New Video Upload : A VENIT MOMENTUL SĂ ÎȚI AMINTEȘTI CÂT DE PUTERNIC EȘTI!

A VENIT MOMENTUL SĂ ÎȚI AMINTEȘTI CÂT DE PUTERNIC EȘTI!
A VENIT MOMENTUL SĂ ÎȚI AMINTEȘTI CÂT DE PUTERNIC EȘTI!
LUNA PLINĂ ÎN GEMENI (08.12.2022)

Când spun că ești puternic, nu mă refer nici la puterea fizică și nici la cea dată de vreo funcție sau poziție socială. Nu. Aici mă refer la puterea interioară, cea care te face să mergi mai departe în fiecare zi indiferent ce ți s-ar întâmpla.
A fi puternic înseamnă a te aduna și a găsi în tine energia să mergi mai departe, să faci ceea ce ai de făcut, să duci la bun sfârșit ceea ce ai început, chiar dacă nu ai chef sau dacă tot ce ai vrea este să stai, să zaci sau să nu faci absolut nimic, pur și simplu.

Puterea este cea care te ridică de jos, din rândul învinșilor, al celor care vor să renunțe, și te face să te ștergi de praf, să strângi din dinți, să îți îndrepți spatele, să îți ridici bărbia, să privești viața în față și să-i spui „mai ai ceva în meniu? adu, sunt pregătit!”.

Ce îi deosebește pe cei care au putere față de cei care au cedat-o? Încrederea în sine, în darurile primite, smerenia și asumarea responsabilității.

Ca să ai încredere în tine, trebuie să știi că mai există multe alte variante la problema ta decât ți-ai dat voie să știi.
De cele mai multe ori pierzi încrederea deoarece crezi că ceea ce știieste singura variantă valabilă pentru viața și viitorul tău. De exemplu, când crezi că doar acel loc de muncă există, și că orice altă variantă este exclusă, îți pierzi încrederea în viitor și în tine. Sau când crezi că doar acel partener de viață este singurul care îți poate aduce fericirea.
Când îți dai voie să vezi și să accepți și alte rezolvări față de cele la care te-ai gândit, înțelegi că tot ce te-a făcut să suferi a fost lipsa de maturitate.

Când accepți că există și alte variante, înțelegi că primești daruri speciale de la Univers, de la Dumnezeu. Acceptarea este un dar magic, la fel ca deschiderea minții; renunțarea la încăpățânarea de a avea dreptate și la încrâncenarea ca lucrurile să fie doar cum vrei, este un alt cadou extraordinar. Toate acestea denotă maturizare, iar un om matur emoțional nu mai vrea să demonstreze nimic, vrea doar să se rezolve lucrurile în cel mai bun mod posibil. Iar pentru asta e nevoie de un singur lucru: să nu mai încerce să controleze nimic, să lase lucrurile să se rezolve de la sine. Desigur, așa ceva este de neconceput pentru maniacii controlului, oamenii care cred că totul trebuie aranjat și potrivit așa cum vor, și că își consumă toată energia pentru a fi mici dumnezei.

Renunțarea la control o pot face doar cei smeriți, adică cei care deja au înțeles că totul se întâmplă așa cum trebuie, nu cum vor ei cu orice preț. Smerenia te face să știi că tu ești doar o rotiță într-un angrenaj mare, și că ți se va întâmpla ce este bine pentru tine, indiferent că vrei asta sau te opui. Faptul că lucrurile nu ies cum vrei nu este o pedeapsă din partea unui creator nemilos, ci pentru că dacă ar fi ieșit cum vrei, ar fi existat consecințe grave, neplăcute. Tu nu poți vedea totul atunci când vrei să fie doar cum vrei tu, dar Dumnezeu poate. Degeaba vrei o anumită mașină; dacă în viitor vei avea accident cu ea, creatorul (sau cum vrei tu să-i spui) te va împiedica să o ai. Smerenia te face să mulțumești că lucrurile nu au ieșit cum ai vrut, ci așa cum trebuie. Orgoliul te va face să fii veșnic nemulțumit, să-i acuzi pe toți că nu se întâmplă așa cum dorești.

Responsabilitatea este un alt atu al celor care au putere. Un om iresponsabil este cel căruia nu-i pasă de consecințe, care este incapabil să vadă, din cauza mândriei, că a admite că greșești este apanajul celor puternici.

