Orice final este dificil, indiferent despre ce este vorba. Unii se vor grăbi să spună că pentru ei niciun final nu este dificil, fără să-și dea seama că însăși graba de a da această informație necerută arată că lucrurile stau altfel în practică.
Atunci când ne obișnuim cu ceva, cu orice, creierul și-a format deja niște circuite neuronale care ne ajută să facem acea activitate specifică indiferent de domeniu. Așa apare ceea ce noi numim obișnuința. Cu alte cuvinte, de câte ori facem ceva ce am mai făcut, creierul activează acele circuite care ne ajută să ne facem bine și repede treaba. Gândește-te la făcutul de mâncare sau la munca de la serviciu; de câte ori s-a făcut acea treabă încât se ajunge să o facem și cu ochii închiși?
Așa este și în relații: în aceeași relație apare rapid rutina dacă nu schimbăm în permanență câte ceva pentru a crea noi rețele neuronale. Dacă facem și ne comportăm zilnic la fel, totul devine previzibil, dispare încet interesul, apare rutina și se instalează plictiseala. Și în acest caz acestea sunt semnale că totul se apropie de un sfârșit și că e nevoie de ceva nou, necunoscut, care să creeze alte circuite neuronale.
Dar ce se întâmplă atunci când lucrurile se schimbă? Se schimbă și obiceiurile, și credințele, dar și circuitele din creier.
Schimbarea arată sfârșitul a ceva și începutul a altceva. Unul dintre motivele pentru care oamenii fac atât de greu schimbarea în viață este pentru că trebuie să iasă din ceea ce au știut, din zona de confort, și să intre undeva necunoscut, undeva unde nu știu ce se întâmplă, ce urmează.
Desigur, cu toții ne dorim schimbarea în bine, dar nu cu toții dorim să ne și schimbăm. Ăsta e paradoxul: ne dorim schimbare dar nu noi să ne schimbăm, ci ceilalți; iar viața să devină cum ne place fără să depunem efort. Să rămânem la fel, dar să ni se schimbe viața în bine; cam asta ne dorim. Dacă nu ar fi așa și am accepta ușor schimbarea noastră, nu am mai comenta atât de mult, nu ne-am mai lamenta, nu am mai da vina pe oricine în afară de noi pentru ce ni se întâmplă în viață, nu am mai găsi țapi ispășitori.
Asta ne deranjează, de fapt, când vine vorba despre schimbare: nu vrem să se termine ce a fost, nu vrem să dăm drumul, pentru că asta ar însemna să acceptăm noul, iar asta ne scoate din ceea ce știam deja și ne dădea confortul. Și din această cauză de multe ori rămânem acolo unde deja nu mai avem nimic de învățat, unde nu ne mai dezvoltăm personal, indiferent că este vorba despre profesiune sau despre viața personală.
Dar, că ne convine sau nu, că suntem de acord sau nu, lucrurile în viață se vor schimba cu sau fără voia noastră. Totul în jur se schimbă, așa e natura lucrurilor. De ce am rămâne doar noi neschimbați? Pentru ca o relație să funcționeze, indiferent că e în plan personal sau profesional, e nevoie ca cele două părți să se adapteze în permanență la nou; e nevoie ca zilnic să facem lucruri noi, să ajutăm creierul să se ajusteze, iar astfel ținem pasul cu ce aduce fiecare zi, fiecare provocare, ne putem adapta și devenim mai puternici, nu ne folosim energia pentru a opune rezistență la ceva ce vine oricum.
Ceea ce noi numim final la ceva este, de fapt, început la altceva, la ceva nou care ne va îmbogăți experiența și viața. Sfârșitul unei relații (de cuplu, de prietenie, de serviciu, cu colegii sau șefii) nu înseamnă sfârșitul lumii. Înseamnă doar sfârșitul unui drum cunoscut pentru a putea păși pe un drum nou, necunoscut de noi.
Că suntem de acord sau nu, relațiile, circumstanțele și viața se vor schimba oricum. Dacă înțelegem asta, vom economisi multă energie și nu mai opunem rezistență. Cei care acceptă schimbarea se adaptează ușor, iar viața lor va decurge bine indiferent de ce aduce ziua de mâine. Cei care nu acceptă nimic nou, care țin cu dinții de vechi, se vor îmbolnăvi fizic, psihic, energetic, își vor epuiza puterea și vor irosi șanse și oportunități doar pentru că nu vor să includă schimbarea în viața lor.
Solstițiul de iarnă este momentul din an în care se termină toamna și începe iarna din punct de vedere astronomic. Este cea mai scurtă zi lumină și cea mai lungă noapte. După aceea, ziua va începe să crească, la fel și energia noastră. Solstițiul marchează trecerea de la vechi – natura care a intrat în hibernare – la nou – natura care crește, iar în primăvară va reînvia.
Luna plină este momentul maxim de eliberare de programe vechi. Luna plină în Rac semnifică sfârșitul unor programe vechi, prăfuite de familie, gen „așa se face…, să nu mă faci de râs…, să nu faci altceva…”.
Despre toate acestea voi vorbi vineri, 22.12.2023, de la ora 20.30, în cadrul unei emisiuni în direct transmisă pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook. Te invit să o urmărești.
Binețe, Om deschis la nou!
Edith Elisabeta Kadar
Edith Elisabeta Kadar Blog 