din ce în ce mai bun?

Desigur, autostrada este foarte bună, dar acum discutăm despre cine ești și cine devii dacă ai conduce doar pe autostradă sau doar pe drumuri. Cred că ai înțeles mesajul, dacă ai vrut.

Acum, hai să ne gândim la drumul cunoașterii de sine.
Îl poți face pe „autostradă”, adică urmând cursuri după cursuri, specializări, citind biblioteci întregi, ținând, la rândul tău, cursuri pentru alții. Teorie.
Sau poți alege un „drum național” unde tu alegi ce faci, dacă mai urmezi vreun curs sau nu, dacă staționezi până ce integrezi toată informația primită în viața de zi cu zi. Practică.
Degeaba o iei pe cale directă, dacă această cale nu produce schimbări puternice în tine la nivel uman. Dacă tot ce te interesează este încă o diplomă, încă o acreditare, încă un motiv de laudă pe facebook, dar viața personală a rămas neschimbată, degeaba o iei pe „autostradă”.
Dar când pornești la drum cu intenția de a-ți folosi toate talentele și abilitățile pe care le ai pentru a deveni din ce în ce mai bun în interior, când ești capabil să observi hopurile și denivelările drumului și să înțelegi că ele te învață o lecție importantă, când te poți bucura de peisaj și când înțelegi că nu viteza te ajută ci cumpătarea, când la capătul unui drum poți vedea că ești altul decât ai fost la plecare, abia atunci înțelegi că dacă nu făceai acest drum, nu ai fi devenit o altă persoană la nivel profund.

Poți face câte drumuri vrei, dar dacă la sfârșitul fiecăruia nu se schimbă ceva în tine, în cine și ce ești, în relațiile tale, degeaba faci aceste drumuri.
Dacă drumul nu te transformă, degeaba îl faci.

Luni, 20.03.2023, la ora 23.25 (ora României), are loc Echinocțiul de primăvară, când ziua este egală cu noaptea. Asta înseamnă și că Soarele își face intrarea în zodia care începe un nou ciclu, un nou drum – Berbecul.
A doua zi, marți, 21.03.2023, se produce Luna Nouă în Berbec, moment care aduce în plus energia noului, a reînnoirii, a noilor începuturi.
Joi, 23.03.2023, Pluto, planeta subconștientului și a dezintegrării vechiului, va intra în Vărsător, zodia schimbării, a umanității, unde va sta timp de 21 de ani.

Despre toate acestea și multe altele voi povesti în cadrul unei emisiuni în direct luni, 20.03.2023, de la ora 20.30, pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook.
Te aștept cu drag.

Binețe, Om curajos!

Edith Elisabeta Kadar

NIMENI NU E RĂSPUNZĂTOR PENTRU CE SIMȚI, EMOȚIILE SUNT ALEGEREA TA
NIMENI NU E RĂSPUNZĂTOR PENTRU CE SIMȚI, EMOȚIILE SUNT ALEGEREA TA

Există un obicei înrădăcinat și bine ancorat în ADN-ul uman de a da vina pe celălalt atunci când se întâmplă ceva neplăcut, chiar dacă nu a făcut nimic. Că atunci când e de bine, omu’ își atribuie sieși toate meritele, chiar dacă a primit ajutor.

E mai simplu să arăți cu degetul spre alții, și îți poți păstra, astfel, o imagine impecabilă, cel puțin în imaginația ta.
De exemplu, atunci când te cerți cu cineva, ai tendința de a-l învinui că din cauza lui ți s-a stricat întreaga zi, că te-ai ales cu durere de cap, că ți-a afectat zen-ul și feng-shui-ul vieții. În realitate, a fost alegerea ta să simți ceea ce simți, să te comporți așa cum te-ai comportat, să spui vorbele pe care le-ai spus știind că celălalt va reacționa și că îți va întoarce energia înapoi. Aveai și alte variante, dar ai ales-o pe asta.

