New Video Upload : CIOCNIREA GENERAȚIILOR

CIOCNIREA GENERAȚIILOR
CIOCNIREA GENERAȚIILOR

Fiecare generație are alte păreri, alte principii de viață, și vede altfel rezolvarea lucrurilor decât generațiile din care provine. Fiecare generație este varianta îmbunătățită a celei dinainte, chiar dacă acest lucru nu este pe placul celor care cred că le știu prea bine pe toate și că urmașii lor n-au cum să fie la fel de buni ca ei.
Dacă nu ar apărea copiii noștri, cum am afla despre ultimele noutăți în materie de gândire, relații, tehnologie?

A crede că generația din care facem parte le știe pe toate, și că știm noi mai bine cum și ce, este foarte dăunător pentru evoluția noastră ca oameni.

Hai să facem un exercițiu de sinceritate: hai să ne uităm puțin în viața noastră și să constatăm cu luciditate dacă avem viața pe care am visat-o, dacă suntem fericiți sau plini de frustrare și dezamăgire, dacă gândirea noastră ne-a dus spre succes sau spre eșec, dacă ceea ce le impunem copiilor și nepoților ne-a adus o viață plină de liniște și de împlinire. Nu? Păi și atunci de ce vrem să îi forțăm pe ei să facă ceea ce nouă nu ne-a adus bucurie? De ce am vrea să creăm o nouă generație ca noi, de frustrați, depresivi și neîmpliniți? De ce nu am arunca noi un ochi în „ograda” generației tinere? În fond, de unde am învățat despre cele mai noi tehnologii, aparate, aplicații și programe? Nu de la cei mai tineri ca noi? Și de ce refuzăm să vedem că ei vin cu multe noutăți, dar că noi suntem cei care le refuzăm doar pentru că „ce știu ăștia?”. Știu multe, dar, mai presus de toate, ȘTIU DIFERIT de noi.

Avem tendința de a-i cataloga pe ceilalți în funcție de ceea ce facem și gândim noi: dac�� nu e ca noi, nu e bine, ăla nu știe, nu e bun. Doar pentru că nu e ca noi!
Deci unicul argument că ceilalți nu sunt buni este „gândește și face altfel decât mine”. Mda, foarte multă înțelepciune avem! Și suntem supărați că urmașii nu sunt ca noi, și că „îndrăznesc” să facă lucrurile diferit; iar asta înseamnă, bineînțeles, lipsă de respect.

Părinții au tendința de a spune „am probleme cu copilul/copiii, nu mă pot înțelege deloc cu el/ei”. Dar dacă ei fac același lucru, se plâng de noi, e deja obrăznicie.

Hai să ne amintim de momentele în care și noi am fost copii, adolescenți, tineri. Cum a fost relația cu părinții și bunicii? Perfectă? Nu cumva ne-au criticat pentru multe? Ba pentru muzica pe care o ascultam, ba că era prea tare, ba că suntem prea dezbrăcați, că nu suntem în stare să muncim, că suntem leneși, și asta doar pentru că nu făceam lucrurile la fel ca ei.
E posibil chiar să ne fi gândit că noi n-o să le facem așa ceva niciodată copiilor noștri. Și totuși, am ajuns să fim și să facem fix
ca cei care ne-au criticat.

Abia când vom înțelege că noi trebuie să mergem în lumea copiilor și nu invers, se va schimba ceva. Până atunci vom avea parte de ciocnirea generațiilor, de lupte inutile cu proprii noștri urmași, cu propriile noastre creații – copiii și nepoții noștri.

Generația tânără este așa cum este pentru că nu poate fi ca noi, TREBUIE să fie diferită. De aceea se numește EVOLUȚIE!

Despre diferențele de mentalități, de concepții, idei și credințe, voi vorbi cu fiul meu, Yannis Tătuț, în cadrul unei emisiuni în direct transmisă marți, 28.03.2023, de la ora 20.30, pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook.
Te invit să intri pe canalul YouTube și să scrii întrebările tale legate de acest subiect, bineînțeles dacă ai. Îți mulțumesc și te aștept cu drag.

Binețe, Om deschis la minte!

Edith Elisabeta Kadar

New Video Upload : CIOCNIREA GENERAȚIILOR

CIOCNIREA GENERAȚIILOR
CIOCNIREA GENERAȚIILOR

Fiecare generație are alte păreri, alte principii de viață, și vede altfel rezolvarea lucrurilor decât generațiile din care provine. Fiecare generație este varianta îmbunătățită a celei dinainte, chiar dacă acest lucru nu este pe placul celor care cred că le știu prea bine pe toate și că urmașii lor n-au cum să fie la fel de buni ca ei.
Dacă nu ar apărea copiii noștri, cum am afla despre ultimele noutăți în materie de gândire, relații, tehnologie?

A crede că generația din care facem parte le știe pe toate, și că știm noi mai bine cum și ce, este foarte dăunător pentru evoluția noastră ca oameni.

