Zilnic primesc întrebări de la voi, cei cu care comunic. Azi mi-a atras atenția un subiect adus în nasul atenției de verișoara mea primară, Carmen Bora. Ea a ridicat următoarea problemă: „pentru cei care nu-și recunosc și nu-și acceptă greșelile făcute față de ceilalți, și mai ales cele făcute față de cei dragi, ce se va întâmpla cu ei??”.
Această întrebare mi-a mai fost pusă și cu alte ocazii, și aceasta este tema pe care ți-o propun pentru astăzi.
Mulți apreciază medicul doar dacă acesta vorbește umil și serviabil cu ei.
„Ce frumos mi-a vorbit medicul, e așa drăguț (ă)!”
Doar că medicul nu are rolul de a te peria și a-ți întreține starea care ți-a generat boala. Rolul lui este de a te ajuta să găsești soluții la situația care te-a adus la el.
În spatele fiecărei boli se află conflicte emoționale puternice, bazate pe frici, furii, ranchiună, vinovăție, rușine, minciună, ură, încrâncenare, iluzie și atașamente grele.
Nu poți ieși din aceste stări dacă medicul sau terapeutul te mângâie pe creștet și îți întreține iluzia că ai procedat bine, doar pentru a te face dependent de el și de tratamentul lui.
Comportamentul și gândirea actuală te-au adus aici, în acest loc al suferinței și al bolii, și nu te pot duce la vindecare.
CEVA CE PROVOACĂ BOALA NU POATE GENERA VINDECAREA!
Ura, frica, etc, nu te pot vindeca! Ele sunt programe ce TREBUIE înlocuite.
Cum?
1.- În primul rând conștientizându-le.
Pentru asta va fi nevoie să renunți la ideea că doar tu ai dreptate și că toți ceilalți s-au coalizat într-o conspirație mondială pentru a te face pe tine, biată victimă, să suferi. Nu ești chiar atât de important, crede-mă. Nimeni nu e.
Viața și planeta merg mai departe și fără mine sau fără tine.
E nevoie să înțelegi că a avea dreptate este o taină personală, și nu ceva ce e musai să fie recunoscut de ceilalți.
Să știi că dacă mori cu cineva de gât, realitatea e ca mori, indiferent dacă ai dreptate sau nu. Important e să știi tu, în sinea ta, că ai dreptate.
Tu vrei să ai dreptate și să trăiești liniștit (ă), sau vrei ca toți să îți cânte în cor oda celui care a murit, dar câtă dreptate a avut!?
2.- După a ce ai conștientizat, va trebui să accepți acel adevăr.
Poți conștientiza că ai greșit, că nu ai avut dreptate, că e nevoie de o schimbare, dar să nu accepți. Ego, orgoliu și vanitate.
Acceptarea implică toleranță, iertare și multă iubire. Pentru alții, dar mai ales PENTRU TINE!
Sunt întrebată des, cu un ton de reproș „și cum să mă iert pe mine, dacă te crezi așa de deșteaptă?!”.
În primul rând nu mă cred, ci sunt.
În al doilea rând nu eu sunt de vină că tu ai acceptat situațiile care te-au adus aici. Medicul, terapeutul, nu sunt țapii ispășitori pentru lipsa temporară de înțelepciune din creierul capului și din inima ta.
Recunoaște și acceptă că ai greșit pentru a opri programul și a-l înlocui cu vindecarea.
Și, în al treilea rând, de ce nu te-ai ierta, mă rog? Ești parte de Dumnezeu. El nu iartă, nu te iartă? Zi să mori tu! Cine ți-a spus asta? El? Alți oameni? Ego?
Nu te poți vindeca în ură, încrâncenarea de a avea dreptate, ranchiună și încăpățânare. Astea te-au adus aici, au fost „bastonul” pe care te-ai sprijinit până aici. Pentru a te vindeca, e nevoie să dai drumul acestui toiag.
Acceptarea nu e un semn de slăbiciune, ci unul de forță, de putere, de trezire interioară. Este semnul că ai crescut, că te-ai maturizat.
Iar când ajungi să accepți, accepți trecutul, te accepți pe tine. Și atunci apare liniștea sufletească.
Nu-mi cere să îți spun cum să faci asta, altfel îmi bați obrazul că nu sunt bună. La sufletul tău doar tu ajungi. Restul sunt comportamente de copil răzgâiat.
Medicul și terapeutul nu sunt cei care se sacrifică pe ei pentru a-ți fi ție bine. Nu asta e menirea lor.
Rolul lor este să te scoată din zona călduță a confortului și a te ajuta să îți regăsești calea de care te-ai rătăcit. Restul sunt interpretări personale.
Un terapeut adevărat nu îți întreține iluziile doar pentru a te face dependent(ă) de el și a-ți lua banii.
Să știi că lumea supraviețuiește și merge mai departe și fără tine. Dar nu ar fi mai fain cu tine?
Iar dacă tu te schimbi, cei din jur îți vor urma exemplul.
MEDICUL TRATEAZĂ, OMUL SE VINDECĂ.
Dacă se iubește suficient și dacă vrea să renunțe la beneficiile bolii (atenția celorlalți).
Medicul nu vindecă!
Dar tu, omule, te poți vindeca. Iar când nu știi cum să te tratezi, apelezi la un aspect al tău care poate face asta. Iar acel aspect al tău se numește medic.
Doctorul pe care îl găsești este creația ta, este chipul și asemănarea ta.