Este alegerea ta să te enervezi în trafic pentru că nu ajungi când vrei tu și cum ți-ai programat. Dacă nu ți-ai fi făcut planuri, ai fi știut că dimineața e un trafic mult mai aglomerat și ți-ai fi văzut de drum știind că vei ajunge când trebuie. Dar, atunci când vezi că lucrurile nu se întâmplă așa cum vrei tu, începi să te enervezi și să te agiți nu pentru că ceilalți sunt imposibili, ci pentru că nu iese cum vrei. Și, în loc să te gândești „dar de ce, doamne apără, e musai să ajung când vreau, de ce să nu mă relaxez?”, dăi cu înjurături și cu jigniri la adresa celor care îți stau în cale. Iar când ajungi, în sfârșit, la serviciu, vei povesti indignat cât de nesimțit e românul că s-a pus de-a curmezișul planurilor tale. E alegerea ta!

Situațiile sunt așa cum sunt. Comportamentul tău, ceea ce faci și în cine te transformi, este, în schimb, alegere personală.
Nimeni nu te poate enerva fără permisiunea ta. Dacă, în loc să te enervezi, ai face un pas în spate și te-ai gândi „acum de ce reacționez așa?”, situația ar fi alta. Aceeași energie pe care o irosești enervându-te o poți folosi să te observi, să te cunoști.

De ce te enervezi? Pentru că lucrurile nu se întâmplă așa cum vrei. Și e de vină copilul că nu face mai repede și mai bine ce are de făcut pentru ca tu să fii în grafic? E de vină partenerul/partenera pentru că nu s-a comportat când și cum ai vrut pentru că așa ți-e planul din mintea ta? E de vină vânzătoarea pentru că nu ți-a dat ce ai vrut? Sunt de vină colegii pentru că nu te ajută, sau șeful pentru că îți cere să îți respecți termenul pe care tu l-ai acceptat?

Tu te poți enerva pe mine că nu vorbesc cum vrei tu; e alegerea ta. Te poți enerva că nu primești ceea ce crezi că meriți, dar asta nu îți dă dreptul să te comporți cu nesimțire, adică fără să simți ce simte celălalt.
Poți considera că toată lumea are ceva cu tine, tu, perfecțiunea întruchipată. Asta e alegerea ta, nu înseamnă că este și adevărată.
Poți considera că suferințele din trecut îți dau dreptul să fii victimă, dar asta e doar alegerea ta dintre multe alte variante.
Poți alege să rămâi veșnic nemulțumit, acru, frustrat și critic, sau să vezi partea frumoasă a vieții. Poți alege să spui că viața e grea, că n-are părți frumoase, dar asta nu înseamnă că așa și este.

Binele sau răul vor exista întotdeauna; e alegerea ta ce vezi. Lumea este așa cum este, și nu se va schimba doar pentru că tu nu ești de acord cu ea.
Dar, în schimb, alegerile tale îți vor aduce bine sau rău în viață, boală sau sănătate.

Toate emoțiile, trăirile, sentimentele pe care le simți sunt energii puternice care se mișcă în corpul tău, în organele tale. Frica te paralizează și îți afectează rinichii și plămânii; furia te face să vezi roșu în fața ochilor și îți afectează tractul digestiv, ranchiuna îți îmbolnăvește inima, iar vinovăția îți fură viața din tine.

Despre toate acestea voi vorbi pe larg în cadrul unei emisiuni în direct transmisă vineri, 10.03.2023, de la ora 20.30, pe pagina mea Facebook și pe canalul meu YouTube.
Te aștept cu drag!

Edith Elisabeta Kadar

NIMENI NU E RĂSPUNZĂTOR PENTRU CE SIMȚI, EMOȚIILE SUNT ALEGEREA TA
NIMENI NU E RĂSPUNZĂTOR PENTRU CE SIMȚI, EMOȚIILE SUNT ALEGEREA TA

Există un obicei înrădăcinat și bine ancorat în ADN-ul uman de a da vina pe celălalt atunci când se întâmplă ceva neplăcut, chiar dacă nu a făcut nimic. Că atunci când e de bine, omu’ își atribuie sieși toate meritele, chiar dacă a primit ajutor.

E mai simplu să arăți cu degetul spre alții, și îți poți păstra, astfel, o imagine impecabilă, cel puțin în imaginația ta.
De exemplu, atunci când te cerți cu cineva, ai tendința de a-l învinui că din cauza lui ți s-a stricat întreaga zi, că te-ai ales cu durere de cap, că ți-a afectat zen-ul și feng-shui-ul vieții. În realitate, a fost alegerea ta să simți ceea ce simți, să te comporți așa cum te-ai comportat, să spui vorbele pe care le-ai spus știind că celălalt va reacționa și că îți va întoarce energia înapoi. Aveai și alte variante, dar ai ales-o pe asta.