Hai să facem un exercițiu de sinceritate: hai să ne uităm puțin în viața noastră și să constatăm cu luciditate dacă avem viața pe care am visat-o, dacă suntem fericiți sau plini de frustrare și dezamăgire, dacă gândirea noastră ne-a dus spre succes sau spre eșec, dacă ceea ce le impunem copiilor și nepoților ne-a adus o viață plină de liniște și de împlinire. Nu? Păi și atunci de ce vrem să îi forțăm pe ei să facă ceea ce nouă nu ne-a adus bucurie? De ce am vrea să creăm o nouă generație ca noi, de frustrați, depresivi și neîmpliniți? De ce nu am arunca noi un ochi în „ograda” generației tinere? În fond, de unde am învățat despre cele mai noi tehnologii, aparate, aplicații și programe? Nu de la cei mai tineri ca noi? Și de ce refuzăm să vedem că ei vin cu multe noutăți, dar că noi suntem cei care le refuzăm doar pentru că „ce știu ăștia?”. Știu multe, dar, mai presus de toate, ȘTIU DIFERIT de noi.

Avem tendința de a-i cataloga pe ceilalți în funcție de ceea ce facem și gândim noi: dac�� nu e ca noi, nu e bine, ăla nu știe, nu e bun. Doar pentru că nu e ca noi!
Deci unicul argument că ceilalți nu sunt buni este „gândește și face altfel decât mine”. Mda, foarte multă înțelepciune avem! Și suntem supărați că urmașii nu sunt ca noi, și că „îndrăznesc” să facă lucrurile diferit; iar asta înseamnă, bineînțeles, lipsă de respect.

Părinții au tendința de a spune „am probleme cu copilul/copiii, nu mă pot înțelege deloc cu el/ei”. Dar dacă ei fac același lucru, se plâng de noi, e deja obrăznicie.

Hai să ne amintim de momentele în care și noi am fost copii, adolescenți, tineri. Cum a fost relația cu părinții și bunicii? Perfectă? Nu cumva ne-au criticat pentru multe? Ba pentru muzica pe care o ascultam, ba că era prea tare, ba că suntem prea dezbrăcați, că nu suntem în stare să muncim, că suntem leneși, și asta doar pentru că nu făceam lucrurile la fel ca ei.
E posibil chiar să ne fi gândit că noi n-o să le facem așa ceva niciodată copiilor noștri. Și totuși, am ajuns să fim și să facem fix
ca cei care ne-au criticat.

Abia când vom înțelege că noi trebuie să mergem în lumea copiilor și nu invers, se va schimba ceva. Până atunci vom avea parte de ciocnirea generațiilor, de lupte inutile cu proprii noștri urmași, cu propriile noastre creații – copiii și nepoții noștri.

Generația tânără este așa cum este pentru că nu poate fi ca noi, TREBUIE să fie diferită. De aceea se numește EVOLUȚIE!

Despre diferențele de mentalități, de concepții, idei și credințe, voi vorbi cu fiul meu, Yannis Tătuț, în cadrul unei emisiuni în direct transmisă marți, 28.03.2023, de la ora 20.30, pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook.
Te invit să intri pe canalul YouTube și să scrii întrebările tale legate de acest subiect, bineînțeles dacă ai. Îți mulțumesc și te aștept cu drag.

Binețe, Om deschis la minte!

Edith Elisabeta Kadar

New Video Upload : CIOCNIREA GENERAȚIILOR (avanpremieră)

CIOCNIREA GENERAȚIILOR (avanpremieră)
Marți, 28.03.2023, de la ora 20.30, ne vedem pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook pentru a vorbi despre generații, despre diferența de gândire și de mentalitate.
Doar pentru că generațiile următoare au altă gândire și fac lucrurile altfel, nu înseamnă că nu sunt bune sau că nu fac bine ceea ce fac. Dacă nu ar fi generațiile următoare nouă, nu ar exista progres. De ce? Pentru că am continua să facem și să gândim la fel, neschimbând nimic.

Generațiile noi ne scot din zona de confort. Unii vom lupta toată viața să îi adaptăm pe „cei mici” la noi, să îi aliniem la gândirea noastră pe care o considerăm cea mai bună; și, în loc să îi sprijinim și să învățăm noi de la ei, îi tratăm aproape ca pe niște dușmani doar pentru că nu fac așa cum le zicem sau cum credem noi că este acel bine.

Despre diferențele de gândire și manifestare ale generațiilor, despre tinerii din ziua de azi, despre a vrea să-i cunoaștem și nu să-i denigrăm, voi vorbi azi cu fiul meu, Yannis.

Te invit să îți iei copiii, indiferent de vârsta lor, și să ne urmărești.
Ce ai vrea să afli, dacă ai avea posibilitatea să întrebi? Pune întrebările aici, și vom încerca să răspundem la cât mai multe.

Te așteptăm cu drag!