Vei întâlni doar ceea ce ești pregătit să întâlnești și să creezi.
De aceea, la mine nu ajung decât cei care m-au creat după chipul și asemănarea lor. Ceilalți mă vor contesta și vor râde de mine, imaginea lor.
Omule, ești parte de Dumnezeu, ai în tine lumina divină, duhul sfânt, viața. Chiar e mai important să renunți la ele pentru a demonstra că tu ai dreptate și a fi o victimă?
Fii înțelept! Fii cum vrei, dar asumă-ți responsabilitatea pentru ceea ce ești. Fii!
Am auzit cu toții despre schimbare, despre momente ale schimbării.
S-a spus și s-a scris de multe ori și de către mulți oameni deschiși la minte că va veni vremea schimbării ce va afecta tot și pe toți..
Dragă om, te anunț oficial că VREMEA SCHIMBĂRII E ACUM!
Nu e nevoie să mă crezi în ceea ce spun. Poți să mă crezi și nebună, și plecată cu sorcova, și spălată pe creier, sau alte variante pe placul tău și al confortului cunoașterii tale.
Eu mă adresez celor deschiși la minte, și care știu și simt că perioada actuală este una de mari, de foarte mari schimbări.
Binețe, dragă OM!
Te invit să povestim puțin despre vremurile actuale și despre vremuri ale schimbărilor. Pentru că ele, schimbările, se produc în jur, în lume, indiferent dacă ești de acord sau nu, dacă ții pasul sau nu.
Lumea se schimbă în permanență, cu sau fără tine. Sau, mai tranșant spus, lumea nu are nevoie de tine sau de mine pentru a evolua, pentru a se reînnoi.
De fapt, despre asta este vorba: SCHIMBAREA aduce NOUL, iar NOUL întreține VIAȚA! Iar viața, la modul general, se desfășoară nestingherită cu sau fără noi. Ar fi mai bine cu noi. Ne-ar fi mai bine.
Imaginează-ți un copac ce crește și se dezvoltă. În fiecare an el înverzește, înmugurește, înflorește, dă roade, iar apoi se leapădă de frunze și intră în hibernare pentru a putea reînflori anul următor.
Crezi că pomul este impresionat de revolta frunzelor ce nu vor să cadă? Nu, nu este. El își vede de schimbarea lui, de evoluția lui de la vlăstar, la copac matur.
La fel este și în corpul omului. Celulele se regenerează în permanență, altfel corpul s-ar descompune rapid.
O celulă nu trăiește toată viața omului, ci își are propria sa durată de viață; mai mică, desigur, decât întregul. Așa cum nici omul nu trăiește cât viețuiește Universul, ci moare pentru a face loc generațiilor următoare, mai pregătite și mai adaptate la schimbare, la nou.
Însă ea, schimbarea, poate fi neplăcută pentru oamenii care își iubesc confortul lui „las’ că merge și așa!”. Pentru ei, orice tentativă de schimbare nu este o binecuvântare, ci un blestem.
De ce? Deoarece au frica de nou, de necunoscut, de incontrolabil, și așa că își apără cu îndârjire „răul” cunoscut.
Acești oameni sunt atât de îndrăgostiți de teoriile pe care le știu și de credințele lor limitative, încât și le apără cu îndârjire atacând tot și pe toți ce li se pare că ar clătina vechiul și rutina vieții lor.
Nici măcar nu realizează că, de fapt, își apără lanțurile care îi țintuiesc într-un singur loc, și îi blochează în temnița lui „MĂ MULȚUMESC CU CÂT ȘTIU, RESTUL SUNT PROSTII!”
Cu cât teoriile auzite sau citite sunt mai îndepărtate de crezul propriu (că practica e a lor, teoria e a altora), cu atât atacă mai puternic, proiectând pe cel care „îndrăznește” să fie altfel decât știu, vor și pot propriile lor frici, furii și intoleranțe.
Indiferent ce argumente ai aduce, tu ești cel care nu acceptă dialogul, tu ești cel care jignește (pentru că ai îndrăznit să răspunzi), tu ești cel care are probleme de ego pentru că ai explicat din nou ce ai vrut să spui, pentru a fi înțeles.
Aici nu vorbim despre CINEVA anume, deși cei despre care vorbim vor sări să îmi spună câte ceva despre mine și ego-ul meu mare. Da, am ego, apropo; cu toții avem ego, nu putem trăi fără el. Important este să colaborăm cu el, să ne împrietenim, nu să-l distrugem făcându-l, astfel, mai puternic.
Aici vorbim despre CEVA: despre intoleranța la nou, la necunoscut, la tot ce scoate din confortul rutinei, și a lui „ȘTIU!” repetat ca o mantră înainte să apuce omul să își termine fraza. Iar această intoleranță la nou și la diferit se manifestă prin intoleranțe alimentare diverse: la gluten, la lactate, sau la orice altceva. De ce? Pentru că viața de zi cu zi se „mănâncă”, și nu ceea ce consumi îți face rău, ci ceea ce gândești rău în timp ce mănânci ne face rău.
Copiii au intoleranță la nervozitatea părinților, la lipsa lor de răbdare și la lipsa lor de iubire, pace și armonie, și tot ce mănâncă în acest timp devine alergen.
Desigur, repet, nu e nevoie să fii de acord cu mine, dar fiecare informație poate aduce lumină, și poate descuia porți prin care să pășești către lumea nouă a schimbării, a lui „altfel” decât știi.
