LUNA PLINĂ (a doua) în CAPRICORN (21.07.2024)
Ne plângem deseori că ni se întâmplă tot felul de lucruri neplăcute și ajungem, astfel, să suferim. Adevărul este că un lucru sau o situație sunt stresante pentru că nu ne place nouă, nu pentru că ar fi neplăcute în sine, iar suferința este dată de faptul că ceea ce ni se întâmplă este total diferit de ceea ce a proiectat mintea și ce am sperat.
De exemplu, dacă pui un om care nu a făcut deloc sport să alerge maratonul, ar fi un lucru neplăcut pentru alergător, dar nu pentru că maratonul ar fi negativ, ci pentru că acel om nu are antrenament. Maratonul este floare la ureche pentru cineva obișnuit să alerge într-una, dar este un chin pentru cei care nu fac mișcare și nu aleargă în mod regulat.
Un om ne place sau nu în funcție de comportamentul lui: se comportă așa cum vrem, ne place; iese din ceea ce ne-am imaginat și nu putem controla, nu ne place.
Am primit ce am vrut, totul e perfect. Nu primim ce vrem, viața e nasoală, oamenii sunt răi, iar Dumnezeu ne-a bătut.
Dacă reușim să facem ce vrem noi, când, cât și cum vrem, viața e frumoasă. Dar dacă intervine cineva și ne atrage atenția că încălcăm legile umane și pe ale Universului comportându-ne așa, ne transformăm în copii țâfnoși care se supără imediat și amenință pe oricine îndrăznește să se pună de-a curmezișul.
E nevoie să fim maturi emoțional pentru a observa și accepta faptul că ceea ce nu ne place nu înseamnă că e rău ci doar că nu este cum vrem noi. Suntem obișnuiți să credem că bun înseamnă doar ce ne place și rău este ce nu ne place. Ideea este că dacă în viață totul ar fi doar așa cum vrem noi, nu ne-ar fi bine ci ar fi o stare din care nu avem nimic de învățat și care nu ne ajută să ne dezvoltăm. Este ca și cum am mânca în fiecare zi, pentru tot restul vieții, același fel de mâncare; oricât de bun ar fi, tot ne săturăm la un moment dat și vrem altceva. Ne va plăcea orice mâncare? Nu, evident, dar măcar știm că nu vom mai alege acel fel.
În viață nu învățăm din ceea ce ne place, ci mai eles din ceea ce nu este pe placul nostru. Dacă ne-am lăsa la o parte orgoliul, am vedea că judecăm și criticăm ceea ce nu ne place, și nu acordăm nicio șansă să vedem ce avem de învățat din acea situație.
De exemplu, atunci când o relație se rupe, de cele mai multe ori cei doi nu rămân prieteni, ci se învinuiesc unul pe celălalt. Fiecare dintre cele două părți va avea dreptate, dacă asculți variantele lor, dar noi știm că adevărul este întotdeauna la mijloc. Când refuzăm să acceptăm și părerea celuilalt și credem că doar noi avem dreptate, nu învățăm nimic din acea experiență și vom intra în următoarea relație făcând exact același lucru ca înainte. Și această relație ajunge în impas, și următoarele la fel, dacă nu ne oprim și acceptăm că nu doar noi avem dreptate, că nu doar celălalt este de vină, că și noi avem o mare parte din vină și că noi trebuie să ne schimbăm, altfel vom face la nesfârșit aceeași greșeală.
De câte ori ne încăpățânăm să avem doar noi dreptate, pierdem o șansă de a învăța ceva nou, de a ne schimba. Iar lucrurile în viață se vor repeta până ce vom învăța acea lecție. Este ca și cum ne încăpățânăm să trecem din clasa întâi în a doua, și repetăm într-una clasa I. Învățăm ceva nou? Nu! Repetăm ceea ce deja știm, dar avem așteptarea să fie ca în clasa a doua, a treia, etc.
Când ne încăpățânăm să facem la noi schimbarea și avem pretenția ca doar ceilalți să se schimbe, rămânem imaturi, iar acel aspect al nostru ne va conduce pentru tot restul vieții. E ca și cum un copil sau un adolescent ia hotărâri pentru viața noastră adultă. Ce face un copil? Se supără pe tot și pe toți care nu fac cum vrea el, arată cu degetul spre ceilalți, se plânge într-una, nu recunoaște că și el are o parte din vină, și vrea ca toți să se ocupe doar de el.
Dacă nu ne învățăm lecțiile, ele se vor repeta. Și dacă nu vrem nicicum să ne schimbăm, vom recircula aceleași experiențe la nesfârșit și vom spune că viața este de rahat, oamenii sunt răi și că Dumnezeu ne bate într-una.
E nevoie să ne trezim și să ne maturizăm emoțional. Doar atunci vom putea vedea că și noi am participat la viața noastră, vom accepta că ceea ce am spus sau făcut nu este bine pentru noi, și că va trebui să încercăm altfel. Cu cât ne încăpățânăm și ne încrâncenăm mai tare, cu atât ne va merge mai rău și vom ajunge să îi vedem pe toți răi cu excepția noastră.
Despre încăpățânarea de a a ne schimba și obligativitatea de a deveni alte variante ale noastre, mai bune, ne „vorbește” Luna plină în Capricorn, moment ce va avea loc duminică, 21.07.2024
Despre toate acestea voi vorbi în cadrul unei emisiuni transmisă vineri, 19.07.2024, de la ora 20.30 în direct pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook. Te aștept cu drag.
Binețe, Om matur!
Edith Elisabeta Kadar
Edith Elisabeta Kadar Blog 