Despre imaturitate s-a vorbit și se vorbește des. Știm că lipsa de maturitate înseamnă copilărie, infantilism, comportament lipsit de seriozitate și de asumare.
Un om imatur este un om care se comportă ca un copil: trăiește într-o lume a fanteziei, vrea ceva fără să se gândească dacă este ceea ce are nevoie, se supără dacă nu obține ce vrea sau dacă lucrurile se întâmplă altfel decât a vrut sau și-a imaginat, consideră că oamenii sunt buni doar dacă fac, vorbesc sau îi dau ceea ce vrea el, altfel sunt răi; nu aude decât ceea ce vrea și îi place, în rest spune că nu îl interesează; pleacă îmbufnat dacă cineva îl apostrofează, gen „nu mă mai joc cu tine că nu faci ce vreau; îmi iau jucăriile, plec și te spun la ceilalți, să vadă că nu ești cuminte!”.
Imaturitatea nu ține de vârsta biologică, ci de cea emoțională. Un om poate avea și 40, 50 sau 60 de ani și să se comporte ca un copil care se supără repede, se îmbufnează, refuză să asculte și părerea celorlalți și care dă cu piciorul în pământ dacă nu e așa cum vrea.
Despre imaturitate nu prea se vorbește la persoana întâi singular, „eu sunt imatur”, ci doar la persană a doua (tu, voi) sau la a treia (el, ea, ei, ele), iar acest lucru e tot o lipsă de maturitate. În teorie, noi suntem perfecți, doar ceilalți au probleme că nu se mai maturizează odată.
Lipsa de maturitate este clară la cei care refuză să își asume responsabilitatea pentru ceea ce fac sau spun; chiar dacă au spus clar un lucru la un moment dat, sunt în stare să spună că nu e adevărat, că celuilalt i s-a părut, că inventează, atunci când nu le mai convine situația. Tot ei pot să răstălmăcească cuvintele altora doar pentru a ieși în evidență. Imaturitatea lor în comportament este atât de evidentă ca și când un copil se ascunde după un băț și spune că el nu e acolo.
Un om imatur este cineva care a rămas blocat în copilărie într-un moment în care i s-a întâmplat ceva grav, ceva care l-a „înghețat“ acolo, în acel timp. Astfel încât toată viața ce decurge din acel moment este coordonată și trăită de acel copil din trecut. Imaturitatea, lipsa de seriozitate și de asumare a responsabilității îl vor însoți la tot pasul începând de la felul în care abordează munca și până la felul în care se comportă în relații: alții vor fi de vină de fiecare dată, chiar dacă decizia i-a aparținut, va vrea să aibă întotdeauna ultimul cuvânt, va intra în polemici inutile, va vrea să aibă ultimul cuvânt; chiar se poate transforma în tiran, se va manifesta ca un narcisist care să-l facă pe celălalt să își pună la îndoială vorbele și faptele.
Cum îți dai seama că ești imatur? Vei nega asta cu vehemență, te vei certa cu oricine, vei contrazice tot ce auzi, vei corecta pe toată lumea, deși habar nu ai despre acel subiect; te vei supăra ușor, nu-ți vei recunoaște greșelile, și rar vei găsi motive de bucurie, ci doar de supărare, doar nu mai ești copil ca vârstă, te-ai înrăit între timp.
Cum se rezolvă imaturitatea? Doar dacă omul își dă seama și acceptă că este imatur, ceea ce este destul de greu.
Mai multe despre acest subiect voi povesti în cadrul unei emisiuni în direct transmisă vineri, 10.11.2023 de la ora 20.30 pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook. Te aștept cu drag!
Binețe, OM matur!
Edith Elisabeta Kadar
Edith Elisabeta Kadar Blog 