Este alegerea ta să te enervezi în trafic pentru că nu ajungi când vrei tu și cum ți-ai programat. Dacă nu ți-ai fi făcut planuri, ai fi știut că dimineața e un trafic mult mai aglomerat și ți-ai fi văzut de drum știind că vei ajunge când trebuie. Dar, atunci când vezi că lucrurile nu se întâmplă așa cum vrei tu, începi să te enervezi și să te agiți nu pentru că ceilalți sunt imposibili, ci pentru că nu iese cum vrei. Și, în loc să te gândești „dar de ce, doamne apără, e musai să ajung când vreau, de ce să nu mă relaxez?”, dăi cu înjurături și cu jigniri la adresa celor care îți stau în cale. Iar când ajungi, în sfârșit, la serviciu, vei povesti indignat cât de nesimțit e românul că s-a pus de-a curmezișul planurilor tale. E alegerea ta!

Situațiile sunt așa cum sunt. Comportamentul tău, ceea ce faci și în cine te transformi, este, în schimb, alegere personală.
Nimeni nu te poate enerva fără permisiunea ta. Dacă, în loc să te enervezi, ai face un pas în spate și te-ai gândi „acum de ce reacționez așa?”, situația ar fi alta. Aceeași energie pe care o irosești enervându-te o poți folosi să te observi, să te cunoști.

De ce te enervezi? Pentru că lucrurile nu se întâmplă așa cum vrei. Și e de vină copilul că nu face mai repede și mai bine ce are de făcut pentru ca tu să fii în grafic? E de vină partenerul/partenera pentru că nu s-a comportat când și cum ai vrut pentru că așa ți-e planul din mintea ta? E de vină vânzătoarea pentru că nu ți-a dat ce ai vrut? Sunt de vină colegii pentru că nu te ajută, sau șeful pentru că îți cere să îți respecți termenul pe care tu l-ai acceptat?

Tu te poți enerva pe mine că nu vorbesc cum vrei tu; e alegerea ta. Te poți enerva că nu primești ceea ce crezi că meriți, dar asta nu îți dă dreptul să te comporți cu nesimțire, adică fără să simți ce simte celălalt.
Poți considera că toată lumea are ceva cu tine, tu, perfecțiunea întruchipată. Asta e alegerea ta, nu înseamnă că este și adevărată.
Poți considera că suferințele din trecut îți dau dreptul să fii victimă, dar asta e doar alegerea ta dintre multe alte variante.
Poți alege să rămâi veșnic nemulțumit, acru, frustrat și critic, sau să vezi partea frumoasă a vieții. Poți alege să spui că viața e grea, că n-are părți frumoase, dar asta nu înseamnă că așa și este.

Binele sau răul vor exista întotdeauna; e alegerea ta ce vezi. Lumea este așa cum este, și nu se va schimba doar pentru că tu nu ești de acord cu ea.
Dar, în schimb, alegerile tale îți vor aduce bine sau rău în viață, boală sau sănătate.

Toate emoțiile, trăirile, sentimentele pe care le simți sunt energii puternice care se mișcă în corpul tău, în organele tale. Frica te paralizează și îți afectează rinichii și plămânii; furia te face să vezi roșu în fața ochilor și îți afectează tractul digestiv, ranchiuna îți îmbolnăvește inima, iar vinovăția îți fură viața din tine.

Despre toate acestea voi vorbi pe larg în cadrul unei emisiuni în direct transmisă vineri, 10.03.2023, de la ora 20.30, pe pagina mea Facebook și pe canalul meu YouTube.
Te aștept cu drag!

Edith Elisabeta Kadar

CÂND TE VEZI DOAR PRIN OCHII ALTORA, TU NU EXIȘTI
CÂND TE VEZI DOAR PRIN OCHII ALTORA, TU NU EXIȘTI

Luna plină în Fecioară
Intrarea lui Saturn în Pești (07.03.2023)

Atunci când în permanență aștepți ca alții să te vadă bun, cu calități, talentat sau valoros, tu nu exiști în ochii tăi. Probabil nici nu te gândești că părerea ta despre tine, despre ce faci, este mai importantă decât părerea oricui pentru că ești singurul care te cunoști cu adevărat, care știi ce poți și ce nu, care știi de ce ești în stare.