Nu e nevoie să ai studii de specialitate pentru a vedea că timpul schimbării e aici; uită-te doar la ceea ce se întâmplă cu clima din jur, la inundații, incendii, cutremure.
Îți reamintesc că în decurs de o lună calendaristică, în 30 de zile, Pământul și noi am fost afectați de 3 eclipse: eclipsa de Soare din 13 iulie; eclipsa de Lună din 27 iulie, și eclipsa de Soare din 11 august.
Indiferent dacă aceste evenimente au fost vizibile sau nu în țara unde te afli, ele afectează pe toată lumea. De ce? Pentru că au fost implicați cei doi aștri importanți pentru toți: Soarele și Luna.
La eclipsele de Soare, Luna se interpune între Soare și Pământ, împiedicând lumina să ajungă pe planeta noastră.
La eclipsele de Lună, Pământul se interpune între Soare și Lună, nepermițând ca astrul nopții să primească lumină de la cel al zilei, Soarele.
Soarele reprezintă elementul FOC; e lumina de care are nevoie viața pentru a se dezvolta și a se desfășura. Este elementul masculin, activ, care simbolizează forța, puterea, vigoarea, acțiunea și mișcarea, schimbarea. Reprezintă, simbolic, TATĂL.
FOCUL este și IUBIREA, care poate arde omul, îl poate pârli, sau poate aprinde vatra vieții în armonie și pace.
Elementul FOC influențează inima și intestinul subțire, iar bolile lor apar atunci când iubirea, sentimentul, sunt afectate, manipulate, controlate, condiționate.
Luna reprezintă elementul APĂ, lichidul vital fără de care totul moare. Apa este și elementul în care se formează viața: copiii stau 9 luni în apă – lichidul amniotic – unde se dezvoltă de la 2 celule care se întâlnesc, la minunea numită OM. De aceea astrul nopții, Luna, este considerat ca fiind simbol al feminității, MAMA.
APA este afecțiunea trăită la propriu (iubirea există, dar dacă nu e trăită, rămâne străină), care te ajută să te cureți de mizerii, sau să te îneci în propriile gunoaie ale trecutului.
Elementul APĂ influențează rinichii și vezica urinară, iar bolile lor apar atunci când în lipsa iubirii se instalează FRICA.
Pământul reprezintă elementul cu același nume, PĂMÂNT, solul unde sămânța vieții poate înmuguri, sau poate fi distrusă. Este elementul care nu poate exista și manifesta fără FOC și APĂ. Este locul unde se manifestă din plin influențele Soarelui și Lunii. Reprezintă, simbolic, COPILUL, urmașul, rezultatul întâlnirii dintre Soare și Lună, lumină și întuneric, zi și noapte, dintre FOC și APĂ.
De aceea, Pământul este afectat de influențele eclipselor.
PĂMÂNTUL este (simbolic) rezultatul interacțiunii dintre APĂ și FOC, dintre Soare și Lună, dintre mamă și tată. Desigur, cârcotașii vor spune că apa și focul nu dau pământ. Da, așa este, dacă o iei strict fizic. Dar simbolic, Pământul a fost și este afectat de cei doi aștri, de APĂ și de FOC: incendii, inundații, meteoriți, explozii, cutremure, vulcani, toate aducând schimbare.
E ca un copil ce crește în conformitate cu influența mamei și a tatălui.
Elementul PĂMÂNT influențează pancreasul, splina și stomacul, iar bolile lor se instalează atunci când IUBIREA și FRICA nu mai sunt în echilibru, iar viața rezultată e greu de „digerat”.
Atunci când au loc eclipse, cei trei aștri se aliniază, se pun în linie dreaptă; sunt în acord, sau se pun de acord. Este ca și când Mama, Tata și Copilul se întâlnesc și se pun în armonie, se reconectează.
De aceea, eclipsele sunt ca niște momente zero pentru rescrierea istoriei umanității conștiente. Sunt momente de rescriere ale informațiilor de bază, ale codurilor genetice; ale ADN-ului.
Efectele eclipselor sunt simțite 3-6 luni înainte și după, astfel încât nu e de mirare că vom avea un an plin de provocări la toate nivelurile.
2018 este anul Câinelui de Pământ în zodiacul chinezesc, iar 2019 va fi anul Mistrețului (tot) de Pământ. Iată, elementul PĂMÂNT, care este supus schimbării.
Așa cum am spus mai sus, PĂMÂNTUL reprezintă COPILUL, iar această perioadă este una de profunde transformări ale copilului din fiecare.
Cum copilul simbolizează inocența, puritatea, sinceritatea, curățenia, lipsa de șiretenie, vremurile actuale reinstalează copilul uitat din fiecare, și îi redau perfecțiunea. Dar, pentru aceasta, e nevoie ca mizeria, murdăria creată de frici, de intoleranțe, furii, să iasă afară, pentru a face loc luminii.
Cum se elimină „gunoiul”? Prin boli la nivel individual și la nivel social: mișcări sociale, boli ce vor exploda ca număr și ca gravitate, însă doar pentru a face loc Luminii.
Ce este sus este și jos, și ce este în afară este, de fapt, reflexia la ceea ce este înăuntrul fiecăruia.
Acum fă o pauză, și gândește-te la violențele ce se accentuează în ultima perioadă. Ele sunt necesare pentru a distruge vechea matrice de gândire, pentru a se instala cea nouă.
