DACĂ TOT VREI CEVA NOU ÎN VIAȚĂ, CE-AR FI SĂ ÎNCEPI CU GÂNDIREA TA?

Cu toții ne dorim ceva nou în viață, ceva care să ne facă mai fericiți, mai împliniți, mai bine, ceva care să schimbe răul perceput în binele visat, ceva care să reîmprospăteze inerția și vechiul pe care îl cunoaștem.

Ne aflăm la sfârșitul unui an și, din inerție sau dintr-un obicei inconștient, ne năpădește dorința de a face urări de mult bine nouă și altora, și de a (ne) face promisiuni pentru noul an pe care nimeni nu ni le-a cerut și care pe ceilalți nu interesează.
„După anul nou mă apuc să fac asta sau cealaltă… mă las de fumat, de băut… mă apuc de sală… fac schimbări mari la mine…, etc.”. Dacă am fi puțin atenți și ne-am urmări tiparul de gândire, am vedea că așa facem de fiecare dată, în fiecare an: promitem, dar, cumva, ajungem să nu ne ținem de propriile promisiuni. Și uite așa, nu numai că nu facem schimbări, dar ne mai și simțim vinovați că am tot promis și nu ne-am respectat vorbele.
Dar oare de ce este atât de greu să facem ceva 100% nou în viață, chiar dacă noi spunem că ne-am schimbat? Pentru că gândirea a rămas aceeași. Înainte de a face ceva, e nevoie să gândim acel lucru, să ni-l proiectăm în minte, abia apoi să vorbim despre el și să-l facem.

Hai să luăm un exemplu: să zicem că am vrea să ne mutăm într-o casă nouă. Nu este suficient să spunem că vrem o casă nouă, să povestim asta oricui este dispus să ne asculte, ci este nevoie să avem în minte ce fel de casă, unde, ce mărime, din ce materiale să fie construită, etc. Aici apar 2 situații: prima, în care doar spunem că vrem, dar nu avem niciun plan practic și nici nu facem eforturi să trecem de la vorbă la faptă, și a doua, în care ne apucăm și gândim cum vrem să fie, cât ne costă, cine ne-o proiectează, sau dacă o cumpărăm gata construită. În prima situație sunt doar vorbe goale; în a doua, vorbele sunt însoțite de fapte.
Să luăm alt exemplu: nu ne mai place locul de muncă și am vrea să găsim ceva nou. Găsim, dar după un timp ajungem în același punct. De ce? Pentru că vrem ceva nou păstrând aceeași gândire din trecut. Așteptăm ca noul loc să aducă noutatea în viața noastră, dar vechea gândire este cea care readuce vechile obiceiuri.
Sau să zicem că ne-am despărțit de partener, indiferent cine a plecat din relație, și ne grăbim să ne găsim pe altcineva. Acea nouă relație eșuează și mai repede pentru că nu am stat să vedem ce n-a mers bine, ce să nu mai facem. Nu, am făcut ca până atunci: am aruncat vina pe celălalt, am considerat că noi facem bine totul, și intrăm în alte relații cu aceeași mentalitate, refuzând să ne uităm puțin și la noi, la cum gândim.

Cred că ai înțeles, dragă Om, ce vreau să spun, că acum mă adresez direct ție: de ce insiști să faci același lucru și aștepți de fiecare dată rezultate diferite? De ce aștepți ca toți cei din jurul tău să își schimbe gândirea, în timp ce tu îți faci un titlu de glorie să rămâi neschimbat? De ce vrei ca ceilalți să-și înnoiască obiceiurile și gândirea, dar tu alegi să rămâi învechit? Chiar nu vezi că cei care se schimbă merg mai departe, dar tu, care respingi schimbarea, rămâi pe loc? Chiar nu vezi cum te autosabotezi?

Problema este că schimbarea gândirii nu este atât de simplă cum sună. De ce? Pentru că, pentru a face ceva nou, e nevoie să accepți că există și alte variante decât cele pe care le știi și le cunoști. E nevoie, în primul rând, să accepți că ceea ce faci nu te mai ajută, că ceea ce știi este demult depășit. Și, e al naibii de greu să schimbi ceva vechi în ceva nou atât timp cât ai convingerea că tu le știi pe toate și că ai dreptate tot timpul.

Și, revenind la promisiunile de noul an, le calci în picioare pentru că găsești motive de ce să nu faci ceva nou: pentru că oamenii te enervează, viața e stresantă, au venit scumpirile, stresul e mare, etc. Deci, la o viață nouă, la situații noi, alegi să reacționezi cu aceeași gândire care s-a dovedit că nu te ajută. Super! Dar, am o întrebare: cine este cel care alege să gândească la fel ca în trecut și este veșnic dezamăgit de tot și de toți?
Lucrurile, oamenii și viața se schimbă în permanență, se înnoiesc, fie că îți place asta, fie nu. De ce nu te adaptezi? De ce aștepți ca alții să fie și să facă ceea ce tu refuzi să fii și să faci?

În ultima zi a lui 2024 avem momentul de Lună nouă în Capricorn, cel care arată perfect nevoia de nou (Luna nouă) într-o viață plină de tipare și de vechi (Capricornul). 2025, anul cu vibrație 9 (2+0+2+5=9), debutează pe energia noutății. Cu alte cuvinte, că vrei sau nu, va trebui să te adaptezi la nou, altfel vei avea parte de multe frustrări, furii, stres. Alegerea îți aparține.
Mai multe despre nou, despre gândirea nouă, de ce este atât de dificilă schimbarea de paradigmă, voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct transmisă luni, 30.12.2024 de la ora 20.30 pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook. Te aștept cu drag.

Binețe, Om înțelept!

Edith Elisabeta Kadar