UN COPIL CARE NU VREA SĂ DEZAMĂGEASCĂ VA DEVENI UN ADULT CE SE ANULEAZĂ PE SINE

Cât de important este pentru tine să nu dezamăgești oamenii, mai ales pe cei apropiați ție?
Indiferent cât ai da-o cu spiritualitatea aia gen „nu mă interesează dacă dezamăgesc, eu să fiu în regula”, nu îți este indiferent dacă cineva drag se supără și se îndepărtează de tine spunându-ți că ești o dezamăgire. Știi de unde știu? Pentru că dacă ai fi așa cum încerci să pari, nu ai fi aici, pe Facebook sau YouTube încercând să te lauzi în comentarii. Ți-ai vedea de evoluția ta în liniște.

Dezamăgirea este un blestem, dar și o binecuvântare.

Este blestem pentru cei care trăiesc și există doar în funcție de părerea, aprecierea, validarea și like-urile celorlalți. Sunt oameni care își modelează viața doar în funcție de ce le spun alții, ei neavând păreri personale. Singurele lor opinii sunt spuse cu voce nu prea hotărâtă și cu privirea care caută susținerea celorlalți; iar dacă simt sau văd și cea mai mică urmă de dezaprobare, se fâstâcesc, încearcă să reformuleze, se contrazic în afirmații, și fac toate astea până ce vor găsi bruma de susținere de care au nevoie cu disperare. Acești oameni nu există pentru ei. Întreaga lor existență și-o dedică mulțumirii celorlalți. Iar atunci când nu obțin reacțiile dorite, se vor simți mizerabil și se vor învinui pe ei pentru nefericirea altora. Nici nu le trece prin minte că ei sunt cei care atrag oportuniști, adică oameni care se folosesc de ei pentru a le îndeplini dorințele, și care nu vor fi niciodată mulțumiți. Victima își întâlnește călăul. Niciunul nu există pentru el însuși; există doar pentru a-i mulțumi sau a-i umili pe ceilalți. Aceștia sunt oamenii care s-au anulat pe sine.

Cum s-a ajuns aici? E nevoie să ne întoarcem în copilăria lor și să ne uităm, în primul rând, la atmosfera de acasă, mai exact la relația dintre părinți. Un adult care există doar pentru a-i mulțumi sau a-i critica pe ceilalți nu provine, cu siguranță, dintr-o familie unde liniștea, comunicarea și respectul erau valorile de bază. El a crescut în stres, văzând părinții cum se ceartă, se jignesc, se înjură, cum își aruncă vorbe grele, iar el, copil, a fost martor la tot. Și ce face un copil care îi aude pe mami și pe tati că se ceartă? Se învinuiește, mai ales dacă părinții „iubitori” aleg să-l facă și pe el părtaș la scandal. Și ce gândește copilul pentru a aduce liniște? Va face tot posibilul să fie și să facă tot ce îi spun părinții, crezând că așa, dacă e cuminte, părinții nu se vor mai certa și nu se vor mai bate. Și, ce să vezi? Nu numai că nu se oprește scandalul, ci parcă se întețește. Copilul ajunge să creadă că nu a făcut destul, și va renunța la și mai multe plăceri și visuri ale lui, doar-doar părinții se vor liniști. Încet, încet, copilul renunță la părți din el și va deveni un copil/adolescent/tânăr care își pierde esența, va uita de el, și va căuta să îi mulțumească pe toți cei întâlniți, doar să nu dezamăgească. Nici nu-și mai dau seama că scopul vieții lor nu este să îi mulțumească și să-i salveze pe ceilalți. Pentru el, toți oamenii întâlniți sunt mami și tati în alte forme, iar el trebuie să fie cuminte; adică să nu aibă opinie personală, să accepte și să înghită abuzuri și comportamente lipsite de respect. „Copilul și părinții” se repetă în fiecare relație.

Până când? Până ce se va întâmpla ceva suficient de puternic pentru a trezi fostul copil, actualul adult, și a-și reaminti cine este cu adevărat. Abia atunci își va da seama cât de multă energie și viață a irosit participând în războiul altora. Abia atunci se trezește. Abia atunci de DEZ-AMĂGEȘTE, adică iese din amăgirea că el a fost de vină, că el e victimă, că nu merită nimic.
Pentru un asemenea om, care iese din amăgire, care se trezește, dezamăgirea este o binecuvântare. De ce? Pentru că iese din minciună și caută, acceptă și integrează adevărul în viața lui.

Când cineva îți va spune că l-ai dezamăgit iar tu îl vei putea privi în ochi pentru a-i spui „doamne mulțam că te-am scos din amăgire!”, să știi că te-ai vindecat, te-ai recuperat, te-ai întregit. Nu mai repede, și nu în teorie.

Mai multe despre acest subiect voi vorbi într-o emisiune în direct vineri, 03.11.2023, de la ora 20.30, pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook. Te aștept cu drag.

Binețe, Om înțelept!

Edith Elisabeta Kadar

Lasă un comentariu