La această schimbare mai participă elementul AER, care întreține FOCUL Soarelui și APA Lunii, hrănind, astfel, PĂMÂNTUL. Sau distrugându-l atunci când celelalte elemente sunt în dizarmonie. Aerul poate deveni irespirabil atunci când se transformă în gaz toxic (a se vedea evenimentele recente din țară și din lume).
Aerul toxic este reprezentat simbolic și de viața „respirată” prin masca celorlalți: intoleranță, invidie, violență, toate provenind din exacerbarea „simptomelor” de curățire ale Pământului.
Implicit are loc și purificarea Omului creat din țărână, apă, foc și insuflat cu viața, „aerul” divin.
Cu toții vrem schimbare, dar prea puțini suntem dispuși să ne schimbăm.
Schimbarea e incomodă pentru că distruge matrici vechi de gândire, comportament și trai, pentru a face loc lumii noi, cu oameni noi (generația nouă) sau/și înnoiți (cei care nu refuză schimbarea și se adaptează timpurilor, indiferent de vârstă).
Omule, lumea se schimbă în permanență, cu sau fără tine. Sau, mai tranșant spus, lumea nu are nevoie de tine sau de mine pentru a evolua, pentru a se reînnoi.
Pentru asta, ar fi bine să renunți la control și încrâncenări (care pot da diabet, pancreatite, crize de colecist sau fiere, probleme digestive de toate felurile, boli autoimune).
Renunță la intoleranțele de orice fel, la nevoia de a controla ca totul și toți să fie după chipul și asemănarea ta; sau nu, și te poți aștepta la alergii la orice, intoleranțe alimentare, boli de oase, boli degenerative.
Renunță la frici, care aduc cu ele toate problemele de rinichi și glande suprarenale.
Renunță la ură și ranchiună, care dau bolile cardiovasculare.
Mă întrebi cum să renunți la ele? Exact așa cum ai renunțat la iubire, armonie, pace, toleranță și comunicare, pentru a face loc fricilor, furiei, urii, violenței, frustrărilor.
Cum de poți renunța la bine, dar nu poți la rău?
Pentru că așa te fac alții, vei spune? Perfect, rămâi în viața pe care ți-o croiesc alții.
Doar că, vezi tu, NIMENI NU ÎȚI POATE FACE CEVA DECÂT DACĂ TU ÎI PERMIȚI! Ceea ce înseamnă că devii complicele celor care câștigă mult din ignoranța și lipsa ta de reacție.
Schimbă-te sau nu. Totul este o alegere. E alegerea ta.
Nu uita, Lumina Divină există în tine, indiferent dacă crezi sau nu, dacă o lași să strălucească sau nu, sau dacă alegi să o acoperi cu gunoiul resentimentelor, urii și a fricilor.
Divinul din om există; este însăși viața pe care ai trăi-o, ai digera-o și ai respira-o dacă nu te-ai mai considera tu mai presus de dumnezeire.
Vremea schimbării a venit. E ACUM!
Ce ai de făcut? NIMIC!!!! Nu mai fă nimic! Tot ce ai făcut te-a adus aici, acum.
Ai putea încerca sa nu mai planifici, să nu mai controlezi, ci să lași ca totul să vină către tine. Trenul merge fără ca tu să îl împingi, pe rute clar stabilite.
Sau ai putea să-mi spui că sunt cu capul și că spun doar baliverne. Nu te obligă nimeni să faci ceva. Baftă la bolile pe care le vei avea în scurt timp.
VREMEA SCHIMBĂRII E ACUM!
Lasă-te călăuzit; observă tot, încredințează-te acelei forțe care știe ce e mai bine pentru tine.
SCHIMBAREA aduce NOUL, iar NOUL întreține VIAȚA!
Iar viața, la modul general, se desfășoară nestingherită cu sau fără tine. Ar fi mai bine cu tine. Ți-ar fi mai bine.
Încearcă, ce ai de pierdut?
NAMASTE, OM asumat!
Lumina din mine salută Lumina pe care o ai în tine!
Hristos nu a înviat azi.
El este viu dintotdeauna și se află în fiecare ființă, în fiecare piatră, în fiecare respirație a Universului.
El nu moare și reînvie în fiecare an doar pentru ca oamenii să aibă motive să sărbătorească prin mâncare multă, băutură multă, și să preamărească iepurașul.
A-ți imagina că Hristos învie în fiecare an pentru ca oamenii să-și aducă aminte de el, nu poate arăta decât setea de „pâine și circ” rămasă nestinsă de-a lungul timpului.
A-ți aminti de Lumina christică doar în anumite ocazii dictate de calendar, nu poate arăta decât că omul alege să rămână în ignoranță, folosind scuza „păi, așa sunt obiceiurile…”.
A uita că Fiul OMULUI a înviat o dată, că este și a fost viu dintotdeauna în inima și sufletele noastre, și a preamări răstignirea lui, condamnă omul la rămânerea în întunericul ego-ului, iar de acolo să emane și să emită judecăți de valoare față de tot și toți care îndrăznesc să fie altfel.
De ce e nevoie să ni se reamintească anual că a murit și a reînviat? Nu știm asta altfel? Deci, dacă nu am fi anunțați în fiecare an că de Crăciun s-a născut, iar de Paște a înviat, noi, oamenii, am trăi în bezna necunoașterii și a nerecunoștinței?
