FIECARE ÎNȚELEGE ALTCEVA PRIN COMUNICARE

LUNA PLINĂ în VĂRSĂTOR (19.08.2024)

La ora actuală se vorbește foarte mult despre comunicare, despre importanța ei, despre a fi în cuvânt și a fi atent nu numai la ceea ce spunem ci și la tonul cu care spunem. Doar că, de multe ori, vorbele sunt goale de conținut și de intenție pentru că am fost obișnuiți că e mai importantă forma, e mai important să epatăm, să impresionăm, și nu să fim sinceri. Desigur, putem jura că tot ceea ce spunem cu patos și emfază este adevărul, și chiar ne supărăm pe cei care nu „înghit” ceea ce spunem, cum spunem și când spunem.
De mici am fost învățați să mințim, chiar dacă nu ne convine să recunoaștem. Am fost obligați să salutăm oameni care nu ne plăceau, să vorbim când nu aveam chef, să tăcem când aveam ceva de zis și să spunem cu totul altceva decât gândeam sau credeam. Am fost pedepsiți că am spus adevărul și așa am ajuns să mințim, să spunem altceva sau chiar să ascundem lucruri importante, ceea ce tot minciună e, prin omisiune. Ba mai eram puși să mințim în fața altor oameni legat de părinții noștri. Și uite așa, dacă nici nu s-a comunicat cu noi, am ajuns să ne creăm o lume paralelă în care minciuna a ajuns la loc de frunte, în care am renunțat la noi, cei adevărați, și am devenit personaje pe care le-am interpretat de atâtea ori încât au ajuns să fie realitatea noastră; ca niște actori care am interpretat de atâtea ori un rol încât am uitat cum e să fim noi înșine și devenim acel personaj, aducând în viața noastră obiceiurile pe care le-am împrumutat.

Când vorbim despre comunicare, ar trebui să vorbim din realitatea noastră, nu din minciuna și iluzia care au devenit viața noastră. Problema este că mulți nici nu ne dăm seama că mințim, că spunem doar vorbe goale pentru a impresiona și nu pentru a transmite un mesaj.
Dar cel mai grav lucru este că nu mai știm să ascultăm ceea ce ne transmite celălalt, ci ascultăm pentru a combate, pentru a da replici, pentru a întoarce discuția spre ce vrem noi să spunem și nu celălalt. Este ca și cum nu mai comunicăm pentru a ne conecta, ci comunicăm pentru a crea distanțe cât mai mari între noi și ceilalți; vrem să demonstrăm că știm, că avem dreptate, că suntem mai deștepți. E ca și cum la sfârșit gândim cu satisfacție „ha!… i-am zis-o!… i-am demonstrat că eu știu mai bine!…”. Asta nu e comunicare. E impunere cu forța.

Comunicarea implică două părți care au aceleași drepturi de a se exprima, de a fi ascultate și înțelese.
Când vrem să demonstrăm că celălalt nu știe, că e prost, că nu are dreptate, nu mai ascultăm, ci interpretăm. Poate să ne spună celălalt orice, noi auzim doar ce ne convine, scoatem din context și începem să atacăm: „ai văzut, nu mă respecți!… ai ceva cu mine!… înțelegi totul greșit!…”. În realitate, noi vorbim despre noi, despre ce facem noi, chiar dacă încă puțini sunt de acord cu oglinzile.

Relațiile durează atât timp cât cele două părți sunt de acord, iar când apar divergențe, cei doi se ceartă și se despart. Nu mai poate nimeni să spună ceva ce nu este plăcut auzului că, gata, se și produce conflictul.
Am ajuns să acceptăm în jurul nostru oamenii care vorbesc frumos tot timpul, care nu critică, care sunt de acord cu ce spunem, ce facem și ce suntem. Critica, cea constructivă, este cea care ne ajută să ne evaluăm și să ne transformăm, de fapt. Cineva care spune doar ce vrem să auzim nu ne este de niciun folos pentru că ne întreține iluzia că suntem fără de greșeală.

Un prieten adevărat nu este cel care ne dă dreptate tot timpul, ci cel care ne spune adevărul verde-n față, oricât de neplăcut ar fi acesta. Dar nu oricine este prietenul nostru. Prietenia se bazează pe calitatea umană, nu pe cantitate. Faptul că avem lista plină de prieteni pe Facebook, Instagram sau alte pagini de socializare nu înseamnă că aceia ne și sunt prieteni cu adevărat. Ce poate să știe despre noi cineva care nu ne cunoaște în realitate?

Comunicarea este cheia pentru relațiile sănătoase. Dar fiecare înțelege altceva prin comunicare. E nevoie să avem același limbaj de comunicare, altfel e ca și cum vorbim limbi străine. Și nici asta nu ar fi o problemă dacă ne-am apuca să învățăm noi limba celuilalt și nu să așteptăm ca toți să o învețe pe a noastră.

În această perioadă în care planeta comunicării, Mercur, este în mișcare (aparent) retrogradă, diferențele în comunicare se pot accentua: una spunem, altceva se înțelege. Și toate se amplifică pe Luna plină în Vărsător, moment ce are loc în 19.08.2024. Vor urma câteva luni în care tot ce s-a spus își va arăta adevărata față: adevăr sau minciună.

Mai multe despre acest subiect voi vorbi luni, 19.08.2024, de la ora 20.30 într-o emisiune în direct transmisă pe pagina mea Facebook și pe canalul meu YouTube. Te aștept cu drag.

Binețe, Om sincer și asumat!

Edith Elisabeta Kadar