Probabil că în copilărie ți s-a repetat de multe ori ca nu faci bine ce faci, că poți mai mult, că lauda ar însemna să ți se urce la cap și să te crezi prea bun. Probabil că profesorii din școală ți-au spus prea mult și prea des că nu se va alege nimic de tine; și asta pentru că te „cunoșteau” prea bine și te judecau prin prisma materiei pe care o știau și care ție nu-ți folosește la nimic nici azi. Dar, cum mami și tati te „iubeau” mult, te comparau mereu cu copiii vecinilor și ai cunoscuților, și concluzionau că oricine poate mai bine decât tine.

Dacă măcar o situație din cele descrise ai întâlnit, nu te mira că acum, la vârsta adultă, te comporți ca un copil ce așteaptă aprobarea și aprecierea de la alții.

Nu e nicio problemă să vrei aprecierea altora; problema apare atunci când nu te poți aprecia și nu îți poți vedea adevărata valoare decât dacă alții te validează mai întâi. Și cum vor fi relațiile tale? Pline de iubire și de pace? Nu, nu au cum. Iubirea și pacea nu sunt date de altcineva, ci sunt daruri pe care le descoperi tu, în tine, lucrând cu tine.

Cât timp tu nu exiști pentru tine și veșnic aștepți ca alții să îți spună cine și ce ești, relațiile tale nu pot fi decât de codependență, pentru că depinzi ca cei din afara ta să îți dea binecuvântarea că meriți să trăiești încă o nouă zi.
Da, știu, sună dur, dar am fost pe acolo, crede-mă. Am fost agățată ca un scai de oricine îmi arăta atenție și consideram că asta e o dovadă de iubire. Și nu, nu doream atenția și validarea oricui, ci doar a celor de la care era mai greu să le obțin. Probabil cunoști tiparul.

Un codependent are mari șanse să atragă oameni toxici, oameni care nu numai că nu dau validarea, dar și contribuie la risipirea brumei de stimă de sine care i-a mai rămas.
Dacă ai trecut prin asta, recunoști povestea. Ție, că altora e mai dificil să le spui; e mai greu cu vulnerabilizarea asta.

Cum îți dai seama dacă te vezi doar prin ochii altora și pentru tine nu exiști?
– Nu faci nimic fără să ceri aprobare.
– Dacă la sfârșit nu primești laude, ești în stare să renunți la visul tău.
– Refaci proiectele de nenumărate ori pentru a ieși perfect pentru alții, indiferent ce-o fi însemnând pentru tine „perfect”.

Mai multe informații îți voi da în cadrul unei emisiuni în direct, luni, 06.03.2023, de la ora 20.30, transmisă pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook.
Te aștept cu drag.

Binețe, Om valoros!

Edith Elisabeta Kadar

CÂND TE VEZI DOAR PRIN OCHII ALTORA, TU NU EXIȘTI
CÂND TE VEZI DOAR PRIN OCHII ALTORA, TU NU EXIȘTI

Luna plină în Fecioară
Intrarea lui Saturn în Pești (07.03.2023)

Atunci când în permanență aștepți ca alții să te vadă bun, cu calități, talentat sau valoros, tu nu exiști în ochii tăi. Probabil nici nu te gândești că părerea ta despre tine, despre ce faci, este mai importantă decât părerea oricui pentru că ești singurul care te cunoști cu adevărat, care știi ce poți și ce nu, care știi de ce ești în stare.

Probabil că în copilărie ți s-a repetat de multe ori ca nu faci bine ce faci, că poți mai mult, că lauda ar însemna să ți se urce la cap și să te crezi prea bun. Probabil că profesorii din școală ți-au spus prea mult și prea des că nu se va alege nimic de tine; și asta pentru că te „cunoșteau” prea bine și te judecau prin prisma materiei pe care o știau și care ție nu-ți folosește la nimic nici azi. Dar, cum mami și tati te „iubeau” mult, te comparau mereu cu copiii vecinilor și ai cunoscuților, și concluzionau că oricine poate mai bine decât tine.

Dacă măcar o situație din cele descrise ai întâlnit, nu te mira că acum, la vârsta adultă, te comporți ca un copil ce așteaptă aprobarea și aprecierea de la alții.