Dacă nu ar exista biserica, cum ne-am aminti că a existat odată cineva care a crezut atât de mult în oameni încât s-a jertfit pentru ei doar pentru a le arăta că fiecare poate fi ca el, fiu de Dumnezeu?
Și dacă a înviat, oare asta nu înseamnă că a înviat în conștiința umană, rămânând viu?
Dragă OM, fă ca fiecare zi să fie pentru tine și pentru sufletul tău Paște, Crăciun, Florii sau orice altceva, și nu (te) sărbători doar în zile marcate cu roșu în calendar.
Poți fi în fiecare zi conștient de Lumina christică din tine, de ce te mulțumești să o faci doar o dată pe an? Poți fi Lumină divină în fiecare moment al existenței tale, de ce te mulțumești cu o singură secundă?
Soarele există și în zilele noroase, și atunci când este noapte. Doar nu poate fi perceput de simțuri. Cunoașterea te face să știi că există, ignoranța te face să îl observi doar când e lumină și căldură. La fel și Lumina divină din fiecare. Ea există, indiferent de credințe, religie, și părerile oamenilor.
Hristos nu a înviat azi, pentru că el este viu dintotdeauna și va rămâne așa, fie că vrei să vezi, fie nu.
Poți doar alege să îl vezi zilnic, păstrând vie bucuria și iubirea divină, sau să îl vezi ocazional, numind asta „sărbători”; iar în rest să trăiești în frici, furii, ură, deznădejde, așteptând data următoare când îl „răstignești” pentru a-l reînvia, și a-ți hrăni, astfel, ego-ul.
Se numește LIBER ARBITRU.
Hristos este viu în fiecare moment, iar eu cred asta cu tărie!
Așa încât eu nu pot să îți spun „Hristos a înviat”, ci doar HRISTOS ESTE VIU!
Binețe, cititorule!
P.S. Pentru toți cei ce dau hrană sufletului și nu corpului fizic, vă invit să ascultați, să vă relaxați, să vă bucurați.
Cu toții ne dorim o viață bună, prosperă, plină de fericire, pace, armonie și sănătate.
Și totuși, lucrurile nu stau așa de fiecare dată. Ba chiar, de cele mai multe ori, stau rău: nu toți au parte de sănătate, de fericire, lipsurile materiale își pun amprenta pe relații.
Apar fricile, frustrările, furia, invidia, ura care otrăvesc sufletul, alungă pacea și armonia din viață.
Iar de aici și până la apariția primelor simptome de boală, nu mai e decât un mic pas. De ce, oare?
Trăim într-o perioadă de trezire, când oamenii sunt însetați de informație; citesc cu nesaț cărți și materiale de dezvoltare personală și spirituală, urmează cursuri, participă la conferințe și seminarii. Și totuși… problemele rămân acolo, în trup, emoțional, mintal, psihic și-n suflet, deși au conștientizat de unde vin blocajele. De ce oare?
Pentru a afla de ce li se întâmplă toate doar lor, ar fi bine ca oamenii să afle, mai întâi, CE sunt și CINE sunt.
Poți crede că știi cine ești, ce ești, dar practica vieții te pocnește frontal în sinusuri, de vezi stele colorate.
CINE EȘTI TU?
Oricât de multe lucruri ți-ar spune alții despre tine, ei nu pot spune decât CE ești.
CINE ești știi doar tu.
De aceea, nu te identifica cu ceea ce se spune despre tine. Aceea arată nivelul altora de percepție.
Am povestit într-o emisiune trecută despre faptul că înainte de a ști CINE ești, e nevoie să fii conștient de CE ești. (https://youtu.be/EkV3hiHx5lY – (IN)CONȘTIENȚA de sine și ale ei consecințe asupra vieții omului).
E nevoie să fii conștient, adică treaz, atent la tine, pentru a putea înțelege că ești mai mult decât fizicul tău, decât ego, mintea, psihicul, sufletul și spiritul tău.
CONȘTIINȚA de SINE apare atunci când ai trecut de haosul din viața ta, atunci când începi să înțelegi că dincolo de nevoile fizice – papa bun, bani, sex, etc. – mai există altceva, ceva care te animă, care îți dă și te menține în viață.
CONȘTIINȚA ține de fond și nu de formă.
CINE EȘTI TU?
La ceastă întrebare am încercat să îți răspund în cadrul conferinței pe tema NIVELURI DE CONȘTIINȚĂ, pe care am susținut-o vineri, 18 martie, și a cărei filmare o poți vedea aici: https://youtu.be/cfVwHpgelR0
Și dacă tot ai aflat câte ceva despre niveluri de conștiință, începi deja să înțelegi că boala apare doar la nivelul 1, la nivelul corpului fizic; iar dacă tu te identifici cu ea, cu acest nivel, vei crede că bolile nu se vor vindeca niciodată.
Îți propun să mergem mai departe, să săpăm mai adânc și să discutăm pe larg fiecare nivel de conștiință, pentru a putea identifica ce poți schimba în viața, atitudinea și comportamentul tău, pentru a nu mai fi blocat în frici.
