A-i ajuta pe alții și a te pune în slujba lor face parte, deja, din programarea pe care o primim încă din copilărie. Suntem învățați că tot ce contează este ca alții să nu se supere și să nu facem de râs familia. Cu alte cuvinte suntem „dresați” să nu ținem cont de noi, de ceea ce simțim cu adevărat, de ceea ce suntem în realitate, și să ne transformăm în cineva care nu suntem, într-o altă persoană, într-un străin.
S-ar putea să nici nu-ți dai seama că tu nu exiști în acest moment, și că în interacțiunea cu ceilalți tu devii automat cineva care există doar să facă pe plac celor pe care îi întâlnește. S-ar putea să crezi că fericirea vieții tale este să îi vezi pe ceilalți fericiți, mulțumiți, și să nici nu-ți treacă prin cap că tu exiști PENTRU TINE, nu pentru ceilalți. Tot ceea ce încerci să fii și să faci pentru alții ar trebui să fii și să faci pentru tine.
Dacă tu crezi că bucuria vieții tale este să îi faci pe ceilalți bucuroși, te înșeli amarnic, și ești pe o pantă în coborâre a vieții tale și a respectului față de tine. Este ca și cum îți dedici întreaga viață să îi hrănești pe alții în timp ce tu te neglijezi, te înfometezi, și tot ce spui – în timp ce te stingi încet – este ce fericit ești că îi ajuți pe alții.
Mai poți? Mai poți să accepți că ai o viață pe care nu o trăiești ci pe care o dedici binelui celorlalți, în timp ce tu te mulțumești cu firimituri rămase sau aruncate de cei (pe care îi consideri) mai importanți ca tine? Mai poți să te minți că tot ce contează este ca cei din jur să fie fericiți și că doar asta te face pe tine fericit(ă)?
Cine sau ce te crezi tu să faci oamenii mulțumiți, fericiță, nesupărați? Vreun dumnezeu? E problema ta că oamenii sunt nemulțumiți? Tu i-ai făcut nemulțumiți? E vina ta că oamenii au ales să își rateze viața? Ești clovnul lor să îi înveselești?
Și dacă tu ești ocupat să faci pe plac oamenilor, ție cine îți face pe plac? Să înțeleg că, așa cum tu renunți la tine pentru a-i mulțumi pe alții, și tu te aștepți ca alții să renunțe la ei pentru a pe mulțumi pe tine? Interesant!
Deci fiecare om se ocupă de altcineva, nimeni nu se ocupă de el, de viața, problemele și binele său. Am înțeles corect? Deci viața înseamnă să fii atent la alții, alții să fie atenți la tine, și nimeni să nu fie atent la el însuși? Wow! Cam așa rezultă.
Și dacă îi superi pe supărăcioși, e vina ta?
Dacă tot ceea ce știi despre viață este că trebuie să le faci altora pe plac pentru a fi acceptat de ei, tu accepți în viața ta doar pe cei care îți fac pe plac? Hm, interesantă viață ai!
Cine ești tu dacă niciun om nu-ți mai face pe plac? Dar cine ești tu dacă niciun om nu mai este mulțumit de ceea ce faci tu pentru el? Mai exiști? Poți să mai respiri dacă ceilalți îți resping ajutorul? Poți să accepți că fiecare om este răspunzător pentru viața lui și pentru starea lui bună sau proastă? Poți accepta că viața ta nu constă în a le face altora pe plac doar pentru că ei au uitat de ei? NU ASTA E TREABA ȘI VIAȚA TA!!!
Fiecare om este răspunzător pentru el. Dacă tot ceea ce faci este să faci pe plac altora, înseamnă că ai renunțat la tine, la esența ta. Și dacă renunți la tine, cu ce mai rămâi? Cu atenția pe care o cerșești de la alții? Și mai numești asta viață?
Și cum te înțelegi cu persoanele care nu au nevoie de ajutorul tău, care se descurcă singure pentru că au învățat asta? Cum te înțelegi cu cei care nu au nevoie de ajutorul tău și care nu trăiesc pentru a te mulțumi pe tine? Care este relația ta cu cei care nu renunță la ei pentru ca tu să-i accepți? Te supără? Îi consideri nedemni de atenția ta? Îi cauți doar pe cei care îți fac pe plac și care au nevoie de tine? Păi dacă tu nu exiști, ce fel de relații ai? N-ai, că nu exiști. Ce fel de oameni atragi? Fix ca tine: care nu există decât dacă fac pe plac și li se face pe plac. Și mai numești asta viață.
Când renunți la ceva, nu vei mai avea acel ceva, nu?! E logic. Păi și dacă renunți la tine, nu vezi că vei dispărea? Cine mai ești tu într-o lume care nu are nevoie de ajutorul tău? Vei fi OMUL care nu depinde de nimeni și de nimic, care este atent la nevoile lui, la trăirile lui, și care va atrage în viața sa OAMENI care nu depinde de alții. Și, uite așa, relațiile nu vor mai fi bazate pe dependență, pe așteptări, ci vei avea timp de tine pentru că și ceilalți au timp de ei. Ți se pare frumos dar imposibil? Da, în lumea ta în care doar alții există, tu nu.
Despre noi începuturi vorbește și Luna Nouă în Balanță, moment ce va avea loc sâmbătă, 14 octombrie, la ora 20.55 (ora României). Și tot atunci va avea loc și o eclipsă de Soare care poate avea efect asupra vitalității noastre.
Mai multe despre aceste subiecte voi povesti în cadrul unei emisiuni în direct transmisă vineri, 13.10.2023, de la ora 20.30 pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook. Te aștept cu drag!
Binețe, Om independent!
Edith Elisabeta Kadar
Edith Elisabeta Kadar Blog 