Când ai toate atributele de mai sus – încredere în sine, în darurile primite, maturitate emoțională, renunțarea la control, smerenia și responsabilitatea -, ai puterea de a merge prin viață, de a accepta ceea ce vine spre tine, și de a înțelege că ceea ce ți se întâmplă este pentru binele tău suprem. Asta înseamnă că nu mai irosești energie luptând cu situații pe care nu le poți controla; înseamnă că acea energie își ține „bateriile” vieții încărcare. Adică ai putere, cu alte cuvinte.

Mulți oameni au uitat să se ocupe de ei, de puterea lor, și se irosesc încercând să facă lucrurile să fie așa cum vor. Este ca și când ești cu piciorul pe accelerație și cu frâna de mână trasă. Adică te irosești și risipești orice brumă de energie vitală.

Luna plină în Gemeni, din 08 decembrie 2022, vine cu un avertisment foarte dur pentru cei care se irosesc și își irosesc darul primit – viața – pentru a controla tot și pe toți.
Mai multe despre acest subiect voi vorbi vineri, 02.12.2022, seara, de la ora 20.30, în cadrul unei emisiuni transmisă pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook.
Te aștept cu drag!

Binețe, Om matur și responsabil!

Edith Kadar

New Video Upload : TU EȘTI CEEA CE CERI PARTENERULUI DE VIAȚĂ SĂ FIE?

TU EȘTI CEEA CE CERI PARTENERULUI DE VIAȚĂ SĂ FIE?
TU EȘTI CEEA CE CERI PARTENERULUI DE VIAȚĂ SĂ FIE?
(Luna plină în Săgetător – 24.11.2022)

Desigur, ai standarde înalte și te aștepți ca partenerul de cuplu să observe ce minunăție a primit în dar de la Univers: pe tine! Aștepți să facă și să fie așa cum vrei tu, doar i-ai făcut marea favoare de a îl/o alege dintre atâtea alte variante, nu? Și e atât de deranjant să vezi lipsa de respect pe care o primești atunci când îndrăznește să facă după capul lui/ei și să nu îți asculte indicațiile precise pe care le dai din mărinimia ta.
Măi, cum poate cineva pe care l-ai acceptat în viața ta să nu facă ce vrei, când vrei și cum vrei tu? Cum poate cineva să nu fie așa cum îți dorești, cum ți-ai imaginat să fie încă din copilărie, de când citeai romane sau urmăreai seriale siropoase? Cum adică să iasă din șablonul pe care l-ai construit în mintea ta și pe care l-ai refăcut de nenumărate ori până ce l-ai adus la perfecțiunea ta? Păi și cum să nu-i atragi atenția că nu este așa cum trebuie spunând cu duioșie „dacă nu faci așa, nu te mai iubesc…”, sau „nu mai ești așa cum ai fost ( a se citi „așa cum mi te-am imaginat că ești”), te-ai schimbat!”. Desigur, totul din prea multă „iubire”, știu!

Relația de cuplu este un subiect din acela la care se pricepe toată lumea (ca fotbalul, politica și femeile/bărbații), dar dacă privești în jur vei vedea exact opusul: dramă, certuri, neînțelegeri, tensiuni, etc.
De fapt, hai să recunoaștem, habar n-avem ce înseamnă o relație de cuplu armonioasă, cum se obține ea, de ce se ajunge atât de des la despărțiri și atât de rar la fericirea în doi. Nu ne învață nimeni cum se construiește o relație; habar n-avem să ne construim pe noi înșine. Nu ne spune nimeni să nu intrăm în relații atât timp cât avem răni nevindecate din trecut deoarece vom sângera pe noua relație. De unde să știm că atunci când intrăm într-o relație vom împrumuta „trusoul” de obiceiuri și credințe pe care l-au avut părinții și bunicii noștri, și că aplicând ceea ce au făcut ei, nu putem ajunge decât ca ei, și unde sunt ei.

Dacă mama se comportă într-un anumit fel, fata va deveni ca ea, iar băiatul va căuta o parteneră ca ea. Și invers, cu tata. Desigur, există și excepții, dar, în mare, aceasta este tendința.

Uite, te invit să te uiți puțin prin relațiile tale sau relația ta de cuplu: îți place ce vezi, ce trăiești, ce primești? Te consideri un om fericit în cuplu? Abia aștepți să revii acasă de la serviciu și să îți întâlnești partenerul/partenera sau începi să găsești scuze să întârzii? Relația ta s-a îmbunătățit de la începutul ei sau s-a deteriorat? Omul pe care l-ai ales s-a schimbat în bine sau în rău?