Binețe, Om înțelept!

Edith Kadar

New Video Upload : BOLILE „VORBESC” DESPRE SECRETELE ȘI TRAUMELE MOȘTENITE DIN FAMILIE

BOLILE „VORBESC” DESPRE SECRETELE ȘI TRAUMELE MOȘTENITE DIN FAMILIE
BOLILE „VORBESC” DESPRE SECRETELE ȘI TRAUMELE MOȘTENITE DIN FAMILIE

Că emoțiile pot duce la boli, se știe deja. Că emoțiile intense, neprocesate și nelucrate pot provoca shimbări de la nivel de celule până la nivelul întregului corp, și asta se știe. Că nu toți acceptă asta, e un fapt cunoscut.

Ne-am obișnuit deja să dăm vina pe alții și pe altceva pentru problemele noastre de sănătate. De vină sunt cei care ne produc stres, de vină este viața, e Dumnezeu care ne bate sau dracu’ care ne-a pus să facem ce nu trebuia; dar niciodată noi, deși este viața noastră.

Ne place să părem imaculați, perfecți, să obținem din partea celorlalți laude, aprobare, apreciere și validare. Iar dacă pentru asta trebuie să cosmetizăm câte ceva din ce arătăm lumii – fie din felul în care arătăm, fie din comportament – așa vom face și vom numi asta ADEVĂR.
Doar că nu este adevăr, e o mare minciună din moment ce este o mască pe care ne-o punem pentru a părea cumva. Iar acest „obicei” se încadrează la categoria SECRET.

Secretul este ceva ce e ascuns, ceva confidențial, ceva ce nu trebuie aflat de cineva.
De aceea, de fiecare dată când facem sau suntem altfel decât simțim, noi avem un secret, chiar dacă am fi în stare să jurăm că noi nu, niciodată nu ținem ceva secret.

Dar, oare, de unde am învățat să ascundem cine și cum suntem cu adevărat? Că doar nu ne naștem cu acest „talent”, ci îl vedem undeva și îl preluăm. Păi, din familie. De câte ori nu am auzit „să nu spui la nimeni, e un secret!… să nu spui ce simți, nimeni nu trebuie să știe, e un secret!… să nu spui că știi ce s-a întâmplat, prefă-te că nu știi, n-ai văzut, n-ai auzit!…”. Când de mici suntem învățați să ascundem ceva și să mințim, la vârsta adultă devine deja un stil de viață să ne punem măști pentru a părea ceea ce nu suntem. Ba chiar considerăm că aceea e adevărata noastră față, și că așa e normal să ne comportăm, așa trebuie.

Doar că adevărul nu poate fi ținut ascuns. De ce? Deoarece emoțiile pe care le avem din cauza secretelor nu pot fi ascunse și nici controlate; ele sunt energii aflate în mișcare prin corpul nostru, și care vor face ravagii în organe și în celule. Aceste emoții-energii sunt ca niște uragane în interiorul nostru, iar a crede că le putem controla este ca și cum am spune că putem controla un cutremur devastator.
Oricât de multe secrete avem, acestea vor ieși la suprafață mai devreme sau mai târziu. Iar dacă refuzăm să facem asta se vor întâmpla 2 lucruri: apar una sau mai multe boli și vom transmite aceste programe copiilor noștri, aceste secrete și comportamente false, și îi vom „programa” să ne rezolve ei problemele pe care am refuzat să le acceptăm.

A crede că minciuna și ascunderea secretelor sunt noul adevăr, nu aduce decât nefericire, suferință și ratarea viselor. Da, putem spune că profesional am crescut mințind în legătură cu cine și ce suntem cu adevărat, dar viața personală nu va fi cum susținem pe facebook, ci așa cum simțim când rămânem singuri cu noi înșine.

Și așa cum noi transmitem programele noastre (atât pe cele bune, cât și pe cele negative) copiilor, așa am moștenit și noi din familie obiceiuri și programe care ne deviază de la calea noastră.

Să acceptăm că avem secrete este un act de curaj. Să lucrăm cu ele înseamnă să ne vindecăm la toate nivelurile. Și dacă noi ne vindecăm, vom vindeca întregul arbore genealogic atât în trecut, cât și în viitor.

Despre cum recunoaștem secretele în funcție de boală, și cum ne putem ajuta pe noi, voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct transmisă vineri, 24.03.2023, de la ora 20.30, pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook.
Te aștept cu drag!

Binețe, Om asumat!

Edith Elisabeta Kadar

New Video Upload : BOLILE „VORBESC” DESPRE SECRETELE ȘI TRAUMELE MOȘTENITE DIN FAMILIE

BOLILE „VORBESC” DESPRE SECRETELE ȘI TRAUMELE MOȘTENITE DIN FAMILIE
BOLILE „VORBESC” DESPRE SECRETELE ȘI TRAUMELE MOȘTENITE DIN FAMILIE

Că emoțiile pot duce la boli, se știe deja. Că emoțiile intense, neprocesate și nelucrate pot provoca shimbări de la nivel de celule până la nivelul întregului corp, și asta se știe. Că nu toți acceptă asta, e un fapt cunoscut.

