New Video Upload : AI ÎN VIAȚĂ EXACT CÂT VALOREZI (CU ADEVĂRAT!) ÎN OCHII TĂI

AI ÎN VIAȚĂ EXACT CÂT VALOREZI (CU ADEVĂRAT!) ÎN OCHII TĂI
AI ÎN VIAȚĂ EXACT CÂT VALOREZI (CU ADEVĂRAT!) ÎN OCHII TĂI – Luna Nouă în Rac, 10.07.2021

Cu toții ne dorim să avem în viață bucurii, reușite, împliniri, bunăstare și iubire. Doar că prea puțini știm cu adevărat ce înseamnă aceste lucruri, aceste stări; pentru mulți ele rămân niște vise, în timp ce alții vor încerca să le creeze fără a ști, de fapt, ce sunt ele.

Cum putem avea bucurii dacă nu știm ce sunt ele, cum vin, cum ne simțim când le avem. Nu putem. Cum putem avea parte de iubire când tot ce am fost învățați e că „trebuie” să fim și să facem într-un anumit fel pentru ca ceilalți să nu se supere. Cât despre bunăstare… nici măcar nu știm ce este acea stare bună (bună-stare) care să ne împlinească.

Când tot ce avem este frica zilei de mâine, frica de singurătate și/sau de sărăcie, ce bună-stare poate rezulta? Cum ar putea arăta viața noastră împlinită?

Imaginează-ți că cineva îți povestește despre un fruct tropical pe care nu l-ai văzut, nu știi ce gust și miros are; doar ce ți s-a spus. Apoi, vei auzi și pe altcineva povestind despre același fruct. Deja vei interveni în discuție spunându-ți părerea, doar ai auzit deja despre fructul din discuție. Vei ajunge ca, după câteva discuții despre acel fruct să devii „specialist”, considerând că deja știi totul. Și totuși, nu l-ai văzut sau gustat.
Cam așa este și cu fericirea, bunăstarea și iubirea.

Nu putem avea în viață decât deea ce știm cu adevărat. Nu ce spunem că știm, nu ce credem că știm.

Avem atâția bani cât este părerea noastră despre ei.
Sunt ochiul dracului? Păi vom avea parte doar de… ochiul dracului. Sunt un rău necesar? Vom atrage răul în viață odată cu apariția banilor.

Dacă ne este teamă de fericire crezând că după aceea va veni imediat ghinionul, vom atrage direct ghinionul, nu de alta dar să ni se împlinească odată dorința.
Dacă nu valorăm nimic în ochii noștri, cum am putea atrage ceva valoros în viață?

Mai multe despre cum schimbăm binele în rău sau invers voi povesti în cadrul unei emisiuni transmisă în direct vineri, 09 iulie, de la ora 20.30 (ora României) pe pagina mea de Facebook și pe canalul meu YouTube.

Te aștept cu drag.

Binețe, Om înțelept!

Edith Kadar

New Video Upload : DACĂ NU TE INTERESEAZĂ FONDUL, ESENȚA, ȚI SE VA SCHIMBA FORMA

DACĂ NU TE INTERESEAZĂ FONDUL, ESENȚA, ȚI SE VA SCHIMBA FORMA
DACĂ NU TE INTERESEAZĂ FONDUL, ESENȚA, ȚI SE VA SCHIMBA FORMA

Trăim vremuri în care se pune mare accent pe formă.
Indiferent că vorbim despre corp, haine, mașini ultimul răcnet, case, bani fără număr, acestea devin importante, și se consideră că fără ele ești nimic. Sufletul devine ceva desuet, depășit, neimportant, iar cei care îl au ca prioritate sunt luați în derâdere, ridiculizați și marginalizați.

Strălucirea e la mare preț, iar esența e ignorată.
Într-o lume din ce în ce mai debusolată, mai nefericită, mai departe de esență, nu e greu să realizezi că superficialitatea formei câștigă în fața profunzimii miezului, fondul. Diferența o face alegerea personală.

Forma se modelează după fond, și nu invers.
Este logic, dacă (ai chef să) stai să te gândești: un balon ia forma a ceea ce îl umple; până atunci e o simplă gumă flască, inutilă. El poate fi rotund sau lunguieț, poți modela animale sau alte obiecte din el, dar nu poți face asta dacă în interiorul său nu există fondul – aerul.

Forma se adaptează după conținut, după fond, și niciodată invers deoarece este însăși definiția formei: se formează după ceva.