Acum, te rog să întorci oglinda către tine: crezi că partenerului/partenerei îi place ce vede, ce trăiește, ce primește de la tine? Se poate considera fericit(ă) în cuplu? Se grăbește acasă la tine sau întârzie din ce în ce mai mult? Consideri că te-ai schimbat în bine sau în rău de la începutul relației?
Consideri că nu mai comunică la fel ca înainte? Dar tu comunici la fel?
Crezi că nu mai este la fel ca la început? Doamne ajută! Dacă ar fi fost la fel, ar fi însemnat că nu s-a schimbat absolut deloc. Ce, tu ești aceeași persoană de la început? Nu, mai mult ca sigur că nu. Păi și atunci celălalt de ce ar fi la fel ca-n prima zi?
Crezi că nu-ți mai acordă aceeași atenție? Dar tu îi acorzi?
De ce doar celălalt trebuie să se schimbe, să facă ceva sau să fie cumva? Tu de ce nu faci ceea ce ceri partenerului/partenerei?

Uită-te bine la ce nu îți place la celălalt, pentru că acelea sunt lucrurile nerezolvate din tine. Și dacă îți vei lua jucăriile și vei pleca, te vei arunca în brațele altcuiva fără să îți rezolvi problemele, vei proceda la fel în următoarele relații și vei concluziona filozofic că „toți/toate sunt la fel!”.
Nu, nu sunt, doar tu crezi că doar celălalt trebuie să se schimbe, tu ești perfect(ă).

În această perioadă ies la suprafață multe programe vechi, moștenite din familie, și care creează aceleași neînțelegeri ca a celor din familie. Și tot acum, din ce în ce mai mulți oameni se trezesc, parcă, dintr-un somn și își dau seama că nu au făcut ce au vrut și ce au simțit, ce ceea ce li s-a spus, li s-a cerut, au fost programați. În această perioadă se rup multe relații toxice, și se renunță la obiceiuri/dogme care au înlănțuit oamenii prin „așa trebuie”, „să nu ne faci de râs”, „asta e viața, asta e crucea!”.
Luna Nouă din Săgetător, din 24.11.2022, aduce mesajul că avem nevoie de un nou început, liberi de trecut și eliberați de reguli care fac oamenii nefericiți.

Mai multe despre toate acestea voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct, vineri, 18.11.2022, seara, de la ora 20.30, pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook.
Te aștept cu drag.

Binețe, Om liber!

Edith Elisabeta Kadar

New Video Upload : CE NE ADUCE 2022 – previziuni astrologice

CE NE ADUCE 2022 – previziuni astrologice
Aceasta nu este emisiunea de previziuni, ci doar un promo.

Te invit să fii alături de mine și de Codruța Belean joi, 30 decembrie, de la ora 20 pentru a povesti la ce să ne așteptăm pentru 2022.

Accesează la ora anunțată pagina emisiunii „Câte-n Lună și-n stele” de la TV Arad: https://www.facebook.com/lunasistele

Te așteptăm cu drag!

New Video Upload : PÂNĂ NU ACCEPȚI CINE ȘI CE EȘTI, VEI FI CINE ȚI SE SPUNE CĂ AR TREBUI SĂ FII

PÂNĂ NU ACCEPȚI CINE ȘI CE EȘTI, VEI FI CINE ȚI SE SPUNE CĂ AR TREBUI SĂ FII
PÂNĂ NU ACCEPȚI CINE ȘI CE EȘTI, VEI FI CINE ȚI SE SPUNE CĂ AR TREBUI SĂ FII (LUNA NOUĂ în PEȘTI)

Te invit să recitești o povestioară cu tâlc adusă nouă de Anthony de Mello:

„O femeie aflată în comă era pe punctul de a muri. Dintr-o data, ea s-a simțit ridicată la cer și s-a trezit în fata Scaunului Judecății de Apoi.
– Cine esti? a întrebat-o o Voce.
– Sunt sotia primarului, a raspuns ea.
– Nu te-am întrebat a cui soție ești, ci cine ești tu?
– Sunt mama a patru copii.
– Nu te-am întrebat a cui mamă ești, ci cine ești tu?
– Sunt învățătoare.
– Nu te-am întrebat ce profesie ai, ci cine ești tu?
Și dialogul a continuat în același fel. Orice ar fi răspuns femeia, cuvintele ei nu păreau să răspundă la întrebarea „cine esti tu?”
– Sunt creștină.
– Nu te-am întrebat care este religia ta, ci cine ești tu.
– Sunt cea care a fost la biserică în fiecare zi și le-a dat de pomană ceIor sărmani.
– Nu te-am întrebat ce ai facut, ci cine ești tu.
În mod evident, ea nu a trecut de examen, căci a fost trimisa înapoi pe pământ. Când s-a trezit din comă, femeia s-a decis să afle cine este. Și astfel, întreaga ei viață s-a schimbat.”