Nu e nicio problemă să vrei aprecierea altora; problema apare atunci când nu te poți aprecia și nu îți poți vedea adevărata valoare decât dacă alții te validează mai întâi. Și cum vor fi relațiile tale? Pline de iubire și de pace? Nu, nu au cum. Iubirea și pacea nu sunt date de altcineva, ci sunt daruri pe care le descoperi tu, în tine, lucrând cu tine.

Cât timp tu nu exiști pentru tine și veșnic aștepți ca alții să îți spună cine și ce ești, relațiile tale nu pot fi decât de codependență, pentru că depinzi ca cei din afara ta să îți dea binecuvântarea că meriți să trăiești încă o nouă zi.
Da, știu, sună dur, dar am fost pe acolo, crede-mă. Am fost agățată ca un scai de oricine îmi arăta atenție și consideram că asta e o dovadă de iubire. Și nu, nu doream atenția și validarea oricui, ci doar a celor de la care era mai greu să le obțin. Probabil cunoști tiparul.

Un codependent are mari șanse să atragă oameni toxici, oameni care nu numai că nu dau validarea, dar și contribuie la risipirea brumei de stimă de sine care i-a mai rămas.
Dacă ai trecut prin asta, recunoști povestea. Ție, că altora e mai dificil să le spui; e mai greu cu vulnerabilizarea asta.

Cum îți dai seama dacă te vezi doar prin ochii altora și pentru tine nu exiști?
– Nu faci nimic fără să ceri aprobare.
– Dacă la sfârșit nu primești laude, ești în stare să renunți la visul tău.
– Refaci proiectele de nenumărate ori pentru a ieși perfect pentru alții, indiferent ce-o fi însemnând pentru tine „perfect”.

Mai multe informații îți voi da în cadrul unei emisiuni în direct, luni, 06.03.2023, de la ora 20.30, transmisă pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook.
Te aștept cu drag.

Binețe, Om valoros!

Edith Elisabeta Kadar

CU SAU FĂRĂ TINE, LUMEA MERGE MAI DEPARTE
CU SAU FĂRĂ TINE, LUMEA MERGE MAI DEPARTE
Luna Nouă în Pești (20.02.2023)

Paradox: deși mulți oameni nu se cred în stare de ceva important sau măreț, totuși au senzația că fără ei lumea nu s-ar descurca.
Este suficient să ne uităm la frica de moarte a majorității; de fapt nu de moartea propriuzisă se tem oamenii, ci de ideea că viața va ajunge la sfârșit fără ca ei să reușească să facă ceva demn de lăsat în urmă pentru generațiile ce urmează. Faptul că zilele trec și nu văd o schimbare semnificativă în viața lor, o îmbunătățire de orice fel, face ca oamenii să se comporte nu tocmai inspirat, nu întotdeauna rațional.
Ideea că ei nu contează pentru alții atât cât ar vrea, sau că nu își văd împlinite visurile din copilărie, îi face pe oameni să forțeze puțin rezultatul vieții. „Dacă voi nu mă vreți, eu va vreau!”, pare să devină motto-ul (inspirat din „Alexandru Lăpușneanu”) celor care, în sinea lor, nu se cred suficient de buni pentru ceilalți, pentru viață. Și atunci se apucă să facă multe lucruri pentru a atrage atenția asupra lor.

Nu uita, vorbim despre cei care, din anumite motive, au uitat că pot face orice, că sunt creatori, și care s-au rătăcit pe drumul vieții ascultând sfaturi „binevoitoare” despre cum nu vor reuși niciodată.