Ne-am obișnuit deja să dăm vina pe alții și pe altceva pentru problemele noastre de sănătate. De vină sunt cei care ne produc stres, de vină este viața, e Dumnezeu care ne bate sau dracu’ care ne-a pus să facem ce nu trebuia; dar niciodată noi, deși este viața noastră.

Ne place să părem imaculați, perfecți, să obținem din partea celorlalți laude, aprobare, apreciere și validare. Iar dacă pentru asta trebuie să cosmetizăm câte ceva din ce arătăm lumii – fie din felul în care arătăm, fie din comportament – așa vom face și vom numi asta ADEVĂR.
Doar că nu este adevăr, e o mare minciună din moment ce este o mască pe care ne-o punem pentru a părea cumva. Iar acest „obicei” se încadrează la categoria SECRET.

Secretul este ceva ce e ascuns, ceva confidențial, ceva ce nu trebuie aflat de cineva.
De aceea, de fiecare dată când facem sau suntem altfel decât simțim, noi avem un secret, chiar dacă am fi în stare să jurăm că noi nu, niciodată nu ținem ceva secret.

Dar, oare, de unde am învățat să ascundem cine și cum suntem cu adevărat? Că doar nu ne naștem cu acest „talent”, ci îl vedem undeva și îl preluăm. Păi, din familie. De câte ori nu am auzit „să nu spui la nimeni, e un secret!… să nu spui ce simți, nimeni nu trebuie să știe, e un secret!… să nu spui că știi ce s-a întâmplat, prefă-te că nu știi, n-ai văzut, n-ai auzit!…”. Când de mici suntem învățați să ascundem ceva și să mințim, la vârsta adultă devine deja un stil de viață să ne punem măști pentru a părea ceea ce nu suntem. Ba chiar considerăm că aceea e adevărata noastră față, și că așa e normal să ne comportăm, așa trebuie.

Doar că adevărul nu poate fi ținut ascuns. De ce? Deoarece emoțiile pe care le avem din cauza secretelor nu pot fi ascunse și nici controlate; ele sunt energii aflate în mișcare prin corpul nostru, și care vor face ravagii în organe și în celule. Aceste emoții-energii sunt ca niște uragane în interiorul nostru, iar a crede că le putem controla este ca și cum am spune că putem controla un cutremur devastator.
Oricât de multe secrete avem, acestea vor ieși la suprafață mai devreme sau mai târziu. Iar dacă refuzăm să facem asta se vor întâmpla 2 lucruri: apar una sau mai multe boli și vom transmite aceste programe copiilor noștri, aceste secrete și comportamente false, și îi vom „programa” să ne rezolve ei problemele pe care am refuzat să le acceptăm.

A crede că minciuna și ascunderea secretelor sunt noul adevăr, nu aduce decât nefericire, suferință și ratarea viselor. Da, putem spune că profesional am crescut mințind în legătură cu cine și ce suntem cu adevărat, dar viața personală nu va fi cum susținem pe facebook, ci așa cum simțim când rămânem singuri cu noi înșine.

Și așa cum noi transmitem programele noastre (atât pe cele bune, cât și pe cele negative) copiilor, așa am moștenit și noi din familie obiceiuri și programe care ne deviază de la calea noastră.

Să acceptăm că avem secrete este un act de curaj. Să lucrăm cu ele înseamnă să ne vindecăm la toate nivelurile. Și dacă noi ne vindecăm, vom vindeca întregul arbore genealogic atât în trecut, cât și în viitor.

Despre cum recunoaștem secretele în funcție de boală, și cum ne putem ajuta pe noi, voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct transmisă vineri, 24.03.2023, de la ora 20.30, pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook.
Te aștept cu drag!

Binețe, Om asumat!

Edith Elisabeta Kadar

New Video Upload : DACĂ DRUMUL NU TE TRANSFORMĂ, DEGEABA ÎL FACI

DACĂ DRUMUL NU TE TRANSFORMĂ, DEGEABA ÎL FACI
DACĂ DRUMUL NU TE TRANSFORMĂ, DEGEABA ÎL FACI

– ECHINOCȚIUL DE PRIMĂVARĂ;
– LUNA NOUĂ în BERBEC;
– INTRAREA LUI PLUTO în VĂRSĂTOR

Imaginează-ți că ai de făcut un drum mai lung, o călătorie spre un loc unde ai ceva de făcut sau unde vrei să te relaxezi. Tu conduci. Te pregătești și te gândești să ai tot ce îți trebuie, fie că este vorba despre gustări, fie despre haine și tot ce mai ai nevoie atunci când vei ajunge și cât timp vei sta. Îți alimentezi mașina și o pregătești pentru drum.
Cauți cel mai bun, mai optim drum. Ai de ales între autostradă sau drumuri naționale. De cele mai multe ori se alege autostrada; e cu mai multe benzi, duce direct la destinație, nu (prea) ai surprize, alegi ce bandă vrei tu, îți pui muzică și… la drum! Ești atent doar să nu ratezi ieșirea de pe autostradă atunci când te apropii de destinație.
Dar dacă alegi un drum național, acolo va trebui să fii atent la ceilalți, la mașinile care vin din direcție opusă, să fii vigilent la drum, la semne, la denivelări, precaut când intri în depășiri.