Desigur, fiecare om care citește această pildă reacționează după ceea ce are în interior: unii ignoră mesajul, alții îl citesc dar nu rețin nimic, e doar o pildă; și câțiva vor înțelege cu adevărat mesajul: cine suntem cu adevărat nu are nicio legătură cu statutul social, cu religia, apartenența politică, rasă, orientare, ci are a face cu esența noastră, cu ceea ce suntem după ce dăm la o parte toate titlurile, fațetele și măștile pe care ni le-am pus pentru a fi pe placul altora (nici măcar pe placul nostru!).

O mare parte din oameni nici măcar nu înțeleg că viața este despre ei și nu despre alții; despre ce simt cu adevărat și nu despre ce aleg să spună (adică să mintă) pentru ca alții să-i aprecieze.
Am întâlnit oameni pentru care a spune ce simt cu adevărat este o prostie, o slăbiciune și o vulnerabilizare inutilă. Pentru ei, cei care se asumă și își spun adevărul sunt niște proști, deși acolo, în interior, îi invidiază pentru curaj.

Foarte mulți oameni trăiesc inconștient, ei doar se adaptează la ce le aduce fiecare minut de viață; nu creează și se consideră victime permanente ale sorții, vieții și a celorlalți. Ei nu trăiesc, ei supraviețuiesc. Au uitat să fie creatori, iar bucuria și reușita în viață este doar pentru cei cărora le-a surâs norocul. Pentru ei Dumnezeu este cel care pedepsește, care se supără repede și a cărui „iubire” se manifestă prin necazuri și lipsuri. Aceștia sunt oamenii care așteaptă în permanență să li se spună cine să fie și ce să facă; nu își asumă responsabilități și dau vina în permanență pe alții. Ei constituie marea masă de manevră a celor care au multe de câștigat din ignoranța lor.

Și mai sunt oamenii care se trezesc, care văd că mai există multe alte variante posibile de trăit, care înțeleg că tot ceea ce au și primesc este rodul a ceea ce au gândit și au făcut. Aceștia sunt oamenii creatori, atenți la fiecare trăire, emoție și decizie pe care o iau deoarece își asumă responsabilitatea pentru realitatea creată. Ei știu că frica blochează gândirea clară, că furia și judecarea celorlalți îi îndepărtează de înțelepciune, și că fiecare zi este o nouă șansă să o ia de la capăt. Acești oameni știu cine și ce sunt, și nu pot fi manipulați de informații false sau de cei care au doar de câștigat din ignoranța umană.

Evoluția presupune să începi ca masă naivă de manevră și apoi să te trezești și să afli cine ești și ce poți, astfel încât cei care încearcă să te manipuleze să se lovească de un zid. Alegerea este a fiecăruia, și ține de gradul de minciună și de iluzie pe care îl acceptă din lenea de a se asuma.

Parcă nicio fază a Lunii nu accentuează atât de mult iluzia în care trăim ca Luna Nouă în Pești, moment ce va avea loc miercuri, 02 martie 2022 la ora 19.35 (ora României).

Mai multe despre acest subiect te invit să afli urmărind emisiunea în direct de marți, 01.03, de la ora 20.30, transmisă pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook.

Te aștept cu drag.

Binețe, Om înțelept!

Edith Kadar

New Video Upload : DE CE LUCRURILE NU VOR PUTEA FI NICIODATĂ CA „ÎNAINTE”

DE CE LUCRURILE NU VOR PUTEA FI NICIODATĂ CA „ÎNAINTE”
DE CE LUCRURILE NU VOR PUTEA FI NICIODATĂ CA „ÎNAINTE”

Am pus cuvântul înainte în ghilimele pentru a se înțelege că vorbim despre o stare/situație care este valabilă oricând, în orice condiții, oricui, și că nu mă adresez doar acestor timpuri.

