NU MAI ȘTII CINE EȘTI? NU MAI EȘTI CINE AI FOST!

NU MAI ȘTII CINE EȘTI? NU MAI EȘTI CINE AI FOST!

Ai avut vreodată senzația și trăirea foarte clară că parcă nu mai știi cine ești, ce faci, ce ai de făcut în viitor, că parcă tot ce făceai până atunci nu mai are niciun sens și că te afli într-un punct din care nu mai știi încotro să o apuci?
Dacă nu, nu e nicio problemă, vei trece când va veni momentul să te trezești cu adevărat. Atunci vei simți asta din plin, nu doar vei spune că te-ai trezit.
Dacă da, stai liniștit, nu o iei razna, nu ești nebun, nu ești în prag de depresie sau atac de anxietate. Ești într-un moment cheie de trezire a ta. Literalmente trezire din somnul vieții tale. Ești în momentul în care nu mai poți accepta trecutul, dar habar nu ai ce să faci în viitor. Ceea ce făceai până acum nu mai are nicio noimă, îți dai seama că gândirea ta te-a adus până aici, în acest punct, și aici nu este deloc bine. Știi că trebuie să schimbi gândirea pentru că criteriile după care îți conduci viața nu mai au niciun sens, dar nu știi cum, habar nu ai ce ai de făcut.

Nimeni nu ne învață cum să devenim altfel în gândire, comportament și în felul de a fi. Credem că ceea ce știm va fi valabil pentru o viață întreagă. Nici prin cap nu ne trece că ar fi ceva în neregulă cu noi, cu viața construită pe baza a ceea ce știm și credem că suntem.

Trebuie să muncim mult cu noi să începem să percepem că atunci când tot ce vedem este exteriorul, habar n-avem că avem și un interior. E nevoie să ne ocupăm mult de noi pentru a ne pune întrebări: „Dacă doar ceilalți îmi croiesc viața, ceilalți mi-o afectează, unde sunt eu, cel care cred că trăiesc? Și cine sunt eu, cel care observ toate lucrurile astea? Când voi începe să preiau cârma propriei mele vieți? Și de ce mai spun că este viața mea dacă nu particip deloc la crearea ei, ci doar aplic ce spun alții? Cine este acest EU, cel despre care tot vorbesc?”.

Se spune „fericiți cei săraci cu duhul”, iar asta poate însemna că cu cât știi mai puține, cu atât crezi că știi mai multe și te crezi buricul pământului. Cu cât începi să deschizi ochii, să fii mai bogat în duh, cu atât îți dai seama că știi mai puțin, că te-ai mulțumit să supraviețuiești fiecărei zile și că ai numit asta viață. Când te trezești este ca și cum vezi totul cu alți ochi. Începi să îți pui întrebări: „cine sunt eu?”, „de ce fac ceea ce fac?”, „de ce merg la acest serviciu și nu la altul?”, „de ce le permit altora să-mi spună cum să fiu, ce să fac și cu cât să mă mulțumesc?”. Acest moment poate fi foarte dur. Ai senzația că ți-a tras cineva preșul de sub picioare, că ți-a mai tras și un pumn în plex. Și nu, nu are nicio legătură cu ego-ul, gen „da , am trecut prin asta când mi-am dat seama că oamenii sunt răi și nu fac cum vreau eu!”. Nu, în situația asta încă mai dormi, doar crezi că ești treaz; treaz e orgoliul tău. Eu vorbesc despre momentul în care te trezești și îți dai seama ce ravagii a făcut ego și orgoliul: ți-au creat iluzia că tu ești cel mai important, că tu deții controlul, dar tu, de fapt, ai fost marioneta lor făcând ce ți se spunea și apărând reguli stabilite de alții.
Diferența este că în falsa trezire se vorbește mult și se vorbește despre alții, pe când în cea reală se vorbește puțin și despre trăirile proprii.

Momentul de „CINE NAIBA SUNT EU ȘI UNDE AM FOST PÂNĂ ACUM ÎN VIAȚA MEA?” este obligatoriu pentru a te reconecta la esența ta. Este un moment cu impact puternic la toate nivelurile, iar acesta nu poate fi mimat, nu poți povesti despre el pe facebook. Ai senzația că ai înnebunit, că ai luat-o razna, că se cască înaintea ta o prăpastie și că te prăbușești în ea. Tot ce ai știut se dărâmă, dispare, iar în loc rămâne un gol. Acel gol este lumea nouă, cea pe care va trebui să o construiești singur. La început vei încerca să copiezi vechiul, dar se va dezintegra instant. Vei crede că ești nebun pentru că nu mai poți discuta vechile subiecte, nu mai poți asculta frivolități, bârfe și povești imaginate. Oamenii te vor vedea ciudat, îți vor sugera să te cauți la cap că ești dus cu pluta. S-ar putea să te și duci la psiholog, la psihiatru, să iei medicamente, dar totul e în zadar: TE-AI TREZIT ÎNTR-O LUME NOUĂ ȘI TE-AI REGĂSIT PE TINE, ESENȚA PURĂ!

Când simți că nu mai știi cine ești, reamintește-ți vestea bună: NU MAI EȘTI CINE AI FOST! Nu mai ești cel controlat și manipulat de alții. Cine ești? Cel pe care îl construiești acum.

Momentul de Lună Nouă în Vărsător ne vorbește exact despre reînnoire, despre energia unor noi începuturi. În fiecare an, atunci când este Luna Nouă în Vărsător, începe anul nou în zodiacul chinezesc. Acum, în 2025, se încheie Dragonul de Lemn și începe Șarpele de Lemn, semnul care continuă transformarea noastră profundă.

Mai multe despre aceste subiecte voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct transmisă marți, 28.01.2025 de la ora 20.30 pe pagina mea Facebook și pe canalul meu YouTube. Te aștept cu drag.

Binețe, OM trezit!

Edith Elisabeta Kadar