Plusuri și minusuri.
Autostrada e directă, sigură, previzibilă. Drumul național/județean îți solicită atenția și concentrarea.
Când mergi pe autostradă vezi peisajele printre panouri și parapete înalte. Când mergi pe drum, ești în peisaj, ești în vale, ești sus, la munte, pe serpentine, deasupra norilor, pe malul apelor, etc.
Pe autostradă nu te poți opri când vrei. Pe drum poți trage pe dreapta de câte ori vrei, și poți admira împrejurimile.

Dar, dincolo de toate astea, ce drum te ajută cel mai mult? S-ar putea să spui că autostrada, doar e modernă, iar omenirea s-a civilizat. Mda, ții volanul drept și te uiți după parcări sau panouri indicatoare. Dar când ieși de pe autostradă și o iei pe drumuri naționale sau județene, atunci poți spune că începi să îți folosești toate talentele tale de conducător auto.
Ce te dezvoltă mai mult? Un drum drept, netezit de alții, sau unul pe care tu alegi traseul, pe care îți poți manifesta toate abilitățile tale și unde poți deveni din ce în ce mai bun?

Desigur, autostrada este foarte bună, dar acum discutăm despre cine ești și cine devii dacă ai conduce doar pe autostradă sau doar pe drumuri. Cred că ai înțeles mesajul, dacă ai vrut.

Acum, hai să ne gândim la drumul cunoașterii de sine.
Îl poți face pe „autostradă”, adică urmând cursuri după cursuri, specializări, citind biblioteci întregi, ținând, la rândul tău, cursuri pentru alții. Teorie.
Sau poți alege un „drum național” unde tu alegi ce faci, dacă mai urmezi vreun curs sau nu, dacă staționezi până ce integrezi toată informația primită în viața de zi cu zi. Practică.
Degeaba o iei pe cale directă, dacă această cale nu produce schimbări puternice în tine la nivel uman. Dacă tot ce te interesează este încă o diplomă, încă o acreditare, încă un motiv de laudă pe facebook, dar viața personală a rămas neschimbată, degeaba o iei pe „autostradă”.
Dar când pornești la drum cu intenția de a-ți folosi toate talentele și abilitățile pe care le ai pentru a deveni din ce în ce mai bun în interior, când ești capabil să observi hopurile și denivelările drumului și să înțelegi că ele te învață o lecție importantă, când te poți bucura de peisaj și când înțelegi că nu viteza te ajută ci cumpătarea, când la capătul unui drum poți vedea că ești altul decât ai fost la plecare, abia atunci înțelegi că dacă nu făceai acest drum, nu ai fi devenit o altă persoană la nivel profund.

Poți face câte drumuri vrei, dar dacă la sfârșitul fiecăruia nu se schimbă ceva în tine, în cine și ce ești, în relațiile tale, degeaba faci aceste drumuri.
Dacă drumul nu te transformă, degeaba îl faci.

Luni, 20.03.2023, la ora 23.25 (ora României), are loc Echinocțiul de primăvară, când ziua este egală cu noaptea. Asta înseamnă și că Soarele își face intrarea în zodia care începe un nou ciclu, un nou drum – Berbecul.
A doua zi, marți, 21.03.2023, se produce Luna Nouă în Berbec, moment care aduce în plus energia noului, a reînnoirii, a noilor începuturi.
Joi, 23.03.2023, Pluto, planeta subconștientului și a dezintegrării vechiului, va intra în Vărsător, zodia schimbării, a umanității, unde va sta timp de 21 de ani.

Despre toate acestea și multe altele voi povesti în cadrul unei emisiuni în direct luni, 20.03.2023, de la ora 20.30, pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook.
Te aștept cu drag.

Binețe, Om curajos!