Când pentru om părerea altcuiva devine mai importantă decât a lui, decât credința că poate reuși orice își propune, el începe, încetul cu încetul, să se anuleze, să înlocuiască bucățile de „pot oricând” cu „nu voi putea niciodată”. Pierzându-se pe el, are senzația că ceilalți sunt mai buni, mai capabili, mai deștepți, mai norocoși.
Desigur, omul s-ar putea redresa oricând; dar atunci când a pierdut o parte importantă din putere, din credința în el și din visuri, ajunge să piardă contactul cu realitatea, și va începe să-și creeze o realitate paralelă, iluzorie.
Atunci începe să creadă că ceilalți nu au dreptate, doar el, și începe să îi combată pe cei care nu gândesc la fel. Orice idee care iese din pătratul gândirii lui (în care s-a închis singur) trebuie combătută, iar autorul trebuie aspru criticat. Dacă cineva reușește în viață, sigur a făcut-o pe nedrept, tinde să creadă acest om, și va irosi mult timp și energie pentru a încerca să demonstreze „frauda”, în loc să își folosească acest timp și energie pentru a lucra la el. Și, încetul cu încetul, acest om va ajunge să se dedice din ce în ce mai mult combaterii celorlalți și încercării de a-i opri din drum; cum să reușească alții dacă el nu a putut? Și de aici până la a se crede de neînlocuit nu mai este decât un pas.

Cu toții am trecut și trecem prin astfel de trăiri. Unii se trezesc mai repede și spun „nu ai dreptate, știu că pot, știu că voi reuși!”, și își văd de drumul lor neascultându-i pe cei care le vor „binele” și comentează de pe margini. Alții au momentele lor de curaj, dar nu au suficientă putere să creadă în ei tot timpul, și pot claca des atunci când „binevoitorii” le contestă rezultatele. Iar alții vor renunța din start la tot ce au visat, grăbindu-se să le arate celor care nu credeau în ei că au dreptate, nu merită încredere.

Mă adresez direct ție, om drag: indiferent cum ești, ce crezi și ce faci, viața merge mai departe, iar lumea va continua să existe cu sau fără voia ta, cu sau fără opinia ta, cu sau fără tine!

Așa cum un fluviu nu poate fi oprit de o piatră sau de mai multe, tot așa nici „fluviul” vieții nu poate fi oprit de opinia ta, de indignarea ta, de invidia ta sau de neaprobarea ta. Faptul că nu ești de acord cu ceva nu înseamnă că acel lucru nu există.

Viața nu are nevoie de aprobarea ta pentru a curge normal pentru ceilalți.
Lumea nu are nevoie ca tu să fii de acord cu ceva pentru ca ea să existe.

Luni, 20.02, e momentul de Lună Nouă în Pești, ultima din ciclul zodiacal. În martie, odată cu Echinocțiul de primăvară (din 20.03), va reîncepe un nou ciclu al vieții odată cu intrarea Soarelui în Berbec.
Că ești de acord cu cele spuse sau nu, noul ciclu de viață va începe. Cu sau fără tine.

Natura se descurcă fără tine; tu fără ea, nu.
Lumea merge mai departe fără tine; tu fără ea, nu.
Oamenii vor continua să existe mult după ce tu nu ești de acord cu gândirea sau comportamentul lor. Totul este o alegere.

Mai multe despre toate acestea voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct transmisă duminică, 19.02.2023, cu începere de la ora 20.30, pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook.
Te aștept cu drag.

Binețe, Om înțelept!

Edith Elisabeta Kadar

CU SAU FĂRĂ TINE, LUMEA MERGE MAI DEPARTE
CU SAU FĂRĂ TINE, LUMEA MERGE MAI DEPARTE
Luna Nouă în Pești (20.02.2023)

Paradox: deși mulți oameni nu se cred în stare de ceva important sau măreț, totuși au senzația că fără ei lumea nu s-ar descurca.
Este suficient să ne uităm la frica de moarte a majorității; de fapt nu de moartea propriuzisă se tem oamenii, ci de ideea că viața va ajunge la sfârșit fără ca ei să reușească să facă ceva demn de lăsat în urmă pentru generațiile ce urmează. Faptul că zilele trec și nu văd o schimbare semnificativă în viața lor, o îmbunătățire de orice fel, face ca oamenii să se comporte nu tocmai inspirat, nu întotdeauna rațional.
Ideea că ei nu contează pentru alții atât cât ar vrea, sau că nu își văd împlinite visurile din copilărie, îi face pe oameni să forțeze puțin rezultatul vieții. „Dacă voi nu mă vreți, eu va vreau!”, pare să devină motto-ul (inspirat din „Alexandru Lăpușneanu”) celor care, în sinea lor, nu se cred suficient de buni pentru ceilalți, pentru viață. Și atunci se apucă să facă multe lucruri pentru a atrage atenția asupra lor.