Săptămâna trecută am vorbit despre PRIMUL NIVEL AL CONȘTIINȚEI – NIVELUL CORPULUI FIZIC, AL INSTINCTULUI. (https://youtu.be/wegeFp0QFuM)
În această seară de duminică, 01 aprilie, de la ora 20, te invit să continuăm drumul spre cunoașterea de sine, de tine, povestind despre următoarele 2 niveluri de conștiință: nivelul al doilea – EGO, EMOȚIONAL și nivelul al treilea – MENTAL ȘI CONȘTIENT COLECTIV
Care este legătura între psihic, creier și corpul fizic, și cum reușesc emoțiile să ne îmbolnăvească am povestit în emisiunea „TRATARE versus VINDECARE – de ce nu ne vindecăm întotdeauna deși urmăm tratamente?” – https://youtu.be/AjNsflw9CpM
Și cum se produce vindecarea, cu criza ei cu tot, poți urmări aici: CRIZA DE VINDECARE – https://youtu.be/N3tC0uqpmmk
Toate aceste înregistrări au rolul de a te ajuta să devii CONȘTIENT(Ă) de tine pentru a deveni o CONȘTIINȚĂ.
Tot ceea ce îți povestesc am învățat prin prisma pregătirii mele ca medic (Facultatea de medicină din Timișoara, promoția 1990), a cursurilor de Noua Medicină Germanică, Recall Healing, Biorezonanță și trecută prin filtrul observațiilor personale de-a lungul anilor.
Îți mulțumesc de însoțire!
Sunt Edith Kadar, și te aștept să povestim pentru a ne informa și a ne deschide mintea.
„INFORMAȚIA DĂUNEAZĂ GRAV IGNORANȚEI ȘI ORGOLIULUI!”
Viața creează multe semne de întrebare, dar din goana pe care (ne imaginăm că) ne-o impune, amânăm să găsim răspunsuri, să completăm spațiile goale de semnificații, dar pline de necunoscute.
Amânarea unui răspuns nu este o problemă dacă nu se transformă în ignorarea și apoi uitarea găsirii lui.
Dar când grămada de întrebări fără răspunsuri crește, vocea sufletului se va auzi tot mai puțin și mai slab, pierdută în vacarmul glasurilor interioare ale minții ce rostesc și răstesc întrebările.
Binețe, dragă OM!
Te invit să povestim puțin despre întrebările și răspunsurile vieții. Dar, mai întâi, pornește muzica, rogu-te, pentru a ne fi alături la ceas de poveste.
Dacă vrei să ajungi departe în viață, va trebui să știi, mai întâi de toate, unde anume, cum și în cât timp îți propui să o faci.
Dacă nu îți place viața ta actuală, dacă ceea ce simți și trăiești nu-ți mai hrănește sufletul, dacă te simți blocat(ă), ca într-o cușcă, în propriul trai, nu crezi că a venit momentul să schimbi ceva pentru a nu te mai simți sufocat(ă) în fiecare zi?
Am întâlnit puține persoane care să spună – din tot sufletul și cu toată sinceritatea – că și-au găsit calea, că trăiesc în armonie cu ei înșiși și cu cei din jur, și că sunt foarte mulțumiți de toate aspectele vieții lor: personal, profesional, sufletesc, spiritual, emoțional, etc.
Lasă-mă să ghicesc, îmi vei spune că nu există așa ceva ca mulțumirea deplină, și că trebuie să se facă compromisuri în viață.
Și asta de unde o știi?
Ai încercat toate variantele, ai făcut tot setul de schimbări posibile în viața ta, și așa ai ajuns la această concluzie glorioasă?
Nu?
Ți-ai ascultat sufletul și ți-ai pus în evidență talentele tale native, folosindu-ți-le pentru a-ți crea slujba la care ai visat?
Insiști să lucrezi în aceleași condiții care te fac nefericit(ă), și totuși știi cu siguranță că fericirea e doar în cărți și în filme, că viața reală bate filmul?
Serios, nu te-ai plictisit de fraze stereotip?
Nu te-ai săturat să te hrănești cu slogane pline de teorie dar amânate la nesfârșit a fi aplicate în practică?
Nu-ți sunt destule lozincile servite de alții și pe care le-ai împrumutat și adoptat cu bucurie nu pentru a te ajuta, ci pentru a-ți servi ca scuză la nefericirea și neîmplinirea ta?
Nu ești înfometat(ă) de viața reală, de acțiune, de verb, după atâta „mâncare” nesănătoasă formată din lamentări și scuze?
Nu ești intoxicat(ă) de atâtea noțiuni teoretice despre dezvoltare și evoluție personală și/sau profesională, neurmate de aplicarea în practică?
Nu ți-a ajuns să îți irosești energia, timpul și viața inventând și confecționând scuze în loc să treci la treabă?
Și dacă aici ai ajuns, așa arată acum viața ta – goală de conținut, dar doldora de teorie și lamentări – pot să te întreb de unde știi că nu există așa ceva ca mulțumirea deplină, și că trebuie să se facă compromisuri în viață? Sau fraza care câștigă detașat ca capitolul stupiditate/bullshit: „așa e viața; o luptă continuă în care alții câștigă, iar eu pierd!…” bla, bla, bla, bla, bla….
Atunci când cineva mă întreabă ce să facă să se regăsească pentru că undeva, pe drumul vieții, s-a pierdut sau s-a abandonat, întreb unde anume vrea să ajungă, cum și în cât timp își propune să o facă.
De cele mai multe ori mi se răspunde rapid „nu știu”, semn că nu numai nu s-au gândit, dar nici acum nu vor să o facă.
Dragă cititor, dacă tu crezi că răspunsurile la întrebările trăirii îți vor fi date de străinii vieții tale, te înșeli amarnic.
