De ce se calcă lumea în picioare și devine isterică pentru a face cumpărături pe 2 zile pentru a sărbători o zi a nașterii divinului din noi, Crăciunul?
De ce se onorează o sărbătoare a sufletului, a spiritului dumnezeiesc din noi alegând să hrănim, să îndopăm, corpul fizic, materia, grosierul?
Ce trebuie să se întâmple pentru ca oamenii să se trezească și să înțeleagă că bucuria întâlnirii cu cei dragi nu are nicio legătură cu cantitatea de alimente și de băutură? Sau că au înlocuit Spiritul nașterii divinului din Om cu bradul, iar pe Fiul lui Dumnezeu – adică pe cel ce ne simbolizează pe noi, oamenii – l-au înlocuit cu un moș îmbrăcat în roșu? Pentru a se aduce bucurie?
De când Iisus nu mai este suficient pentru a-i auzi mesajul?
De când mâncarea și băutura înlocuiesc liniștea sufletească și aduc pacea în suflet?
De când hrana corpului fizic satură sufletul avid de dumnezeire, de sens, de esență?
Când vom înțelege că fastul și pompa exterioară nu vor putea înlocui niciodată pustiul din om, și că tristețea de după sărbători este dată tocmai de minciuna în care s-a complăcut omul?
Da, știu, vor curge comentarii nenumărate pe această temă. Și totuși… prea puțin și prea puțini se schimbă cu adevărat în interior.
Când declarațiile și declamațiile că se face ceva vor fi înlocuite cu tăcerea acțiunii de a face cu adevărat schimbarea în noi, abia atunci se va schimba ceva în conștiință: vom deveni conștienți de Conștiința înaltă din noi.
Până atunci… cuvinte pompoase, aglomerație, înjurături, comerț. Totul pentru a fi estompată vocea Christ-ului din noi.
Cam așa sună pentru mine sufletul omului înainte de sărbători: Jean Michel Jarre – Ethnicolor.
Ascultă-l. 😦
Binețe ție, dragă om! Mă înclin, dragă OM!
Edith Kadar
Arad, 19 decembrie 2017



Perfect adevarat.Urasc aceasta agitatie de sarbatori si accentul deosebit pe mancare.Cand eram mai tanara si auzeam de la colege ca au facut de sarbatori n feluri de mancare si n prajituri ma simteam ca sunt tare inferioara .Si eu faceam mancare dar calculat, aveam si pentru musafiri.Acum sunt mandra ca in putina masura am respectat rostul sarbatorilor nepunand accent pe mancare.
ApreciazăApreciază
Scurt, clar și bine spus! Exact asta mi-am propus: să mâncăm noral, și să ne „vedem” unii pe alții, să ne bucurăm și să fim recunoscători pentru ceea ce viața ne-a oferit.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Lumea inca asociază placerea cu a mînca. Asta din cauza că încă trăim în 3d în amintirile bătrânilor care au făcut foame pe vremuri. eu întotdeauna am fost deprimat de sărbători și de agitația inutila
ApreciazăApreciat de 1 persoană