Nimic nu este nou, lucrurile se repetă de-a lungul timpului. Noi sunt doar oamenii care află că tot ce trăiesc și experimentează s-a mai întâmplat de câteva ori de-a lungul istoriei. Care istorie este scrisă de învingători, după cum spunea și Winston Churchill. Cu alte cuvinte noi știm despre trecut doar ce ne-au scris cei care au câștigat, și știm prea puțin despre povestea celorlalți, a celor învinși.

Orice lucru are un sfârșit, indiferent că este perceput ca bine sau ca rău. Ceea ce pentru unii este rău, este perceput de alții ca bine. Un război de orice fel este rău pentru oameni, dar este foarte bun pentru o mână de oameni care au doar de câștigat din asta. Deschiderea spirituală este foarte benefică pentru cei care o practică, dar este dăunătoare pentru cei care pierd controlul asupra celor care înțeleg libertatea.

Lucrurile nu se sfârșesc pentru a fi noi pedepsiți de cineva, ci pentru că totul în jur se schimbă. Un anotimp se termină și începe altul, și altul; același anotimp nu va mai fi la fel anii următori pentru că nici noi nu mai suntem la fel.

Schimbarea este obligatorie pentru evoluție, altfel apare stagnarea și moartea. Oamenii care se încăpățânează să rămână în aceeași stare, cu aceleași concepții învechite, sunt cei care vor suferi cel mai mult când schimbarea a tot ce este în jur îi ia pe sus și îi trage în vârtejul noului.
Când o societate devine prea comodă și crede că totul va rămâne neschimbat, se creează premisele unei schimbări forțate, indiferent că vorbim despre război, pandemie, cataclisme naturale, etc. De ce? Pentru că energia nu mai circulă, se acumulează și va trebui să iasă pe undeva exploziv.

Lucrurile se schimbă, vrem-nu vrem, iar Universului nu-i pasă dacă suntem de acord cu schimbarea sau nu. Noul va câștiga întotdeauna în fața vechiului, iar prezentul va avea prioritate în fața trecutului. Ideea este că și dacă vrem și dacă nu, schimbarea are loc. De aceea lucrurile nu mai au cum să fie ca înainte, nu se poate, pentru că nici noi nu mai suntem la fel ca acum doi ani sau zece ani, sau 30 de ani.

Un astfel de moment de cotitură va fi în data de 18 ianuarie 2022 când vor avea loc câteva evenimente astrale importante (indiferent că tu ești de acord cu asta sau nu): Luna Plină în Rac, intrarea liniei destinului pe axa Taur-Scorpion, ieșirea planetei Uranus (noul, surpriza) din mișcare retrogradă, opoziția Lunii pline cu planeta dezintegrării, Pluto, etc.

Despre toate acestea și ce înseamnă ele voi vorbi într-o emisiune în direct transmisă luni, 17.01.2022 pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook cu începere de la ora 20.30.

Te aștept cu drag.

Binețe, Om deschis la minte!

Edith Kadar

New Video Upload : ELIBERAREA DE VINOVĂȚIE ȘI IERTAREA DE SINE

ELIBERAREA DE VINOVĂȚIE ȘI IERTAREA DE SINE
ELIBERAREA DE VINOVĂȚIE ȘI IERTAREA DE SINE

Da, bine, două subiecte excelente pentru dezbatere pe facebook, dar tabu pentru dezbaterea aceea interioară, cu noi înșine.

Să te eliberezi de vinovăție… serios?!… păi dacă s-ar putea face asta, lumea ar fi fericită, nu? Păi, și nu vezi că nu e? Deci înseamnă că nu se eliberează… Aha, deci îi place în vinovăție? Da, bag seama! Altfel de ce ar ține vinovăția aproape, așa, ca pe un partener tăcut în viață? Mda, știu că nu-ți convine să auzi asta, doar ai o imagine de întreținut în fața celorlalți, ce naiba! Cum să recunoști că îți iubești vinovăția, că o hrănești și o cultivi ca pe ceva important în viața ta?

Vezi tu, vinovăția este parșivă. Ea s-a insinuat în toate aspectele vieții și te-a făcut să crezi că este tot ce aveai nevoie pentru a-i face pe alții fericiți.