Întrebările conțin deja o parte din răspunsuri; doar să vrei să le vezi, să nu-ți fie lene să o faci îmbrăcând haina lui „nu știu”.
De ce sunt atât de multe întrebări și atât de puține răspunsuri?
– Pentru că e mai comod să inventăm scuze decât să săpăm în interiorul nostru și să găsim răspunsul real, acela care aduce oftatul de eliberare în pieptul nostru.
– Pentru că, pentru a obține răspunsuri, va trebui să ne facem timp pentru noi.
– Pentru că aflarea cheii întrebărilor dislocă o mare cantitate de minciună care acoperă comoara ascunsă, răspunsurile.
– Pentru că întrebările ne dau mai multă valoare în ochii noștri decât răspunsurile (de multe ori) neplăcute.
– Pentru că nu avem chef să ne ocupăm de noi, fiind mai ușor să găsim țapi ispășitori.
– Pentru că teoria (crezi că) îți dă prestanță în ochii celorlalți.
– Pentru că întrebările ne „țes” o viață socială bogată, gălăgioasă, pe când răspunsurile ne obligă la liniște.
– Pentru că nu ne învață nimeni să rezolvăm problema întrebărilor, obținând soluția răspunsurilor.
– Pentru că nu știm să finalizăm întrebările cu răspunsuri.
Amânarea unui răspuns nu este o problemă dacă nu se transformă în ignorarea și apoi uitarea găsirii lui.
Dar când grămada de întrebări fără răspunsuri crește, vocea sufletului se va auzi tot mai puțin și mai slab, pierdută în vacarmul glasurilor interioare ale minții ce rostesc și răstesc întrebările.
Viața creează multe semne de întrebare, dar din goana pe care (ne imaginăm că) ne-o impune, amânăm să găsim răspunsuri, să completăm spațiile goale de semnificații, dar pline de necunoscute.
Când vom înțelege că întrebările fără răspuns duc la dezintegrarea sufletului și la boala fizică, și că răspunsurile asumate sunt antidotul, vom face cel mai mare pas în regăsirea, reintegrarea și recompunerea noastră.
Și când ne vom hotărî să creștem mari și să ne maturizăm, indiferent de vârstă, vom înțelege că dacă vrem să ajungem departe în viață, va trebui să știm, mai întâi de toate, unde anume, cum și în cât timp ne propunem să o facem.
Cât durează asta?
Atât timp cât e nevoie.
Nici mai mult, nici mai puțin.
Ești bolnav(ă)? Ești nefericit(ă)? Trăiești în stres? Totul e o mare nedreptate, oamenii sunt răi; îi observi pe toți și te compari cu toți?
Totul e o ILUZIE!
Trăiești într-o lume plină de minciuni și de fals; o lume construită după spusele celorlalți, pe care tu o întreții pentru a nu supăra pe alții.
Doar că, vezi tu, în încercarea de a nu-i supăra pe alții, distrugi persoana cea mai apropiată ție: TU!
Este ca și cum ai încerca să porți haine care nu sunt ale tale; tu nu te simți bine în ele, ba chiar ești nefericit(ă), dar nu spui sau faci nimic, pentru a nu supăra, jigni sau ofusca. Iar în timp vei ajunge să te anulezi pe tine, nevoile tale, crezând că doar dacă îi mulțumești pe alții exiști, și că altfel nu meriți nimic. Încetul cu încetul, vei ajunge să porți în permanență „hainele” pe care societatea ți le impune, tu crezându-te nedemn.
Ce urmează? Crezi că totul e o mare nedreptate, că oamenii sunt răi, ceea ce va duce la stres și la amplificarea lui, iar în final vei sfârși bolnav și neputincios, constatând filozofic că „viața e nedreaptă!”.
ILUZIE!
E o lume ireală pentru tine, pentru că nu e a ta. E ca și cum trăiești în permanență în casa altcuiva; sau parcă ai fi în alt film.
Săptămânile trecute am vorbit despre efectele devastatoare ale altor emoții negative, iar dacă nu ai reușit să le vezi, te invit cu drag să o faci:
– FRICA are efecte asupra rinichilor și aparatului urinar, provocând retenția de apă, dar și probleme de circulație la nivelul picioarelor: https://youtu.be/iqa0ba4pnsA
– VINA și PĂCATUL trăite tacit au efecte negative asupra aparatului genital (vezi aici: https://youtu.be/ne7rv6z-1C8)
– FURIA și RUȘINEA afectează digestia și organele aparatului digestiv (vezi aici: https://youtu.be/QpMTc_R50vo).
– SUPĂRAREA, URA și TRISTEȚEA duc la boli ale inimii, sistemului circulator și plămânilor (vezi aici: https://youtu.be/D9e1IuB1BZw).
– MINCIUNA și INVIDIA duc la probleme în zona gâtului: coloana cervicală, tiroidă și paratiroide ( https://youtu.be/ijAK8vvd_4E)
Care este legătura între psihic, creier și corpul fizic, și cum reușesc emoțiile să ne îmbolnăvească am povestit în emisiunea „TRATARE versus VINDECARE – de ce nu ne vindecăm întotdeauna deși urmăm tratamente?” – https://youtu.be/AjNsflw9CpM
Și cum se produce vindecarea, cu criza ei cu tot, poți urmări aici: CRIZA DE VINDECARE – https://youtu.be/N3tC0uqpmmk
Tot ceea ce îți povestesc am învățat prin prisma pregătirii mele ca medic (Facultatea de medicină din Timișoara, promoția 1990), a cursurilor de Noua Medicină Germanică, Recall Healing, Biorezonanță și trecută prin filtrul observațiilor personale de-a lungul anilor.
