RELAȚIILE, „LOCUL” ÎN CARE NE PUTEM VEDEA AȘA CUM SUNTEM

Că știm noi cum suntem și că nu mai avem nevoie să ne revizuim din când în când, doar bine-i așa cum suntem, așa credem și gândim în mod automat. Dar de prea puține ori ne-am oprit din fuga, din goana asta pe care o numim viață, am stat puțin să ne gândim cine suntem cu adevărat și de ce suntem capabili. Suntem atât de obișnuiți să ni se spună de către alții cine suntem, cum suntem, ce putem, ce nu suntem în stare, și noi suntem atât de atenți la părerea și sugestia lor încât uităm să ne uităm noi în ograda noastră, să ne evaluăm din când în când și să gândim: „dincolo de părerea celorlalți, cum mă văd eu?”. Suntem atât de bine „educați” și dresați că doar ceilalți au dreptate, că alții știu mai bine despre noi, încât și atunci când stăm să ne evaluăm ținem cont tot de părerea celorlalți: „da, sunt bun(ă), ai văzut, au zis și ceilalți!”; sau „nu pot fi bun(ă), doar toți îmi spun că nu sunt… nu contează dacă eu simt că sunt foarte bun(ă) în ceea ce sunt și fac, dacă ceilalți nu sunt de acord cu mine înseamnă că eu mă înșel și ei au dreptate”. Am ajuns ca părerea celorlalți să fie atât de importantă pentru noi încât ne-o însușim și spunem că e gândirea noastră, fără să observăm că în interiorul nostru simțim, de fapt, cu totul altceva.

Dragă Om, hai să facem un exercițiu, dar e nevoie să fii 100% sincer, că doar pe tine te minți, nu pe altcineva: viața pe care o ai este ceea ce ai visat? Munca pe care o faci este ceea ce ai vizualizat pentru tine? Relația pe care o ai este cu omul pe care l-ai visat, ți l-ai dorit? Nu? De ce? Ce sau cine te-a deviat de la visurile și intențiile tale? Ți-au spus alții că viața este altfel decât ți-o imaginezi, că alea sunt doar visuri și că ar fi mai bine să revii cu picioarele pe pământ? Iar tu te-ai lăsat convins că ceilalți au dreptate, ai renunțat la viziunea ta și te-ai conformat ca un „copil” cuminte și ascultător ce ești? Păi și atunci de ce zici că faci ce ți-ai dorit, din moment ce ți-ai trădat sufletul, viziunea și menirea?

Tot ce spun acum nu se vrea un reproș, nici critică, ci doar o invitație la o evaluare sinceră a vieții de până acum.
Sunt două modalități prin care ne putem da seama dacă am deviat de la drumul menit pentru noi pentru a le face pe plac celorlalți și a fi „cuminți”: starea de sănătate la toate nivelurile și calitatea relațiilor din viața noastră.
Cu cât ne-am îndepărtat mai mult de visurile noastre, cu atât sănătatea – fizică, psihică, mentală, emoțională – este mai șubredă. Până ce o boală ajunge să se manifeste în corpul fizic, ea slăbește partea emoțională făcându-ne sensibili, suspicioși, exagerați în reacții, iar toate vor avea repercusiuni asupra stării psihice. Și unde se pot vedea toate acestea foarte bine? În relații. Devenim certăreți, suspicioși, ajungem să nu mai recunoaștem adevărul de minciună; avem încredere în cine nu ar trebui, și ignorăm sau dăm la o parte oamenii care ne-ar putea ajuta cu adevărat.

Atragem oamenii care sunt exact ce avem nevoie pentru a crește și a ne dezvolta mai departe, indiferent de natura relației dintre noi. Când un om ne-a învățat lecția pe care o avem de înțeles, relația se stinge, fiecare urmând să plece pe drumul său spre o nouă lecție, o nouă provocare. Și noi îi ajutăm pe alții să devină alte variante ale lor. Lecțiile sunt întotdeauna spre binele nostru. Dacă devenim mai răi, mai frustrați, mai intoleranți, mai acri, înseamnă că acea relație și-a terminat demult menirea, dar cei doi au rămas acolo pentru că așa spun regulile societății, așa ni se spune că vrea Dumnezeu.

În cadrul relațiilor ne putem învăța lecțiile cu o condiție: să fim sinceri, autentici și deschiși. Relațiile sunt bilaterale; ele vorbesc despre NOI, eu și tu, nu doar despre celălalt. Când tot ce știm să facem este să arătăm spre celălalt și să uităm că și noi suntem în acea relație, nu învățăm nicio lecție. Și totul este despre noi, chiar dacă mulți ar fi acum foarte revoltați citind asta, doar au fost „educați” că totul este despre și pentru alții: altora să le fie bine, alții să fie fericiți; deci alții sunt de vină, alții ne-au creat probleme, ne-au făcut nefericiți. Alții, noi nu, doar nu existăm în ochii noștri. Și atunci de ce ne-am învăța lecțiile? Și uite așa intrăm din relație în relație făcând aceleași lucruri care ne-au creat probleme și până atunci, și așteptăm de fiecare dată alte rezultate. Din partea altora, desigur.

Relațiile sunt „locul” în care ne putem vedea cu adevărat așa cum suntem. Cum? Prin oglinzile pe care ni le țin partenerii. Spune-mi ce părere ai despre celălalt ca să-ți spun cine ești! Nu e nevoie să fii de acord cu asta pentru ca acesta să fie un adevăr.

Mai multe despre acest subiect voi vorbi în cadrul unei emisiuni transmisă în direct vineri, 26.04.2024, de la ora 20.30 pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook. Te aștept cu drag!

Binețe, Om înțelept!

Edith Elisabeta Kadar