Prea des am ajuns să spunem „dar n-am știut” atunci când ceva nu iese așa cum ne-am așteptat, atunci când o facem de oaie sau dăm cu mucii-n fasole, cum se zice. Și mai credem că ăsta ar trebui să fie un argument solid, o motivație care ar trebui să îi facă pe toți cei implicați să înțeleagă că asta e și taci din gură!
„Vai, dar n-am știut că vorbele mele te pot lovi, îți pot crea atâta suferință!”. Și asta ar trebui să îl facă pe celălalt să se scuze că s-a simțit lezat, ceva la genul: „oh, bietul de tine, n-ai știut, așa încât eu îmi cer scuze că m-am simțit afectat”?
„N-am știut că ceea ce am făcut te-a durut atât de mult!”.
„N-am știut că dacă fac asta… se va întâmpla asta…”
Credem că dacă ne justificăm cu „n-am știut” ar trebui ca totul să se șteargă, ceilalți să înțeleagă, și tot ei să nu ne tragă la răspundere. Păi ce vină avem noi că s-a întâmplat ceva rău, neplăcut, dacă n-am știut!? Cum adică să fie responsabilitatea noastră și să ne asumăm consecințele? N-AM ȘTIUT! De ce nu înțelege lumea?
„Cum să fie vina mea că am făcut accident? N-am știut că se poate întâmpla asta?”
„Cum să fie vina mea că mi-am făcut familia să sufere pentru ce am făcut? De unde să știu că așa se va întâmpla? N-am știut!”
„Nu e vina mea că mai mulți oameni suferă pentru că am uitat să fac ceva, doar n-am știut!”
„Nu e vina mea că m-am îmbolnăvit! De unde să știu că fumatul, băuturile energizante, mâncarea de fast food, neodihna vor avea asemenea rezultate? N-am știut!”.
„Nu e vina mea că partenerul a plecat din relație! Eu sunt o victimă, de unde să știu că dacă îl ignor, îl resping într-una, îl critic și îi spun că nu e bun de nimic el va pleca? N-am știut!”.
„De unde să știu că dacă nu sunt apropiat de copiii mei, nu îi sprijin și doar le cer să facă și să fie cum vreau eu, ei vor deveni rebeli și mă vor ignora? Nu sunt de vină, că n-am știut!”.
Cred că ai înțeles unde bat și la ce mă refer. A trece prin viață fără să ții cont de ceilalți, fără să-ți pese de consecințele acțiunilor tale și a folosi „n-am știut” ca scuză la orice, nu e semn de deșteptăciune, nici de înțelepciune, ci este semn că refuzi să crești, să te maturizezi, să devii asumat.
Adevărata maturitate nu are nicio legătură cu vârsta pe care ți-o arată cartea ta de identitate sau codul numeric personal, ci este dată de faptul că atunci când faci ceva ești în stare să spui „da, eu am spus/făcut asta, îmi asum consecințele!”. Doar că multora le este frică să greșească, și în loc să lucreze cu ei, să devină variante mai bune, rămân acolo, în ignoranța lor, și flutură oricui, cu orice ocazie „n-am știut”, de parcă asta ar fi moneda care răscumpără tot.
Când spui „n-am știut”, spui de fapt „n-am chef să aflu mai multe, n-am chef să fiu atent la alții; mi-e bine în ignoranța mea, mi-e bine cât știu, ceilalți să se adapteze după mine, să mă accepte așa cum sunt”.
Spune-mi, îți place atunci când din cauza a ceva spus sau făcut de cineva ți se întâmplă ceva neplăcut? Nu îți place? Și atunci de ce faci la fel?
Crezi că dacă spui „n-am știut că mă iubești”, ai dreptul să calci în picioare un om și lumea lui? Că dacă spui „n-am știut că te afectează”, ar trebui ca celălalt să se scuze pentru că l-ai lovit? Că dacă spui la orice „n-am știut”, asta te absolvă de orice? NU! Ești rezultatul acțiunilor tale și nu al scuzelor.
„Cu pardonul omori omul”, spune o veche zicală. Nimeni nu este vinovat că tu nu vrei să afli și ce s-ar putea întâmpla dacă nu ții cont de alții. Un om cu adevărat matur este cel care e atent la el, la ceilalți, și gândește înainte să facă ceva; se gândește la ce se va întâmpla, care sunt posibilele rezultate și consecințe ale acțiunilor lui. Dacă simte că ceea ce face sau zice poate provoca daune, schimbă strategia, nu intră-n zid ca un berbec și apoi zice „n-am știut”.
A spune „n-am știut” nu e dovadă de înțelepciune, ci doar de imaturitate. Doar un copil care chiar nu știe nimic poate spune asta. Dar tu nu mai ești copil, nu? Doar le ceri celorlalți să te trateze și să te respecte ca pe un adult.
În următoarea perioadă vor ieși la suprafață asemenea comportamente, dar mai ales consecințele lor neplăcute: relații destrămate, accidente, boli, pierderi importante. Despre toate acestea ne vorbește pentru următoarele 6 luni și Luna plină în Berbec ce va avea loc vineri, 29.09.2023, la ora 12.57, ora României.
Mai multe despre acest subiect voi vorbi miercuri, 27.09.2023, cu începere de la ora 20.30, în cadrul unei emisiuni în direct transmisă pe pagina mea Facebook și pe canalul meu YouTube. Te aștept cu drag.
Binețe, Om înțelept!
Edith Elisabeta Kadar
Edith Elisabeta Kadar Blog 