Dacă rușinea este față de tine pentru ceva ce ai făcut, vinovăția îi implică pe ceilalți: te simți vinovat față de alții pentru că nu ești așa cum se așteaptă alții să fii.
„Mi-e rușine pentru ce am făcut, dar mă simt vinovat(ă) pentru că i-am dezamăgit pe ceilalți”.
Înțelegi cum vine? Ce e față de alții e vinovăția, dar față de tine e rușine.

Poate să-ți fie rușine că nu mai simți nimic pentru cineva, dar să te simți vinovat de ce ar zice lumea dacă te desparți și ai avea curajul să îți accepți dreptul la fericire.
Poate să-ți fie rușine că faci o muncă ce nu îți onorează sufletul, dar să te simți vinovat când cineva îți zice că dezamăgești pentru că nu mai îndeplinești dorințe și ordine.
Poate să-ți fie rușine că nu mai vrei să faci compromisuri, dar să te simți vinovat că faci notă discordantă într-o lume în care compromisul e văzut ca parte integrantă din viață.
Poate să-ți fie rușine că gândești altfel, dar să te simți vinovat că nu ești ca ceilalți.
Poate să-ți fie rușine că nu ești ca ceilalți și să te consideri ciudat, dar să te simți vinovat că „specialul” tău e considerat un blestem și nu o binecuvântare.

Înțelegi cum vine?
Vinovăția intervine atunci când ai fost convins/ dresat/ reprogramat că așa cum ești, cum simți și cum faci este eronat, și că greșeala este că îți permiți să fii tu însuți, un original; iar asta nu e voie, e caca-pfui!
Vinovăția e „implantată” de alții, de cei care nu se iubesc pe ei, cărora le este rușine de/cu ei, de cei care au fost convinși că nu merită nimic, și care nu vor să rămână singuri în această stare și au nevoie de „camarazi”.
Un om rușinat de el însuși va încerca să te convingă că și tu ești la fel ca el, doar n-o rămâne singur în dogma lui, nu?! Cum ar putea un om plin de iubire și toleranță să te convingă că ești inutil, insuficient și insignifiant? Nu poate. Omul nu poate vedea în tine decât ceea ce este în el însuși. Te face să te simți vinovat de ceva? Asta este pentru că el este plin de vinovății.

Și cum te simți atunci când te lași convins că ești vinovat pentru multe și că ar trebui să-ți fie rușine cu ce ești, ce faci și ce simți? De neiertat. Simți că nu te poți ierta, dar, mai presus, că nu te poți ierta.

Dar dacă așa gândești înseamnă că ți-ai uitat esența, ai uitat că ești parte de Dumnezeu, iar El este Iubire, Pace, Iertare, Bucurie, Armonie. Adică tot ce ai fost convins că te face vinovat în ochii celorlalți. Cum ai putea fi tu fericit în timp ce ceilalți aleg nefericirea, nu?

Mai multe despre acest subiect voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct marți, 14.12, de la ora 20.30, pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook. Nu trebuie decât să dai clic pe linkul postat la ora anunțată.

Te aștept cu drag.

Binețe, Om asumat!

Edith Kadar

New Video Upload : CUM RECUNOȘTI MESAJELE TRIMISE DE UNIVERS?

CUM RECUNOȘTI MESAJELE TRIMISE DE UNIVERS?
Îți mulțumesc pentru semnele pe care mi le dai, Universule, dar eu aștept un semne mai semne decât cele pe care le-am primit. (You are another Me)

Cam așa se întâmplă de câte ori cerem și așteptăm semne, dar pentru că ele nu sunt așa cum ne așteptăm să fie, nu le luăm în seamă.

De cele mai multe ori când cerem un semn, noi și avem în minte răspunsul pe care ar trebui să-l primim de la Univers, de la Dumnezeu. Păi, și dacă avem deja răspunsul în minte, de ce mai așteptăm răspuns de la alții? Ca să ne confirme că avem dreptate? Să putem spune „ha, ai zăzut, am știut eu”? Păi ăsta nu e orgoliu pur sânge? „Doamne, cum să fie orgoliu când eu cer semne? Dar nu trebuie să accept tot, doar am liber arbitru, nu?!”. Mda, avem liber arbitru doar atunci când ceva nu ne convine, dar nu-l aplicăm și atunci când să renunțăm la control.

Când așteptăm și căutăm doar anumite semne și răspunsuri, când le respingem pe cele care nu ne plac (chiar dacă sunt cele de care avem nevoie în acest moment), acestea sunt semne clare de manie a controlului; și nu orice control, ci chiar a Universului. Nici nu ne jucăm de-a Dumnezeu, nu?! „Facă-se voia Ta, dar vezi să fie voia mea, da, măi Dumnezeule? M-ai auzit?!”