Edith Elisabeta Kadar

New Video Upload : DACĂ DRUMUL NU TE TRANSFORMĂ, DEGEABA ÎL FACI

DACĂ DRUMUL NU TE TRANSFORMĂ, DEGEABA ÎL FACI
DACĂ DRUMUL NU TE TRANSFORMĂ, DEGEABA ÎL FACI

– ECHINOCȚIUL DE PRIMĂVARĂ;
– LUNA NOUĂ în BERBEC;
– INTRAREA LUI PLUTO în VĂRSĂTOR

Imaginează-ți că ai de făcut un drum mai lung, o călătorie spre un loc unde ai ceva de făcut sau unde vrei să te relaxezi. Tu conduci. Te pregătești și te gândești să ai tot ce îți trebuie, fie că este vorba despre gustări, fie despre haine și tot ce mai ai nevoie atunci când vei ajunge și cât timp vei sta. Îți alimentezi mașina și o pregătești pentru drum.
Cauți cel mai bun, mai optim drum. Ai de ales între autostradă sau drumuri naționale. De cele mai multe ori se alege autostrada; e cu mai multe benzi, duce direct la destinație, nu (prea) ai surprize, alegi ce bandă vrei tu, îți pui muzică și… la drum! Ești atent doar să nu ratezi ieșirea de pe autostradă atunci când te apropii de destinație.
Dar dacă alegi un drum național, acolo va trebui să fii atent la ceilalți, la mașinile care vin din direcție opusă, să fii vigilent la drum, la semne, la denivelări, precaut când intri în depășiri.

Plusuri și minusuri.
Autostrada e directă, sigură, previzibilă. Drumul național/județean îți solicită atenția și concentrarea.
Când mergi pe autostradă vezi peisajele printre panouri și parapete înalte. Când mergi pe drum, ești în peisaj, ești în vale, ești sus, la munte, pe serpentine, deasupra norilor, pe malul apelor, etc.
Pe autostradă nu te poți opri când vrei. Pe drum poți trage pe dreapta de câte ori vrei, și poți admira împrejurimile.

Dar, dincolo de toate astea, ce drum te ajută cel mai mult? S-ar putea să spui că autostrada, doar e modernă, iar omenirea s-a civilizat. Mda, ții volanul drept și te uiți după parcări sau panouri indicatoare. Dar când ieși de pe autostradă și o iei pe drumuri naționale sau județene, atunci poți spune că începi să îți folosești toate talentele tale de conducător auto.
Ce te dezvoltă mai mult? Un drum drept, netezit de alții, sau unul pe care tu alegi traseul, pe care îți poți manifesta toate abilitățile tale și unde poți deveni din ce în ce mai bun?

Desigur, autostrada este foarte bună, dar acum discutăm despre cine ești și cine devii dacă ai conduce doar pe autostradă sau doar pe drumuri. Cred că ai înțeles mesajul, dacă ai vrut.

Acum, hai să ne gândim la drumul cunoașterii de sine.
Îl poți face pe „autostradă”, adică urmând cursuri după cursuri, specializări, citind biblioteci întregi, ținând, la rândul tău, cursuri pentru alții. Teorie.
Sau poți alege un „drum național” unde tu alegi ce faci, dacă mai urmezi vreun curs sau nu, dacă staționezi până ce integrezi toată informația primită în viața de zi cu zi. Practică.
Degeaba o iei pe cale directă, dacă această cale nu produce schimbări puternice în tine la nivel uman. Dacă tot ce te interesează este încă o diplomă, încă o acreditare, încă un motiv de laudă pe facebook, dar viața personală a rămas neschimbată, degeaba o iei pe „autostradă”.
Dar când pornești la drum cu intenția de a-ți folosi toate talentele și abilitățile pe care le ai pentru a deveni din ce în ce mai bun în interior, când ești capabil să observi hopurile și denivelările drumului și să înțelegi că ele te învață o lecție importantă, când te poți bucura de peisaj și când înțelegi că nu viteza te ajută ci cumpătarea, când la capătul unui drum poți vedea că ești altul decât ai fost la plecare, abia atunci înțelegi că dacă nu făceai acest drum, nu ai fi devenit o altă persoană la nivel profund.

Poți face câte drumuri vrei, dar dacă la sfârșitul fiecăruia nu se schimbă ceva în tine, în cine și ce ești, în relațiile tale, degeaba faci aceste drumuri.
Dacă drumul nu te transformă, degeaba îl faci.

Luni, 20.03.2023, la ora 23.25 (ora României), are loc Echinocțiul de primăvară, când ziua este egală cu noaptea. Asta înseamnă și că Soarele își face intrarea în zodia care începe un nou ciclu, un nou drum – Berbecul.
A doua zi, marți, 21.03.2023, se produce Luna Nouă în Berbec, moment care aduce în plus energia noului, a reînnoirii, a noilor începuturi.
Joi, 23.03.2023, Pluto, planeta subconștientului și a dezintegrării vechiului, va intra în Vărsător, zodia schimbării, a umanității, unde va sta timp de 21 de ani.

Despre toate acestea și multe altele voi povesti în cadrul unei emisiuni în direct luni, 20.03.2023, de la ora 20.30, pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook.
Te aștept cu drag.

Binețe, Om curajos!

