Că nu întâlnim oamenii întâmplător, se știe. Sau așa ar trebui. Ne dăm seama de acest adevăr în momentul în care începem să ne observăm pe noi, să observăm viața și ceea ce ni se întâmplă. Până când nu devenim observatorii noștri, vom fi la dispoziția celor care știu ce vor de la viață și care au aflat deja că oamenii neatenți la ei înșiși pot fi convinși să lucreze pentru a le împlini visurile lor.
A fi atenți la noi, la cine suntem, la ce facem, la ce spunem, la ce persoane întâlnim și ce situații de viață atragem, sunt abilități pe care le obținem în timp, și care nu sunt obligatorii. Adică există și posibilitatea să murim fără să (vrem să) aflăm că noi nu am trăit, ci am supraviețuit fiecărei zile, că nu am creat nimic în viață, ci doar am luat ce am găsit, și că ne-am încropit existența din ce am crezut că înseamnă viața.
Atunci când credem că viața este ceea ce ni se întâmplă și nu ce creăm, suntem departe de liniștea sufletească, de împlinire, de fericire și de pace, iar aceste cuvinte ni se par pompoase și prezente doar în scenariile din filme.
Să luăm un exemplu: ne trezim dimineața și ne lăsăm duși de ceea ce ni se întâmplă; ne enervăm că ne-am trezit târziu, că nu avem timp să facem ceea ce ne-am propus, că traficul este aglomerat, că întârziem la serviciu. Ajunși acolo, ne lăsăm duși de ce este acolo, fără să ne treacă prin cap că noi hotărâm cum facem lucrurile, în ce ordine, că noi le permitem colegilor să ne trateze și să ne vorbească așa cum o fac deoarece noi suntem absenți din viața nostră. Ne întoarcem acasă enervându-ne (din nou) pe trafic, pe aglomerație, pe oameni; ajungem în casă, iar acolo începe o nouă rutină: copiii, partenerul, munci casnice. Iar a doua zi o luăm de la capăt din nou și din nou, fără să ne dăm seama că putem face ca fiecare zi să difere de celaltă dacă vom schimba ceva la noi. Ce? Felul în care vedem viața noastră. Iar asta presupune să fim atenți într-una nu la altceva din exterior sau la ce fac și spun alții, ci la ceea ce vedem, simțim, gândim și acționăm noi.
Abia când ne săturăm să tot reacționăm la ce ni se întâmplă, când ne săturăm să fim martori la viața noastră și nu autorul, când ne săturăm să facem ceva doar pentru că așa au spus alții și ne dăm seama că am uitat să facem ce simțim, abia atunci se schimbă ceva în viața noastră.
Când ne trezim dimineața și nu ne ridicăm automat din pat, ci suntem atenți la noi, la ce simțim, atunci se schimbă ceva.
Când suntem atenți la ceea ce facem, la reacția celor din jur legată de noi, la reacția noastră legată de ei, atunci s-a schimbat ceva. De ce? Pentru că cei din jurul nostru sunt cei care ne arată cine și cum suntem.
În jurul nostru sunt sute, mii de oameni, însă doar cu câțiva interacționăm, doar pe câțiva îi vedem. De ce doar pe unii îi observăm și nu pe alții? De ce doar o anumită tipologie de oameni ne apare în cale? De ce doar unii ne atrag atenția în timp ce ceilalți, mulți, trec neremarcați de noi?
Îi atragem în calea noastră și îi observăm pe cei care sunt ca noi în anumite aspecte. Dacă suntem supărați pe noi că nu am făcut sau reușit ceva, vom atrage oameni care sunt exact ca noi; doar că nu ne dăm seama de asta, doar suntem absenți din viața noastră, nu?!
Dacă acasă avem o relație de cuplu în care nu mai există nicio urmă de bucurie, vom atrage oameni care fie ne vor povesti despre viața lor de cuplu ratată, fie care ne vor trata așa cum ne tratează partenerul/partenera. Și atunci ne vom enerva, ne vom consuma energia pentru a-i comenta pe alții și vom concluziona că oamenii sunt ciudați, fără să ne dăm seama că ceea ce am trăit acolo este exact ceea ce refuzăm să vedem și să acceptăm că se întâmplă acasă.
Dacă refuzăm să ne observăm talentele, fie vor apărea oameni care ni le scot în evidență (dar noi nu-i credem), fie cei care ne critică într-una, așa cum facem noi cu noi înșine.
Ne atrag atenția doar oamenii care oglindesc problemele amânate, nerezolvate, îngropate, evitate, ignorate. De aceea, nu întâlnim oamenii întâmplător, ci pe aceia care ne ajută să ne vedem, să ne înțelegem, să ne cunoaștem, să ne eliberăm de trecut, pe aceia care ne oglindesc părți nerezolvate din noi, dar și părți frumoase despre care nici nu știam că le avem.
Luna Nouă este un moment foarte bun de noi începuturi, noi obiceiuri, noi obișnuințe, iar Luna Nouă în Gemeni ne poate ajuta să începem să ne observăm și să comunicăm cu noi înșine. Momentul de Lună Nouă are loc duminică, 18.06.2023.
Mai multe despre toate acestea voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct transmisă vineri, 16.06.2023, de la ora 20.30, pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook. Te aștept cu drag.
Binețe, Om atent la el însuși!
Edith Elisabeta Kadar
Edith Elisabeta Kadar Blog 