La fel se întâmplă și în cazul oamenilor: forma exterioară urmează cu conștiinciozitate fondul interior, pe care se mulează. Restul e minciună și iluzie!

Atunci când forma se deteriorează, se dezintegrează, se strică, nu ea trebuie reparată, ci ar trebui verificat fondul: poate e învechit, poate e plin de amărăciune, de ură, de ranchiună, de frici, de resemnare, de non-valoare, de tristețe și de nesiguranță.

Ce faci atunci? Umbli la formă?
Îți faci injecții, tratamente interminabile ce costă direct proporțional cu disperarea pe care o simți? Ții diete drastice, te înfometezi, faci sport cu îndărătnicie pentru a-ți schimba rapid forma? De ce? Pentru a te bucura de ceea ce vezi în exterior, cu ochii, și a putea ignora ce simți în interior?
Iar când ochii ți se vor obișnui și cu noua formă, ce vei face pentru a nu auzi murmurul sufletului, al fondului? Mai multe injecții, mai multe tratamente, mai drastice diete, antrenamente mai intense?
Până când? Cât vei amâna să observi că problema este fondul, și că forma este doar reflexia sa perfectă?

Poți încerca la nesfârșit să impresionezi prin exteriorul tău; vei fi admirat(ă) preț de câteva secunde sau minute de către cei ca tine, pentru care forma este importantă iar fondul e neglijabil.

Forma nu va putea modela niciodată fondul. Oricât de mult ar încerca cineva să o facă (a se citi „se încăpățânează”), nu va reuși.
Dar fondul va putea întotdeauna să dea strălucire formei.

Cu cât vei fi mai îndârjit(ă) să oprești timpul în loc schimbându-ți forma, cu atât fondul e mai afectat.
Atunci când sufletul e gol de trăire, sau ignorat, el este cel ce trebuie ajutat, remarcat, observat, ��ngrijit. Iar când se hrănește fondul (sufletul), exteriorul va lua forma lui: apare acea strălucire interioară, acea liniște și pace ce nu pot fi „zugrăvite” prin nicio operație estetică, dietă, tratament sau medicament.

Când fondul – esența, sufletul – este liniștit, această liniște se poate citi pe chipul omului, se poate vedea în formă, în corpul fizic.
Un fond îngrijit menține sufletul tânăr, aduce trăiri line, fără excese, ceea ce va „modela” totul într-o formă extraordinară, plină de armonie.

Armonia dintre interior și exterior se poate vedea și simți ușor.
Dacă îți hrănești doar exteriorul, te minți doar pe tine, și o faci pentru a „cerși” aprecierile altora.
Dacă îți hrănești interiorul, sufletul, acesta înflorește și se va reflecta în fiecare celulă a corpului fizic.

Forma se modelează întotdeauna după fond, și nu invers.
Restul este o minciună și o iluzie. A ta.

Mai multe despre esența care creează sau deformează forma voi povesti vineri, 02 iuie 2021, de la ora 20.30 (ora României) într-o emisiune transmisă în direct pe pagina mea de Facebook și canalul meu YouTube.

Te aștept cu drag.

Binețe, Om înțelept!

Edith Kadar

New Video Upload : MUNCA CU TINE NU SE VA TERMINA NICIODATĂ

MUNCA CU TINE NU SE VA TERMINA NICIODATĂ
MUNCA CU TINE NU SE VA TERMINA NICIODATĂ – Luna plină în Capricorn

„Oare ce muncă mai trebuie să duc cu mine? Nu mi-e destul cât muncesc la serviciu?”, s-ar putea să gândești atunci când citești titlul și când nu ești obișnuit să îți acorzi atenție.

Vezi tu, cu toții ne dorim să ne fie (mai) bine, să avem mai multe de la viață: bunăstare, sănătate, timp, etc. Dar nu prea suntem dispuși să muncim pentru asta; sau cel puțin nu am fost educați în acest sens. E foarte ușor să ne uităm în jur, să observăm ce fac și dreg alții, dar nu ne-a învățat nimeni să facem la fel cu noi.

Știm să spunem cu precizie ce ar trebui să facă altcineva, ce ar trebui să schimbe, la ce ar trebui să muncească la el/ea, dar nu știm că tot ceea ce vedem la alții avem de rezolvat în noi, ceea ce le spunem altora să facă e de lucrat la noi și cu noi.

Desigur, nu prea știm ce avem de făcut. De fapt, nici măcar nu știm să ne uităm la noi, la început. Nu ne-a învățat nimeni, așa cum am spus. E nevoie să dăm cu capul mult și bine pentru ca, la un moment dat, să realizăm că făcând același lucru, gândind neschimbat, vom ajunge exact în același loc în care nu ne este bine și din care încercăm să scăpăm.

Doar că, la început, vom încerca să îi schimbăm pe ceilalți. Ei vor reacționa, ne vor respinge și tot noi vom suferi și ne vom considera victime. Și în loc să observăm că reacția lor este normală (având în vedere că vrem să-i schimbăm), îi vom considera pe ei anormali, răi, intoleranți, insensibili; adică exact cum suntem noi cu ei atunci când îi condiționăm, comentăm și judecăm.

Imaginează-ți că vine cineva în casa ta și începe să comenteze non-stop despre cum arată, cum e aranjată, cum ar trebui să o schimbi pentru a arăta bine (după părerea sa, nu după a ta, proprietarul); cu alte cuvinte să conteste tot ce ai făcut tu, nefiind conștient că nimeni nu i-a cerut părerea, și că nu acesta este scopul vizitei. Iar tu, gazda, ce faci? Fie ești politicos și accepți să se discute despre cum nu știi să faci lucrurile bine, și chiar să te simți devalorizat că nu ai făcut nimic bine (doar ceilalți știu mai bine, nu?!), fie iei atitudine și scoți afară intrusul care, în loc să se bucure de vizită, se consideră îndreptățit să te corecteze și conteste fără să i se ceară.

Acum aplică acest exemplu la tine și la alții care vin să își spună părerea despre tine fără să ceri asta. Ce faci? Pleci ochii rușinat și îi lași să te dezintegreze sau iei atitudine și te aperi? La început îi vei asculta pe alții, doar ai fost învățat să fii politicos. Dar cu timpul vei învăța să pui piciorul în prag pentru că, între timp, viața te-a schimbat.

Fiecare experiență aduce schimbare în viață, în concepții. Sau cel puțin așa ar trebui. Din fiecare moment e ceva de învățat. Sau nu. Alegerea ne aparține.

Indiferent că mergi mai departe sau rămâi neschimbat în suferință, e nevoie de muncă cu tine însuți; și să mergi mai departe și să opui rezistență cere efort și străduință. Efortul e același, doar țelul diferă.

Un moment extraordinar de a lua decizia de schimbare este Luna plină care se va afla în Capricorn.

Despre toate acestea voi povesti pe larg în cadrul unei emisiuni în direct transmisă miercuri, 23 iunie 2021 de la ora 20.30 (ora României) pe pagina mea de Facebook și pe canalul meu YouTube.

Te aștept cu drag.

Binețe, Om înțelept!

Edith Kadar

New Video Upload : AI CEEA CE EȘTI

AI CEEA CE EȘTI
AI CEEA CE EȘTI

Probabil sună ciudat: ai ceea ce ești. Dar dacă vei sta puțin să te gândești, cam așa e: ești pesimist, vei avea foarte puțin sau te vei mulțumi cu ceea ce primești și vei spune că viața e nedrepată cu tine; ești optimist, vei avea tot ceea ce te mulțumește. Atenție, nu am spus că vei avea totul, ci că vei avea ceea ce te mulțumește; la unii înseamnă mult, la alții înseamnă puțin, depinde de ce parte te situezi.

Oamenii își doresc să aibă parte de pace, liniște, înțelepciune, sănătate, bunăstare, etc. Dar prea puțini au noțiunea ce înseamnă astea; majoritatea știu în teorie, dar prea puțin în practică. Întreabă un om ce înseamnă iubirea, sau înțelepciunea, sau liniștea, și vei vedea că îți va servi definiții sau clișee auzite din altă parte, citite pe internet sau spuse de altcineva la un pahar de vorbă.

E greu să fii fericit dacă habar nu ai ce înseamnă, de fapt, fericirea. Și totuși folosești cuvântul des.
E greu să ai parte de sănătate dacă subiectele tale de discuție sunt despre boli, tratamente, doctori.
E imposibil să ai parte de iubire dacă tot ce „iubești” este să poți controla totul și pe toți.
Vei avea senzația că toți sunt înțelepți și vei crede că doar pe tine te-a ocolit cumva înțelepciunea dacă nu îți vei face timp să afli ce înseamnă să fii tu înțelept, nu alții.
Vei crede că liniștea e absența zgomotului, și atât, dacă nu îți faci timp să înțelegi de cum să faci volumul zbuciumului tău interior la minim.
Vei privi cu invidie oamenii care și-au găsit bunăstarea, și vei crede că au făcut bani pentru că au avut noroc, și nu vei ști că bunăstarea este interioară, mai întâi.

Dacă ești invidios, vei avea doar invidie pentru alții și nu vei mai avea inițiativă să faci tu ceva.
Dacă ești încrâncenat și orgolios, viața îți va da doar situații și oameni care să îți sporească „bunurile” tale: încrâncenarea și orgoliul.
Dacă ești neiertător, viața îți va da doar situații de neiertat (pentru tine).
Dacă ești darnic, Universul îți va aduce înapoi ceea ce ai dat: iubire necondiționată sau ură, bunăstare sau ranchiună, sprijin sau trădări; de tine depinde.

Pentru a vedea unde te situezi e nevoie să fii foarte sincer cu tine; minciuna te va afecta tot pe tine, nu pe alții. Poți să repeți până nu mai poți că tu nu minți, că alții sunt de vină sau că pe tine te-a bătut dumnezeul acela răzbunător în care crezi dacă spui așa. Fii sincer și deschis. E nevoie să îți faci o radiografie sinceră și asumată.
Nu poți vedea de ce ai ceea ce ai sau nu ai ceea ce vrei decât dacă ești 100% sincer cu tine.

Mai multe despre acest subiect voi vorbi într-o emisiune în direct pe care te invit să o urmărești vineri, 18 iunie, cu începere de la ora 20.30 (ora României) pe pagina mea de Facebook și canalul meu YouTube.

Te aștept cu drag.

Binețe, Om asumat!

Edith Kadar

New Video Upload : AI CEEA CE EȘTI

AI CEEA CE EȘTI
AI CEEA CE EȘTI

Probabil sună ciudat: ai ceea ce ești. Dar dacă vei sta puțin să te gândești, cam așa e: ești pesimist, vei avea foarte puțin sau te vei mulțumi cu ceea ce primești și vei spune că viața e nedrepată cu tine; ești optimist, vei avea tot ceea ce te mulțumește. Atenție, nu am spus că vei avea totul, ci că vei avea ceea ce te mulțumește; la unii înseamnă mult, la alții înseamnă puțin, depinde de ce parte te situezi.

Oamenii își doresc să aibă parte de pace, liniște, înțelepciune, sănătate, bunăstare, etc. Dar prea puțini au noțiunea ce înseamnă astea; majoritatea știu în teorie, dar prea puțin în practică. Întreabă un om ce înseamnă iubirea, sau înțelepciunea, sau liniștea, și vei vedea că îți va servi definiții sau clișee auzite din altă parte, citite pe internet sau spuse de altcineva la un pahar de vorbă.

E greu să fii fericit dacă habar nu ai ce înseamnă, de fapt, fericirea. Și totuși folosești cuvântul des.
E greu să ai parte de sănătate dacă subiectele tale de discuție sunt despre boli, tratamente, doctori.
E imposibil să ai parte de iubire dacă tot ce „iubești” este să poți controla totul și pe toți.
Vei avea senzația că toți sunt înțelepți și vei crede că doar pe tine te-a ocolit cumva înțelepciunea dacă nu îți vei face timp să afli ce înseamnă să fii tu înțelept, nu alții.
Vei crede că liniștea e absența zgomotului, și atât, dacă nu îți faci timp să înțelegi de cum să faci volumul zbuciumului tău interior la minim.
Vei privi cu invidie oamenii care și-au găsit bunăstarea, și vei crede că au făcut bani pentru că au avut noroc, și nu vei ști că bunăstarea este interioară, mai întâi.

Dacă ești invidios, vei avea doar invidie pentru alții și nu vei mai avea inițiativă să faci tu ceva.
Dacă ești încrâncenat și orgolios, viața îți va da doar situații și oameni care să îți sporească „bunurile” tale: încrâncenarea și orgoliul.
Dacă ești neiertător, viața îți va da doar situații de neiertat (pentru tine).
Dacă ești darnic, Universul îți va aduce înapoi ceea ce ai dat: iubire necondiționată sau ură, bunăstare sau ranchiună, sprijin sau trădări; de tine depinde.

Pentru a vedea unde te situezi e nevoie să fii foarte sincer cu tine; minciuna te va afecta tot pe tine, nu pe alții. Poți să repeți până nu mai poți că tu nu minți, că alții sunt de vină sau că pe tine te-a bătut dumnezeul acela răzbunător în care crezi dacă spui așa. Fii sincer și deschis. E nevoie să îți faci o radiografie sinceră și asumată.
Nu poți vedea de ce ai ceea ce ai sau nu ai ceea ce vrei decât dacă ești 100% sincer cu tine.

Mai multe despre acest subiect voi vorbi într-o emisiune în direct pe care te invit să o urmărești vineri, 18 iunie, cu începere de la ora 20.30 (ora României) pe pagina mea de Facebook și canalul meu YouTube.

Te aștept cu drag.

Binețe, Om asumat!

Edith Kadar

New Video Upload : „DACĂ NU CUNOSC, NU MĂ INTERESEAZĂ!” (Despre FRICA DE NOU)

„DACĂ NU CUNOSC, NU MĂ INTERESEAZĂ!” (Despre FRICA DE NOU)
DACĂ NU CUNOSC, NU MĂ INTERESEAZĂ! (Despre FRICA DE NOU)

„Cum adică să nu mă intereseze dacă nu cunosc? Tot ce nu cunosc vreau să știu și mă interesează”, s-ar putea să spui. Mda, așa este, ai dreptate. În teorie. Că practica arată total diferit.
Dacă omul ar fi atât de deschis să accepte tot ce îi aduce nou viața precum afirmă pe paginile de socializare, lumea ar arăta diferit decât este acum.

Gândește-te cum reacționezi când se întâmplă ceva neașteptat, ceva ieșit din „obișnuitul” vieții tale. Cum reacționezi când apare cineva nou în preajma ta, cineva care vorbește altfel, se comportă total diferit decât te-ai obișnuit și te scoate din rutină?
Cum reacționezi atunci când la serviciu vine un nou șef sau colegi noi, sau tu ești nevoit să lucrezi în altă parte, în alt domeniu? E ușor? Nu opui deloc rezistență, nici măcar în sinea ta?

Îți începi fiecare nouă zi gândindu-te cu emoții la câte șanse și oportunități ai din nou, că fiecare nouă zi este un nou început? Sau te-ai obișnuit să-ți urmezi rutina și îți irosești timp și energie încercând să ajustezi totul și pe toți la planul pe care ți l-ai făcut înainte?

Ideea de noutate este încântătoare, e plină de provocări, și este un subiect foarte bun de discuții la o șuetă. Până când vine cineva și-ți ciufule��te zen-ul și feng shui-ul (vorba celor de la „Taxi”) prin informații pentru care nu erai pregătit sau comportamente pe care le-ai judecat până atunci.
Și ce faci atunci? Asculți în liniște, fascinat de noutate și recunoscător Universului pentru această șansă de a primi ceva nou în viața ta, sau respingi cu vehemență tot ce auzi și pe cel care vorbește, considerându-te jignit și ofensat și rupând legătura cu cei care ți-au deranjat ecosistemul?

Cu toții trecem prin așa ceva. Ideea este cam așa: ne place noutatea atât timp cât ea nu contravine realității noastre și cât timp nu ne scoate din zona de confort a vieții noastre.
Noutate să fie, dar să o știm și noi dinainte, da?

De ce e atât de deranjantă, în anumite condiții, noutatea?
De ce ne apărăm atât de mult realitatea pe care o cunoaștem și alegem să negăm fapte și informații care nu sunt în conformitate cu ceea ce credem că ar trebui să fie adevărul?
Și, hai s-o spunem p-aia dreaptă, de ce iubim noul doar în teorie și nu în practică? De unde ne luăm adevărul? Cum stabilim că ăsta ne place iar celălalt nu?
De ce este atât de greu să acceptăm noutăți dovedite și preferăm să le tratăm ca pe niște teorii ale conspirației?
De ce opunem atâta rezistență la nou, deși ne batem cu pumnii-n piept pe paginile de socializare că adorăm noul și că suntem cei mai adaptabili oameni drăguți din câți s-au pomenit?
Cum ajungem să spunem că „dacă nu cunosc, nu mă interesează acel lucru”?

Ideea este că noul va învinge întotdeauna, iar mărturie ne este istoria cunoscută. Oricât de mult ne-am opune, oricâte bariere și strategii am crea, noul ne va cuprinde ca o apă ce crește încetul cu încetul și ne obligă – vrem, nu vrem – să învățăm să înotăm. Sau să ne înecăm.

Ar fi ideal să nu mai opunem atâta rezistență și să nu mai consumăm degeaba atâtat energie încercând să adaptăm noul la „vechiul” cunoscut.

Și ce oportunitate este mai bună de a începe să acceptăm noul decât momentul de Lună Nouă care în iunie va avea loc în Gemeni la data de 10, la ora 13.53, ora României. Tot atunci se va produce o eclipsă inelară de Soare.

Despre toate cele de mai sus și la ce să ne așteptăm voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct miercuri, 09 iunie, de la ora 20.30 (ora României) transmisă pe pagina mea de Facebook și pe canalul meu YouTube.

Te aștept cu drag.

Binețe, Om înțelept!

Edith Kadar

New Video Upload : ATRAGEM ÎN VIAȚĂ OAMENII CARE NE AJUTĂ SĂ ÎNȚELEGEM MESAJELE VIEȚII

ATRAGEM ÎN VIAȚĂ OAMENII CARE NE AJUTĂ SĂ ÎNȚELEGEM MESAJELE VIEȚII
ATRAGEM ÎN VIAȚĂ OAMENII CARE NE AJUTĂ SĂ ÎNȚELEGEM MESAJELE VIEȚII

Că nu întâlnim oamenii întâmplător, deja se știe. Că atragem în calea și în viața noastră persoane care oglindesc starea noastră interioară se poate observa cu ușurință dacă am fi atenți. Că nu toți vor să accepte aceste lucruri, și asta e adevărat, dar nu înseamnă că au dreptate.

Problema multora în privința de oamenilor-oglinzi pe care îi atragem în viață este legată de acceptarea cu greu că în noi ar exista răul care să atragă oamenii răi și situațiile neplăcute. Ne-am obișnuit să arătăm în exterior spre ceilalți; ne-am obișnuit să vedem răul și negativul doar la alții și ne este foarte greu să acceptăm că și în noi există întuneric, există răul care ne duce la relații toxice și la suferințe la toate nivelurile. Este greu să acceptăm că tot ceea ce vine spre noi este atras de ceea ce este în interiorul nostru.

După ce ne-am obișnuit să ne construim ziduri, să ne punem măști în încercarea de a controla imaginea pe care le-o arătăm celorlalți, cum să acceptăm că atragem ceea ce suntem cu adevărat? Cum să acceptăm că nu suntem așa cum ne străduim o viață întreagă să părem?

Pentru a vedea că dincolo de fațada pe care ne-am compus-o există și o altă lume, o altă realitate decât cea știută până atunci, ar trebui să ne dărâmăm zidurile. Dar teama de necunoscut, frica de a fi respinși de ceilalți, ne fac să rămânem în bula noastră pe care o numim „adevăr” și să îi atacăm pe toți cei care îndrăznesc să atingă realitatea noastră.

Doar că uităm (sau nici măcar nu știm) că nu suntem singuri și că facem parte dintr-un mecanism complex numit Univers. Ideea este că noi trebuie să ne adaptăm la Univers, nu el la noi. Iar dacă refuzăm să vedem și altceva decât vrem noi să vedem, Universul ne trimite semnale pentru a ne atrage atenția și a ne invita să ne revenim și să revenim la realitate. Cum? Trimițându-ne oameni care să oglindească trăirile interioare și gândirea reală, nu cele pe care încercăm să le arătăm.

Relațiile pe care le stabilim reflectă cu acuratețe interiorul nostru. De ce? Pentru că emoțiile noastre sunt energii, îți amintești? Iar acele energii atrag oameni cu energii și manifestări asemănătoare cu ale noastre. E legea atracției. Ea există și se manifestă indiferent dacă noi vrem să acceptăm asta sau negăm.

Nu putem atrage în viață oameni răi dacă gândurile și emoțiile noastre ar fi pozitive. Atenție! Este vorba despre gândurile reale, cele pe care de obicei nu le mărturisim și pe care le cosmetizăm.
Dacă toată viața am fi făcut și am fi gândit CU ADEVĂRAT doar pozitiv, am fi atras doar oameni pozitivi, iubitori, calmi, calzi.
Dar dacă în sinea noastră suntem răutăcioși, judecăm și suntem intolerați cu alții, vom atrage oameni care se vor manifesta așa, că doar așa suntem în realitate, în ciuda fațadei mincinoase.

Relațiile sunt ceea ce suntem noi: calde și pline de iubire, dacă așa suntem în interior; tensionate și pline de conflicte, dacă așa suntem în realitate.

Relațiile sunt menite să ne ajute să învățăm lecții importante ale vieții pentru a crește și a ne dezvolta emoțional, mental, psihic, sufletește, spiritual.
Relațiile, indiferent de natura lor, rezistă atât timp cât cele două părți implicate vor crește împreună. Asta înseamnă că lăsăm la o parte ura, ranchiuna, răzbunarea, intoleranța, și cultivăm relația cu celălalt așa cum am cultiva și îngriji o floare sau o grădină.

Dacă suntem încăpățânați și încrâncenați, viața ne va aduce în cale oameni care să ne pună la încercare în acest sens: iubim mai mult încăpățânarea decât relația cu acel om? Sunt mai importante principiile noastre (care vedem că nu ne fac fericiți) decât să ne cunoaștem prin prisma relațiilor?

Relațiile nu au scopul ca noi să-i schimbăm pe ceilalți, ci de a ne schimba pe noi pe principul „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”.
Relațiile presupun să fim conștienți că ceea ce facem celuilalt se va întoarce la noi: facem oamenii să sufere, vom atrage oameni care ne vor face să suferim; aducem oamenilor bucurii, atragem oameni alături de care viața va fi plină de bucurii.

Din păcate, pentru că trăim în minciună, multora cele scrise mai sus li se vor părea aberații, utopii, non-sensuri, uitând că nu trebuie decât să încerce și să se convingă singuri.

Mai multe despre oamenii-oglindă, calitatea relațiilor și decodificarea mesajelor vieții prin relații voi vorbi în emisiunea de vineri, 04 iunie, de la ora 20.30 (ora României) ce va fi transmisă în direct pe canalul meu YouTube și pe pagina mea de Facebook.

Te aștept cu drag.

Binețe, Om asumat!

Edith Kadar

New Video Upload : CUVINTELE CONSTRUIESC SAU DISTRUG LUMEA TA – Mercur retrograd în Gemeni

CUVINTELE CONSTRUIESC SAU DISTRUG LUMEA TA – Mercur retrograd în Gemeni
CUVINTELE CONSTRUIESC SAU DISTRUG LUMEA TA – Mercur retrograd în Gemeni

Suntem obișnuiți să folosim cuvintele ca pe ceva automat, ceva la care nu ne mai gândim, și le rostim fără să fim atenți la conținut și conștienți de puterea lor.

Desigur, în teorie cu toții știm asta. Doar că practica arată mult diferit.
„Au fost doar vorbe, ce te agiți așa, de ce pui la suflet?!”, auzim sau spunem deseori, ca și cum asta ar trebui să șteargă pe loc impactul vorbelor necontrolate ce lovesc ca niște bolovani.

Doar că vorba, cuvântul rostit, este energie și creează. Ce anume? Lumea pozitivă sau negativă, depinde la ce dăm drumul.
Înainte de a scoate pe gură cuvinte, avem gândurile, iar acestea își fac loc spre mintea noastră care decide dacă le formulăm sau nu prin vorbire. Dar odată exprimate, cuvintele creează lumea noastră: a luminii, dacă gândurile, intențiile și vorbele sunt pline de iubire și de respect, sau a întunericului, dacă ceea ce gândim este plin de ură, ranchiună, invidie, încrâncenare.

Dacă am ști cât de puternic este cuvântul și cum ne modelează viața, am fi infinit mai atenți la ceea ce gândim și exprimăm. Din păcate nimeni nu ne învață igiena comunicării; iar asta nu înseamnă deloc să vorbim politically correct, pentru că și asta e o minciună.

A fi atenți la vorbe nu înseamnă să ne blocăm gândurile întunecate și să le ascundem în spatele unui zâmbet fals și a unor vorbe corecte gramatical, dar neadevărate emoțional.
Degeaba spunem vorbe frumoase dacă ele nu sunt susținute și de gânduri la fel de frumoase.
Gândurile sunt cele care creează, ele generează energia care se transmite celorlalți. Degeaba spunem vorbe frumoase; dacă gândurile sunt urâte, acea energie urâtă va crea lumea. Nu forma, ci fondul creează.

Am fost învățați și educați să mințim, adică să spunem ceea ce e corect chiar dacă nu e adevărat. Am fost încurajați să negăm ce simțim și să împachetăm totul frumos, și ni s-a spus că acela e adevărul. Am fost încurajați să credem că dacă vorbim frumos nu mai contează ce gândim și simțim.
Părinții își învață copiii să vorbească frumos, să nu țină cont de ceea ce simt și să nu-i facă de rușine; deci să mintă. Iar cu trecerea anilor acesta devine felul principal de trai.

Doar că Universul nu ține cont de formă ci de esență, de fond. Putem minți până nu mai știm ce e real și ce nu, dar Universul va scoate întotdeauna adevărul la suprafață, oricât de profund ar fi îngropat și în câte lanțuri grele ar fi legat.

Adevărul va ieși la suprafață întotdeauna!

Desigur, noi, oamenii, primim averismente, primim amânări pentru a avea posibilitatea și timpul de a corecta și a îndrepta lucrurile. Ni se dau șanse pentru a deveni conștienți de puterea cuvântului care creează. Dar dacă vom da cu piciorul și vom alege superficialitatea, consecințele nu vor întârzia să apară.

Un asemenea moment de revizuire a vieții apare când planeta comunicării, Mercur, intră în mișcare retrogradă. În 30 mai la ora 1.35 (ora României) Mercur va începe mișcarea aparent retrogradă în zodia lui, Gemenii.
Despre ce probleme pot apărea dacă nu suntem atenți ca ceea ce simțim și ceea ce spunem să fie același lucru, voi povesti într-o transmisiune în direct sâmbătă, 29 mai, de la ora 20.30, pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook.

Te aștept cu drag.

Binețe, Om înțelept!

Edith Kadar

New Video Upload : LA CE RENUNȚI PENTRU A-ȚI FI BINE?

LA CE RENUNȚI PENTRU A-ȚI FI BINE?
LA CE RENUNȚI PENTRU A-ȚI FI BINE?

„De ce ar trebui să renunț la ceva?”, mi se răspunde de obicei atunci când pun întrebarea. „Nu se poate să fie totul? Vreau totul!”, continuă omul.

Vezi tu, de fiecare dată când apare o schimbare în viața noastră înseamnă că am renunțat la ceva: la vechi. Am renunțat la comportamente vechi, la programe vechi, la obiceiuri vechi. Am renunțat la vechiul stil de gândire, la starea de victimă, la aceleași șabloane de a cerși atenția, de a impune celorlalți un anumit comportament pentru a fi noi în centrul atenției. Am renunțat la părerea proastă despre noi și alții. Am renunțat la ideea că nu vom reuși și că succesul nu este pentru noi.

Nimic nou nu poate apărea dacă nu lăsăm din mână ceva vechi.
Pentru a ne vindeca va trebui să dăm drumul la boală și la beneficiile ei: atenția celorlalți, ajutorul pe care îl dau ceilalți, plângeri și justificări non-stop de ce la noi nu se poate ca la ceilalți.
Pentru a avea bani va trebui să dăm drumul la sărăcie și la convingerile limitative că noi nu merităm nimic, că banii n-aduc fericirea, că-s ochiul dracului, etc.
Pentru a ne place de noi va trebui să dăm drumul la ce spun alții despre noi și ce ne-a făcut să renunțăm la noi.
Pentru a avea parte de adevăr trebuie să dăm drumul la tot ce e minciună în viața noastră, să ne asumăm responsabilitatea pentru ce spunem și facem și să devenim reali cu adevărat, nu doar în meme-urile de pe facebook.

Pentru a ne dezvolta personal va trebui să renunțăm la atașamentele materiale, la dorințele care ne fac să rătăcim drumul spre noi înșine.
Pentru a ne reconecta la spirit va trebui să renunțăm la gălăgia continuă a minții maimuță, să învățăm să ne vulnerabilizăm și să mergem mai departe indiferent de părerea celorlalți.

Atunci când ni se pare că totul ni se cuvine, că toți ceilalți ar trebui să se schimbe pentru că noi suntem perfecți așa cum suntem, apare acea rătăcire a minții, întunecare a rațiunii și exacerbare a orgoliului. Ca și cum conexiunea cu Universul ar fi întreruptă, asemănător cu o eclipsă.

Când nu suntem dispuși să dăm drumul la ceva pentru a face loc la altceva sau altcuiva, cantitatea enormă de balast vechi ne va îngropa energetic și ne va duce la epuizare și boală.

Că e momentul să dăm drumul lucrurilor, relațiilor, concepțiilor care nu ne mai ajută în dezvoltare, ne-o „spune” Luna Plină în Săgetător, zodia eliberării, a rațiunii și înțelepciunii.
Momentul va avea loc miercuri, 26.05, ora 14.14 (ora României), și va fi dublat de o eclipsă totală de Lună; asta înseamnă că între Soare și Lună se interpune Pământul.

Simbolic, Soarele reprezintă puterea, vitalitatea, dar și orgoliul, Luna reprezintă emoțiile și intuiția, iar Pământul reprezintă (printre altele) atașamentele.

Mai multe despre acest subiect voi vorbi marți, 25 mai, de la ora 20.30 (ora României) într-o emisiune în direct transmisă pe pagina mea de Facebook și pe canalul meu YouTube.

Te aștept cu drag.

Binețe, Om înțelept!

Edith Kadar