NU TOATĂ LUMEA E PREGĂTITĂ SĂ-ȘI SPUNĂ SECRETELE

Una dintre cele mai frecvente minciuni pe care le spunem este „eu nu am niciun secret, sunt ca o carte deschisă!”. Nu, nu suntem ca o carte deschisă; sau cel puțin nu suntem orice carte, ci cartea pe care noi o scriem și care conține ce vrem noi să se știe despre noi și despre viața noastră.

Când vorbim despre secrete, nu vorbim neapărat doar despre ceva mare, grav, ci și despre acele lucruri pe care le ascundem intenționat sau inconștient de ceilalți: unii își ascund vârsta adevărată, alții numele; unii ascund detalii despre nașterea lor, despre părinții lor. Am întâlnit situații în care unii oameni au preferat să spună că unul dintre părinți este mort, decât să spună că a plecat și i-a abandonat. Și nu, nu judecăm pe nimeni, doar înșirăm fapte reale.
Dar apoi sunt secretele mai „grele”. Unii aleg să nu spună copilului că este adoptat, chiar dacă această informație l-ar ajuta mult să umple niște goluri pe care le simt. „Dar de ce să spună, din moment ce sunt părinți buni și iubitori?”, vei întreba. Pentru că ADN-ul nu minte: copilul nu are același ADN cu al părinților pe care el îi știe, iar asta face ca informația genetică și programele moștenite să fie ale cuiva care este ascuns, necunoscut. Oamenii sunt conectați la nivel energetic, iar asta se poate vedea ușor în relațiile de familie. Dar când un copil cu un cod genetic vine într-o familie cu alt cod genetic, el nu va fi niciodată la fel ca un copil născut acolo. Indiferent ce argumente emoționale va aduce mintea, un copil adoptat nu va avea niciodată informațiile genetice ale familiei adoptive, iar asta îl va configura într-un anume fel. Dacă copilul va ști că este adoptat, va ști de unde vine frica lui de abandon, de respingere, sau alte frici.

Sunt multe situații (habar n-ai cât de multe!) în care copilul nu este al soțului, ci al altui bărbat. Dar acesta va fi un secret foarte bine păzit. Atenție, doar pentru că tu nu ai întâlnit asemenea situații sau pentru că tu nu ai face așa ceva, nu înseamnă că ceea ce îți spun acum este minciună și exagerare! Nu mai fi naiv.
Sunt femei care au avut un copil în adolescență, l-au dat spre adopție, apoi și-au întemeiat o altă familie și nu au spus nimănui secretul. Unii oameni se mută în altă parte a țării sau chiar în altă țară pentru a li se pierde urma și pentru a șterge din memorie amintiri care îi bântuie.
Sunt oameni care afișează o viață de familie fericită, dar care duc în paralel o altă viață, cu altcineva.
Sunt oameni care își ascund preferințele sexuale din rușine, și se căsătoresc, așa, de formă, pentru a crea o imagine în rândul lumii.

Ideea este că fiecare dintre noi avem lucruri pe care le ținem ascunse. Unele e bine să rămână așa, cum ar fi obiceiurile intime, planurile de viitor, discuțiile cu apropiații; acestea nu sunt secrete, ci sunt planurile de viitor pe care trebuie să le ținem pentru noi pentru a nu irosi energia.

Secretele sunt ceva interzis, ceva care dacă ar ieși la suprafață ar zgudui serios viața așa cum ne-am construit-o.
Atunci când încercăm să ascundem ceva, căutăm un loc bine pitit unde să nu caute lumea, și acoperim cu ceva care să camufleze. În cazul unui secret, a ceva interzis și rușinos (așa considerăm noi, nu că așa ar fi), îl ascundem adânc în noi și îl acoperim cu comportamente care se vor detașate. Doar că acele secrete nu vor pleca nicăieri, și ne vor face să ne comportăm ciudat în preajma oamenilor care ne pot da de gol.
Secretele, indiferent cât de simple sau de complexe ar fi, ne schimbă traiectoria vieții, ne fac să fim fugari în propria viață, să ne comportăm ciudat, să ne izolăm de toți cei care ar putea să ne dea de gol.

Orice am face, secretele nu ne lasă să fim liniștiți, să dormim fără griji și fără alte planuri de camuflaj. Pentru a ne liniști ar trebui să mărturisim ceea ce ne frământă, ce ne încarcă conștiința (nu orice secret dă mustrări de conștiință; mai întâi trebuie să avem conștiință ca să ne mustre ceva). Dar asta ar însemna să avem un mare curaj și să fim pregătiți de un cutremur mare în viața de zi cu zi. Iar acest lucru nu se vrea. De aceea spun că nu toată lumea este pregătită să-și spună secretele. Cel puțin nu cei pentru care imaginea în fața celorlalți este mai importantă decât liniștea sufletească.
Curajul înseamnă maturitate, înseamnă înțelepciune, și nu toți adulții suntem și maturi.

Mai multe despre secrete de familie voi vorbi vineri, 28.03.2025 de la ora 20.30 în cadrul unei emisiuni transmisă pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook. Iar în acest weekend voi susține un atelier/seminar despre secretele de familie și traumele transmise din generație în generație. Pentru mai multe detalii te rog să accesezi linkul https://alexaevent.ro/evenimente/seminar-online-secrete-de-familie-cu-dr-edith-kadar/.
Te aștept cu drag.

Binețe, Om înțelept!

Edith Elisabeta Kadar