Edith Elisabeta Kadar

New Video Upload : NIMENI NU E RĂSPUNZĂTOR PENTRU CE SIMȚI, EMOȚIILE SUNT ALEGEREA TA

NIMENI NU E RĂSPUNZĂTOR PENTRU CE SIMȚI, EMOȚIILE SUNT ALEGEREA TA
NIMENI NU E RĂSPUNZĂTOR PENTRU CE SIMȚI, EMOȚIILE SUNT ALEGEREA TA

Există un obicei înrădăcinat și bine ancorat în ADN-ul uman de a da vina pe celălalt atunci când se întâmplă ceva neplăcut, chiar dacă nu a făcut nimic. Că atunci când e de bine, omu’ își atribuie sieși toate meritele, chiar dacă a primit ajutor.

E mai simplu să arăți cu degetul spre alții, și îți poți păstra, astfel, o imagine impecabilă, cel puțin în imaginația ta.
De exemplu, atunci când te cerți cu cineva, ai tendința de a-l învinui că din cauza lui ți s-a stricat întreaga zi, că te-ai ales cu durere de cap, că ți-a afectat zen-ul și feng-shui-ul vieții. În realitate, a fost alegerea ta să simți ceea ce simți, să te comporți așa cum te-ai comportat, să spui vorbele pe care le-ai spus știind că celălalt va reacționa și că îți va întoarce energia înapoi. Aveai și alte variante, dar ai ales-o pe asta.

Este alegerea ta să te enervezi în trafic pentru că nu ajungi când vrei tu și cum ți-ai programat. Dacă nu ți-ai fi făcut planuri, ai fi știut că dimineața e un trafic mult mai aglomerat și ți-ai fi văzut de drum știind că vei ajunge când trebuie. Dar, atunci când vezi că lucrurile nu se întâmplă așa cum vrei tu, începi să te enervezi și să te agiți nu pentru că ceilalți sunt imposibili, ci pentru că nu iese cum vrei. Și, în loc să te gândești „dar de ce, doamne apără, e musai să ajung când vreau, de ce să nu mă relaxez?”, dăi cu înjurături și cu jigniri la adresa celor care îți stau în cale. Iar când ajungi, în sfârșit, la serviciu, vei povesti indignat cât de nesimțit e românul că s-a pus de-a curmezișul planurilor tale. E alegerea ta!

Situațiile sunt așa cum sunt. Comportamentul tău, ceea ce faci și în cine te transformi, este, în schimb, alegere personală.
Nimeni nu te poate enerva fără permisiunea ta. Dacă, în loc să te enervezi, ai face un pas în spate și te-ai gândi „acum de ce reacționez așa?”, situația ar fi alta. Aceeași energie pe care o irosești enervându-te o poți folosi să te observi, să te cunoști.

De ce te enervezi? Pentru că lucrurile nu se întâmplă așa cum vrei. Și e de vină copilul că nu face mai repede și mai bine ce are de făcut pentru ca tu să fii în grafic? E de vină partenerul/partenera pentru că nu s-a comportat când și cum ai vrut pentru că așa ți-e planul din mintea ta? E de vină vânzătoarea pentru că nu ți-a dat ce ai vrut? Sunt de vină colegii pentru că nu te ajută, sau șeful pentru că îți cere să îți respecți termenul pe care tu l-ai acceptat?

Tu te poți enerva pe mine că nu vorbesc cum vrei tu; e alegerea ta. Te poți enerva că nu primești ceea ce crezi că meriți, dar asta nu îți dă dreptul să te comporți cu nesimțire, adică fără să simți ce simte celălalt.
Poți considera că toată lumea are ceva cu tine, tu, perfecțiunea întruchipată. Asta e alegerea ta, nu înseamnă că este și adevărată.
Poți considera că suferințele din trecut îți dau dreptul să fii victimă, dar asta e doar alegerea ta dintre multe alte variante.
Poți alege să rămâi veșnic nemulțumit, acru, frustrat și critic, sau să vezi partea frumoasă a vieții. Poți alege să spui că viața e grea, că n-are părți frumoase, dar asta nu înseamnă că așa și este.

Binele sau răul vor exista întotdeauna; e alegerea ta ce vezi. Lumea este așa cum este, și nu se va schimba doar pentru că tu nu ești de acord cu ea.
Dar, în schimb, alegerile tale îți vor aduce bine sau rău în viață, boală sau sănătate.

Toate emoțiile, trăirile, sentimentele pe care le simți sunt energii puternice care se mișcă în corpul tău, în organele tale. Frica te paralizează și îți afectează rinichii și plămânii; furia te face să vezi roșu în fața ochilor și îți afectează tractul digestiv, ranchiuna îți îmbolnăvește inima, iar vinovăția îți fură viața din tine.

Despre toate acestea voi vorbi pe larg în cadrul unei emisiuni în direct transmisă vineri, 10.03.2023, de la ora 20.30, pe pagina mea Facebook și pe canalul meu YouTube.
Te aștept cu drag!