Nu uita, vorbim despre cei care, din anumite motive, au uitat că pot face orice, că sunt creatori, și care s-au rătăcit pe drumul vieții ascultând sfaturi „binevoitoare” despre cum nu vor reuși niciodată.

Când pentru om părerea altcuiva devine mai importantă decât a lui, decât credința că poate reuși orice își propune, el începe, încetul cu încetul, să se anuleze, să înlocuiască bucățile de „pot oricând” cu „nu voi putea niciodată”. Pierzându-se pe el, are senzația că ceilalți sunt mai buni, mai capabili, mai deștepți, mai norocoși.
Desigur, omul s-ar putea redresa oricând; dar atunci când a pierdut o parte importantă din putere, din credința în el și din visuri, ajunge să piardă contactul cu realitatea, și va începe să-și creeze o realitate paralelă, iluzorie.
Atunci începe să creadă că ceilalți nu au dreptate, doar el, și începe să îi combată pe cei care nu gândesc la fel. Orice idee care iese din pătratul gândirii lui (în care s-a închis singur) trebuie combătută, iar autorul trebuie aspru criticat. Dacă cineva reușește în viață, sigur a făcut-o pe nedrept, tinde să creadă acest om, și va irosi mult timp și energie pentru a încerca să demonstreze „frauda”, în loc să își folosească acest timp și energie pentru a lucra la el. Și, încetul cu încetul, acest om va ajunge să se dedice din ce în ce mai mult combaterii celorlalți și încercării de a-i opri din drum; cum să reușească alții dacă el nu a putut? Și de aici până la a se crede de neînlocuit nu mai este decât un pas.

Cu toții am trecut și trecem prin astfel de trăiri. Unii se trezesc mai repede și spun „nu ai dreptate, știu că pot, știu că voi reuși!”, și își văd de drumul lor neascultându-i pe cei care le vor „binele” și comentează de pe margini. Alții au momentele lor de curaj, dar nu au suficientă putere să creadă în ei tot timpul, și pot claca des atunci când „binevoitorii” le contestă rezultatele. Iar alții vor renunța din start la tot ce au visat, grăbindu-se să le arate celor care nu credeau în ei că au dreptate, nu merită încredere.

Mă adresez direct ție, om drag: indiferent cum ești, ce crezi și ce faci, viața merge mai departe, iar lumea va continua să existe cu sau fără voia ta, cu sau fără opinia ta, cu sau fără tine!

Așa cum un fluviu nu poate fi oprit de o piatră sau de mai multe, tot așa nici „fluviul” vieții nu poate fi oprit de opinia ta, de indignarea ta, de invidia ta sau de neaprobarea ta. Faptul că nu ești de acord cu ceva nu înseamnă că acel lucru nu există.

Viața nu are nevoie de aprobarea ta pentru a curge normal pentru ceilalți.
Lumea nu are nevoie ca tu să fii de acord cu ceva pentru ca ea să existe.

Luni, 20.02, e momentul de Lună Nouă în Pești, ultima din ciclul zodiacal. În martie, odată cu Echinocțiul de primăvară (din 20.03), va reîncepe un nou ciclu al vieții odată cu intrarea Soarelui în Berbec.
Că ești de acord cu cele spuse sau nu, noul ciclu de viață va începe. Cu sau fără tine.

Natura se descurcă fără tine; tu fără ea, nu.
Lumea merge mai departe fără tine; tu fără ea, nu.
Oamenii vor continua să existe mult după ce tu nu ești de acord cu gândirea sau comportamentul lor. Totul este o alegere.

Mai multe despre toate acestea voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct transmisă duminică, 19.02.2023, cu începere de la ora 20.30, pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook.
Te aștept cu drag.

Binețe, Om înțelept!

Edith Elisabeta Kadar

CUTREMURELE – semnificație și lecții
Nu sunt specialist în seismologie, dar pot să îți spun ce știu eu despre semnificația cutremurelor din ultima perioadă.

Te aștept azi, marți, 14.02.2023, de la ora 16.30, la o emisiune în direct.

Edith Elisabeta Kadar

CUTREMURELE – semnificație și lecții
Nu sunt specialist în seismologie, dar pot să îți spun ce știu eu despre semnificația cutremurelor din ultima perioadă.

Te aștept azi, marți, 14.02.2023, de la ora 16.30, la o emisiune în direct.

Edith Elisabeta Kadar