TRECUTUL E DEMULT TRECUT. TU DE CE MAI EȘTI ACOLO?

Că ai amintiri, e normal; fiecare om are. Dar să-ți trăiești întreaga viață, fiecare moment al fiecărei zile apreciind ce ai după cum ai fost în trecut, nu arată decât că tu nu ești în prezent, ești într-o perioadă care demult nu mai este. Păi și prezentul, ce este acum, cine îl vede? Îl vei vedea peste câțiva ani, când și ce e acum va deveni trecut?

Imaginează-ți că te-ai mutat dintr-o parte a țării în alta, sau în altă țară. Prezentul te obligă să fii atent la ce se întâmplă acum, la ce ai de făcut ACUM pentru a te adapta cât mai bine. Nu poți merge la muncă acolo povestind într-una cum a fost acasă, în localitatea unde te-ai născut, și comparând non-stop ce este cu ce știi tu că a fost. Sau poți, dar să nu te miri că lumea va începe să te evite, sătulă de povești demult trecute. Da, oamenii te ascultă o dată, de două ori, dar când tu refuzi să fii în prezent, te vor ignora. Știi de ce? Pentru că, inconștient, ei știu că dacă vorbești despre trecut, tu ești persoana aceea, din trecut, nu ești deloc cea ce acum, din prezent. Când povestești despre copilărie, devii copilul de atunci. Când vorbești despre ceva din adolescență, vine adolescentul de atunci și le vorbește oamenilor care te ascultă. Când vorbești despre cât de bine a fost în anii trecuți, în perioade trecute și cât de rău este acum, în prezent, nu te mira că nu te poți conecta cu oamenii și că ei te evită sau că îți vor spune să mai vorbești și despre altceva, ceva de acum. Oamenii nu vor să vorbească cu cine ai fost, ci cu cine ești acum; iar acum sigur nu mai ești ce ai fost în urmă cu câțiva ani. Tu nu mai ești copilul despre care povestești, nici adolescentul. Acelea sunt aspecte ale tale, fațete care nu mai au ce căuta în prezent.

Din munca mea cu mine și cu oamenii am văzut cât de dificil este să renunți la trecut și să rămâi în prezent. Și asta nu pentru că oamenii nu vor să fie în prezent, ci pentru că nici măcar nu știu că nu sunt în prezent. Mulți nu își dau seama că sunt aceiași de mai demult. Unii vor spune „și ce-i așa de rău să fiu același și să nu mă schimb?”. Păi imaginează-ți că vrei să vorbești tot la telefoane fixe cu disc, vrei să ai tot televizoare cu lămpi sau radio cu butoane. Nu vorbesc aici despre colecționari; ei știu să se adapteze la vremuri moderne. Vorbesc despre a refuza să te adaptezi. Asta înseamnă că în anul 2025 (când scriu acest material) tu ești cel de atunci: ai aceeași mentalitate, aceleași apucături, același tipar de gândire cu cel de atunci. Și te miri că nu te poți adapta la vremurile actuale și că în permanență comentezi cât de rău e acum că nu mai e ca atunci?

Locuiesc într-un bloc construit în 1982, deci acum 43 de ani. Unii vecini sunt aceiași. Pe atunci eram în clasa a douăsprezecea, terminam liceul. Vecinii de atunci mă tratează și acum la fel ca atunci. Ei nu s-au schimbat; vorbesc într-una despre ce rău e acum, ce răi sunt oamenii, ce bine era atunci, pe vremea comunismului. Iar dacă le atrag atenția că nu mai am 18 ani, să nu mai vorbească cu mine ca atunci, se supără. Eu sunt factorul iritant, doar mă adaptez la ce îmi aduce fiecare zi. În traducere, eu, Edith, cea de acum vorbește și interacționează cu oameni rămași în 1982 ca mentalitate.
Oamenii nu sunt proști, doar că trăiesc acum cu mentalitatea de atunci.

Când nu dai drumul la trecut, vorbește copilul din tine, adolescentul, omul trădat, respins. Când nu dai drumul la trecut, vin aspectele tale vechi care le vorbesc oamenilor în prezent. Iar dacă tu din copilărie se întâlnește cu cineva blocat în adolescență, nu te mira că nu te prea înțelegi cu oamenii.
Prezentul poate fi înțeles doar de cei care trăiesc în prezent; dar pentru cei care rămân aceiași ca în trecut, prezentul e o junglă periculoasă, iar oamenii sunt răi și insensibili.
Ce aspect din tine trăiește în prezent? Copilul furios că nu a primit iubire? Adolescentul care nu era auzit? Omul care a fost părăsit mai demult de partener(ă) și nu a putut ierta nici acum?

Mai multe despre acest subiect voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct transmisă vineri, 25.07.2025 de la ora 20.30 pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook. Te aștept cu drag.

Binețe, Om prezent!

Edith Elisabeta Kadar