Așadar, te invit să îmi fii alături duminică, 25 februarie, cu începere de la ora 20, unde voi povesti LIVE despre efectele trăirii în ILUZIE asupra sănătății omului la toate nivelurile.
De fiecare dată când ni se întâmplă ceva neplăcut sau apare o boală, e timpul să schimbăm ceva în viața noastră.
Doar că schimbarea e dificilă deoarece avem pretenția că ceilalți să se schimbe, nu noi.
Schimbarea presupune ieșirea din zona de confort pe care ne-am creat-o, ieșirea din iluzia că totul se va duce de râpă dacă schimbăm ceva, din cauza dorinței omului de a deține controlul și a nu-l pierde sau ceda.
Schimbarea este obligatorie dacă vrem să creștem, să evoluăm. Ea nu este comodă, de aceea e amânată de multe ori. Accidentele și pagubele, dar și bolile, sunt „semne” clare de neasumare a schimbării din viață.
E ușor a vorbi despre schimbare, dar în faptă e foarte dificil. Dar nu imposibil.
Cât de grea este schimbarea pentru tine?
Care sunt consecințele amânării pe termen lung a schimbării?
Cum ne afectează neschimbate sănătatea la toate nivelurile?
Ce probleme de sănătate fizică, psihica, emoțională, sufletească, dă neschimbarea, te invit să afli urmărind emisiunea „Cate-n luna si-n stele” difuzată în seara zilei de 22 februarie 2018, la TV Arad, unde am povestit live cu prietena mea Codruta Belean despre subiectul (ne)schimbării.
„Fii tu însăți schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume” – Mahatma Gandhi
MINCIUNA și INVIDIA – efectele lor asupra sănătății omului la toate nivelurile
Ai probleme de sănătate în zona gâtului? Laringite, amigdalite repetate, afecțiuni ale tiroidei sau dezechilibre în metabolismul calciului? Suferi de spondiloză cervicală sau de afecțiuni în zona gurii, danturii?
Cât de mult minți? Cât de des TE minți?
Iar dacă îmi răspunzi reflex că tu nu minți niciodată, te anunț oficial că tocmai ai folosit cea mai frecvent întâlnită minciună: „eu nu mint niciodată!”.
Serios?
De câte ori „gușa” ta a fost plină de cuvinte pe care le-ai oprit pentru a nu supăra pe altcineva, neglijându-ți propriile nevoi și necesități? Minciună față de tine.
De câte ori ai răspuns la întrebarea „ce faci?” cu automatul „bine”, fără să mai stai pe gânduri și să scoți la suprafață urletele din interiorul tău? Cât de sincer(ă) ai fost cu tine?
„Te pot ajuta cu ceva?”, ai fost întrebat(ă); iar tu ai spus în grabă „Nu!”, mulțumindu-ți orgoliul, și nu încercând să rezolvi tumultul sufletului. MINCIUNĂ!!!
Dar, cât de des ai simțit un lucru față de reușita și frumusețea altcuiva, dar ți-ai oprit cuvintele de laudă transformându-le în vorbe spuse pe la spate, izvorâte din sora minciunii – INVIDIA?
MINCIUNA și INVIDIA sunt emoții, trăiri, sentimente negative care au efecte toxice asupra sănătății omului la toate nivelurile: fizic, emoțional, mintal, psihic, sufletesc, spiritual.
Săptămânile trecute am vorbit despre efectele devastatoare ale altor emoții negative, iar dacă nu ai reușit să le vezi, te invit cu drag să o faci:
– FRICA are efecte asupra rinichilor și aparatului urinar, provocând retenția de apă, dar și probleme de circulație la nivelul picioarelor: https://youtu.be/iqa0ba4pnsA
– VINA și PĂCATUL trăite tacit au efecte negative asupra aparatului genital (vezi aici: https://youtu.be/ne7rv6z-1C8)
– FURIA și RUȘINEA afectează digestia și organele aparatului digestiv (vezi aici: https://youtu.be/QpMTc_R50vo).
– SUPĂRAREA, URA și TRISTEȚEA duc la boli ale inimii, sistemului circulator și plămânilor (vezi aici: https://youtu.be/D9e1IuB1BZw).
Care este legătura între psihic, creier și corpul fizic, și cum reușesc emoțiile să ne îmbolnăvească am povestit în emisiunea „TRATARE versus VINDECARE – de ce nu ne vindecăm întotdeauna deși urmăm tratamente?” – https://youtu.be/AjNsflw9CpM
Și cum se produce vindecarea, cu criza ei cu tot, poți urmări aici: CRIZA DE VINDECARE – https://youtu.be/N3tC0uqpmmk
Tot ceea ce îți povestesc am învățat prin prisma pregătirii mele ca medic (Facultatea de medicină din Timișoara, promoția 1990), a cursurilor de Noua Medicină Germanică, Recall Healing, Biorezonanță și trecută prin filtrul observațiilor personale de-a lungul anilor.
Așadar, te invit să îmi fii alături duminică, 18 februarie, cu începere de la ora 20, unde voi povesti LIVE despre efectele minciunii și ale invidiei asupra sănătății omului la toate nivelurile.