În fiecare moment primim ceea ce ni se potrivește pentru calea pe care am ales-o. Am ales să preamărim lucruri materiale? Da, le vom avea, dar prețul va fi pierderea legăturii cu Sursa, cu divinitatea, pentru că dumnezeul nostru va deveni ceea ce ne dorim cu atâta ardoare: banii, mașina, casa, ceea ce are celălalt și nu avem noi.

Cum ne dăm seama că ne îndepărtăm de Dumnezeu, de Sursă, de divinul din noi? Când nu acceptăm ce ne aduce viața, ce ne este trimis pentru ceea ce suntem acum, și comentăm într-una, contestăm ce primim și ne considerăm victime ale sorții. „Alții au, de ce eu nu am? Dumnezeu a uitat de mine. Doar alții au noroc, eu m-am născut sub o stea a ghinionului!”. Nu. Avem ghinion și blocaje doar atunci când vrem să mergem pe o cale care nu este a noastră.

Despre mai multe voi povesti în cadrul unei emisiuni în direct azi, marți, 05.04.2022, de la ora 14.30.

Te aștept cu drag.

Binețe, Om fain!

Edith Kadar

New Video Upload : DACĂ NU SE DESCHIDE, NU ESTE UȘA TA! – Luna Nouă în Capricorn

DACĂ NU SE DESCHIDE, NU ESTE UȘA TA! – Luna Nouă în Capricorn
Cu toții ne dorim ceva sau pe cineva la un moment dat. Fie că este vorba despre slujba mult visată, partenerul/partenera de poveste sau viața din basme cu oameni eroi și noi salvatori și/sau conducători înțelepți ai lumii.
Desigur, unii vor sări să spună că ei nu și-au dorit așa ceva niciodată, nici măcar în copilăria în care basmele erau realitatea, iar ce se întâmpla în realitate era o poveste fără noimă.

În copilărie ne-am făcut planuri să fim fericiți până la adânci bătrâneți, gândindu-ne că noi nu ne vom îmbolnăvi niciodată, că moartea este pentru alții, și că totul va fi la fel de frumos ca în visele noastre. Doar că, pe măsură ce am crescut, am început să vedem că ceea ce trăim în realitate se îndepărtează din ce în ce mai mult de ceea ce am crezut că va trebui să fie viața noastră. Personajele nu mai erau doar bune și frumoase, ci au început să apară zmei, căpcăuni și jokeri care au devenit locuitori permanenți ai lumii și vieții noastre.
Și, pe măsură ce am crescut și ne-am transformat în adulți, am văzut că visele și realitatea sunt două lucruri total diferite. Nu putem spune că ne-am maturizat pentru că asta presupune înțelepciune, iar înțelepciunea cere minte deschisă, neatașată de vise, dogme, credințe și concepții făurite la vârsta copilăriei.

Dacă stăm și ne gândim bine, nimeni nu ne-a învățat să fim realiști în ceea ce ne dorim; nu ne-a învățat nimeni nici măcar să ne recunoaștem adevăratele abilități, pasiuni și domenii în care excelăm fără efort. În schimb ni s-a cerut să fim cu toții la fel, ni s-a spus că trebuie să fim cei mai buni, iar dacă nu reușim am fost lăsați s�� înțelegem că vom îngroșa numărul rataților, al celor care trebuie să se mulțumească cu resturi. Iar atunci când îndrăznim să vrem ceva, vedem că parcă toate ușile ni se închid în nas: nu obținem slujba mult visată, partenerul dorit nu ne alege, banii merg la alții, la fel și bunăstarea, și ne alegem doar cu ce rămâne.

Problema nu este că avem ghinion, ci că ceea ce vrem și ceea ce suntem sunt din filme diferite. Iar dacă nu obținem ce ne dorim și încercăm de mai multe ori, s-ar putea să obținem același rezultat: zero!

Dacă nu obținem ce ne dorim este doar pentru că nu este ușa noastră.
Cum să recunoaștem ușa și cum să putem reuși în viață, voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct transmisă sâmbătă, 01 ianuarie, de la ora 20.30 pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook.

Te aștept cu drag.
Binețe, Om înțelept!

Edith Kadar

%d blogeri au apreciat: