NEGAREA DE SINE, „VIRUS” ÎN PROGRAMUL VIEȚII

Sunt (mulți) oameni care doar neagă ceea ce spui, fără să aibă păreri personale. Ei trăiesc în negare, în general, negându-se și pe ei.
Aceștia sunt cei care nu au fost doriți ca sarcină, au fost negați de părinți în primele zile după aflarea veștii sarcinii, dar au fost acceptați și tolerați, într-un final.
Acest tip de oameni au probleme digestive și osoase.
Ei vor scrie că nu am dreptate și că nu știu ce vorbesc. Negare, ca program.

Sunt oameni care încearcă să te convingă că adevărul tău nu e bun, ia-l pe al lor. Ei sunt încrâncenați, și nu observă că acesta e sindromul „dumnezeu”.
Aceștia au fost concepuți la dorința unui părinte pentru a forța mâna celuilalt fie să se căsătorească, fie să nu plece în altă parte, invocând păcatul în fața divinității.
Aceștia au probleme endocrine, hormonii fiind, simbolic, reacția la voia divină, felul în care omul se raportează la Sinele divin din el.
Ei îmi vor scrie că nu este adevărat ce spun, combătând orice răspuns al meu.

Sunt oameni care nu pot accepta nimic dacă nu le aduci dovezi scrise în cărți sau articole. Pentru ei, părerea ta nu există fără validare expertă.
Sunt scepticii de serviciu, care uită sau ignoră că totul, chiar și cercetările, încep cu observații personale.
Aceștia au fost concepuți ca o dovadă pentru ceva: „dovedește-mi că mă iubești, sau că mă respecți, sau ca poți să îmi faci un copil”.
Ei au probleme la organele de simț: văz, auz, gust, miros, tactil (pipăit). Pentru ei totul trebuie demonstrat, avizat de cineva (pe care ei îl consideră) expert.
Ei îmi vor cere dovezi publicate pentru a crede ceea ce scriu.

Omule, indiferent că ești de acord sau nu cu ceea ce scriu și spun, sunt vocea propriilor mele credințe. Nu e nevoie ca eu să mă schimb doar pentru că tu să te simți bine.
Eu sunt doar o oglindă a ta, și tot ce nu îți place la mine este nerezolvat la tine, în tine.

Oamenii care doar combat, comentează și neagă, au nevoie să fie, de fapt, acceptați. Este felul prin care se simt iubiți. E limbajul lor de iubire.

Nu e nevoie să mă validezi pentru a mă iubi pe mine. Dacă îți răspund este doar pentru că ai scris la o publicație de-a mea; nu voi intra pe peretele tau doar să (te) neg, să (te) combat sau să îți cer dovezi la ceea ce scrii.

Dacă nu rezonezi, mergi mai departe fără a contesta, nega, sau cârcoti. Se numește liber arbitru.

Tot ceea ce scrii vorbește despre tine, chiar și atunci când scrii despre mine.

Nu încerca să schimbi lumea; schimbă-te pe tine, și vei fi surprins(ă) de schimbarea celor din jurul tău.

Fii tu, mai întâi, ceea ce îmi ceri mie să fiu. Fii.

Binețe, OM asumat!

Edith Kadar

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s