Edith Elisabeta Kadar

New Video Upload : NIMENI NU E RĂSPUNZĂTOR PENTRU CE SIMȚI, EMOȚIILE SUNT ALEGEREA TA

NIMENI NU E RĂSPUNZĂTOR PENTRU CE SIMȚI, EMOȚIILE SUNT ALEGEREA TA
NIMENI NU E RĂSPUNZĂTOR PENTRU CE SIMȚI, EMOȚIILE SUNT ALEGEREA TA

Există un obicei înrădăcinat și bine ancorat în ADN-ul uman de a da vina pe celălalt atunci când se întâmplă ceva neplăcut, chiar dacă nu a făcut nimic. Că atunci când e de bine, omu’ își atribuie sieși toate meritele, chiar dacă a primit ajutor.

E mai simplu să arăți cu degetul spre alții, și îți poți păstra, astfel, o imagine impecabilă, cel puțin în imaginația ta.
De exemplu, atunci când te cerți cu cineva, ai tendința de a-l învinui că din cauza lui ți s-a stricat întreaga zi, că te-ai ales cu durere de cap, că ți-a afectat zen-ul și feng-shui-ul vieții. În realitate, a fost alegerea ta să simți ceea ce simți, să te comporți așa cum te-ai comportat, să spui vorbele pe care le-ai spus știind că celălalt va reacționa și că îți va întoarce energia înapoi. Aveai și alte variante, dar ai ales-o pe asta.

Este alegerea ta să te enervezi în trafic pentru că nu ajungi când vrei tu și cum ți-ai programat. Dacă nu ți-ai fi făcut planuri, ai fi știut că dimineața e un trafic mult mai aglomerat și ți-ai fi văzut de drum știind că vei ajunge când trebuie. Dar, atunci când vezi că lucrurile nu se întâmplă așa cum vrei tu, începi să te enervezi și să te agiți nu pentru că ceilalți sunt imposibili, ci pentru că nu iese cum vrei. Și, în loc să te gândești „dar de ce, doamne apără, e musai să ajung când vreau, de ce să nu mă relaxez?”, dăi cu înjurături și cu jigniri la adresa celor care îți stau în cale. Iar când ajungi, în sfârșit, la serviciu, vei povesti indignat cât de nesimțit e românul că s-a pus de-a curmezișul planurilor tale. E alegerea ta!

Situațiile sunt așa cum sunt. Comportamentul tău, ceea ce faci și în cine te transformi, este, în schimb, alegere personală.
Nimeni nu te poate enerva fără permisiunea ta. Dacă, în loc să te enervezi, ai face un pas în spate și te-ai gândi „acum de ce reacționez așa?”, situația ar fi alta. Aceeași energie pe care o irosești enervându-te o poți folosi să te observi, să te cunoști.

De ce te enervezi? Pentru că lucrurile nu se întâmplă așa cum vrei. Și e de vină copilul că nu face mai repede și mai bine ce are de făcut pentru ca tu să fii în grafic? E de vină partenerul/partenera pentru că nu s-a comportat când și cum ai vrut pentru că așa ți-e planul din mintea ta? E de vină vânzătoarea pentru că nu ți-a dat ce ai vrut? Sunt de vină colegii pentru că nu te ajută, sau șeful pentru că îți cere să îți respecți termenul pe care tu l-ai acceptat?

Tu te poți enerva pe mine că nu vorbesc cum vrei tu; e alegerea ta. Te poți enerva că nu primești ceea ce crezi că meriți, dar asta nu îți dă dreptul să te comporți cu nesimțire, adică fără să simți ce simte celălalt.
Poți considera că toată lumea are ceva cu tine, tu, perfecțiunea întruchipată. Asta e alegerea ta, nu înseamnă că este și adevărată.
Poți considera că suferințele din trecut îți dau dreptul să fii victimă, dar asta e doar alegerea ta dintre multe alte variante.
Poți alege să rămâi veșnic nemulțumit, acru, frustrat și critic, sau să vezi partea frumoasă a vieții. Poți alege să spui că viața e grea, că n-are părți frumoase, dar asta nu înseamnă că așa și este.

Binele sau răul vor exista întotdeauna; e alegerea ta ce vezi. Lumea este așa cum este, și nu se va schimba doar pentru că tu nu ești de acord cu ea.
Dar, în schimb, alegerile tale îți vor aduce bine sau rău în viață, boală sau sănătate.

Toate emoțiile, trăirile, sentimentele pe care le simți sunt energii puternice care se mișcă în corpul tău, în organele tale. Frica te paralizează și îți afectează rinichii și plămânii; furia te face să vezi roșu în fața ochilor și îți afectează tractul digestiv, ranchiuna îți îmbolnăvește inima, iar vinovăția îți fură viața din tine.

Despre toate acestea voi vorbi pe larg în cadrul unei emisiuni în direct transmisă vineri, 10.03.2023, de la ora 20.30, pe pagina mea Facebook și pe canalul meu YouTube.
Te aștept cu drag!

Edith Elisabeta Kadar

%d blogeri au apreciat: