Încetează să transformi totul în ceva legat de tine: numai tu nu ai, numai tu ai suferit, nimeni nu a trecut prin ce ai trecut tu. Da, exact prin ce ai trecut nu a mai făcut-o cineva. Dar fiecare a trecut prin încercări mari în viață. Nu ești atât de special încât doar ție să ți se întâmple cele mai grave chestii.
Nu-ți mai folosi trauma și suferința ca pe o scuză să fii nefericit și să te comporți lipsit de respect cu cei care îndrăznesc să se simtă altfel, mai bine decât tine.
Toți oamenii au avut sau au traume, și nu este vreun concurs gen „cine are cea mai cea suferință?”; nu ești singurul care a avut probleme în viață. Și, hai să-ți mai spun ceva: nu suferința te face special, ci felul în care ieși din ea. Nu vei putea schimba trecutul, ce ți s-a întâmplat, dar poți foarte bine să schimbi ce crezi despre ce ți s-a întâmplat. Cum? Ce te-a învățat acea traumă? La ce ești atent să nu mai repeți? Ai devenit mai puternic, mai asumat? Ai încetat să dai vina pe toți și să te concentrezi pe tine, nu pe cine ai fost, ci pe cine ai devenit și ce poți face mai departe? Sau și acum, după mulți ani, tu ești tot acolo și repeți la nesfârșit tiparul de viață și gândurile obsesive de atunci, din acele timpuri? Adică, dacă ți s-a întâmplat ceva grav în copilărie, tu ești tot acel copil și azi, cu aceeași gândire? Nu? Păi, și atunci de ce gândești ca atunci, demult, în fiecare zi? Crezi că vei primi altceva de la viață decât ce ai primit până acum?
Vrei altceva, gândește altceva.
Vrei altfel, gândește altfel.
Nu poți avea pretenția să primești iubire, atenție, abundență sau vreo relație de basm cât timp tu ești în trecut plângându-ți de milă.
Nu te-ai săturat să te tot scuzi că nu ai de niciunele și că ai ghinion, d-aia tu nu ai, nu ți se dă, și doar alții au?
Ți-a murit cineva mai demult? Te-a părăsit cineva mai demult? Ai pierdut ceva mai demult? Și tu tot acolo ești? Nu te-ai gândit deloc să îți refaci viața, să onorezi prezentul și nu să-ți plângi trecutul?
De ce faci totul despre tine? De ce îi învinuiești de lipsă de respect pe cei care îndrăznesc să nu îți respecte suferința? Suferința trebuie respectată, nu tu? Sau tu ești suferința? Te-ai identificat cu ea?
Cine ești tu fără suferința ta, fără furia ta, fără supărarea ta pe Dumnezeu și pe lume?
De ce ești frustrat că alții au învățat să treacă peste suferință în timp ce tu mai pui câteva lanțuri, nu cumva să te eliberezi sau să scape suferința?
De ce ești furios pe cei care au trecut mai departe și au reînvățat să râdă și să se bucure?
De ce simți nevoia să ștergi zâmbetul de pe fața oamenilor cu câte o remarcă acidă, menită să-i readucă în simțiri? De ce te simți satisfăcut doar când și alții sunt la fel de încruntați ca tine? Ce sau cine îți dă dreptul să distrugi râsul cuiva doar pentru a-l atrage în negura ta?
De când și de ce crezi tu că suferința ta este mai importantă decât bucuria altora și capacitatea lor de a-și reveni la viață?
Suferința după ani și ani este o opțiune. Să dai vina pe ceva din copilărie ca să-ți justifici lipsa de chef, de empatie și de iubire, arată imaturitate și mai arată că nu îți trăiești viața, ci ți-o irosești.
Poți să te superi, dar vin și te întreb: te ajută la ceva? Te face supărarea asta mai bun? Îți aduce bani mai mulți? Îți aduce pacea? Liniștea ta este doar atunci când te superi și când cerți oamenii pentru că nu îți respectă suferința?
CINE EȘTI TU FĂRĂ SUFERINȚA TA?
Cine ai fi tu fără furia pe Dumnezeu care (crezi și zici că) te-a bătut?
Cine ai fi tu fără supărarea că dracu și-a băgat coada?
Cine ai fi tu fără să dai într-una vina pe ceilalți pentru viața ta?
Cine ai fi tu dacă ți-ai asuma responsabilitatea pentru alegerile pe care tot tu le-au făcut și care te-au adus aici, în acest punct?
NU TOTUL ESTE DESPRE TINE!
Oamenii nu sunt obligați să umble pe vârfuri doar pentru că viața lor tulbură drama ta. Tuturor le-a murit cineva drag, majoritatea au fost părăsiți, la un moment dat; mulți au fost diagnosticați cu boli grave. Dar mulți au ales să-și schimbe gândirea, să vadă unde e problema. Știi de ce? Pentru că s-au săturat de dramă.
Când locuiești într-o zonă ploioasă, inundabilă, sau cu multe uragane, nu dai vina pe acele condiții, ci fie te muți, fie te acomodezi, nu iriți pe toată lumea cu plângerile tale.
Nu totul este despre tine. Nici despre mine, nici despre alții. Este despre cum ne construim viața prezentă folosind ce avem.
Mai multe despre acest subiect voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct vineri, 01. 03. 2024, de la ora 20.30, pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook.
Te aștept cu drag!
Binețe, OM înțelept!
Edith Elisabeta Kadar
Edith Elisabeta Kadar Blog 