New Video Upload : VREI SĂ FII LIBER ȘI FERICIT SAU VREI SĂ FACI PE PLACUL CELORLALȚI?

VREI SĂ FII LIBER ȘI FERICIT SAU VREI SĂ FACI PE PLACUL CELORLALȚI?
VREI SĂ FII LIBER ȘI FERICIT SAU VREI SĂ FACI PE PLACUL CELORLALȚI?

Nu se poate amândouă, îmi pare rău. Desigur, cei aflați în ego spiritual vor fi foarte revoltați și vor spune ca ba da, se poate, cum să nu se poată, că ei sunt liberi și mai ales fericiți atunci când fac pe plac altora.

Bine, mă, mai citește cu atenție titlul. L-ai citit de câteva ori? Bun. Tu vrei sa îmi spui că fericirea ta supremă este să faci pe placul tuturor? Asta este cea mai mare bucurie a ta? Asta te face să te simți liber? Doar atunci când faci pe placul celorlalți te simți liber și fericit? Da? Păi și nu vezi capcana? Ești liber și fericit DOAR când faci pe placul altora! Doar atunci!
Nu e capcana mea, e capcana în care ai ales să intri singur și să îi dai nume pompoase. Ai ajuns să crezi că fericirea și liniștea vin din a-i satisface pe ceilalți, nu ai văzut asta? Asta e dependență, nu independență.

Suntem învățați de mici că ceilalți sunt întotdeauna mai importanți, doar la ei trebuie să fim atenți pentru a nu-i supăra, a nu le strica, doamne ferește, ziua. Când din copilărie ni se repetă într-una că tot ce facem trebuie să fie pentru ca alții să fie fericiți, să nu-i supărăm, suntem programați să uităm de noi, să nu ne pese de noi, să nu ne luăm în calcul sau să ne amânăm atunci când vine vorba de împlinit nevoi. Și aici cei care sunt în negare vor încerca să spună că nu e nicio problemă să îi pui pe alții pe primul loc, că doar așa spune biblia, biserica, preotul sau orice altă autoritate în fața căreia trebuie să tăcem și să facem frumos.

Ni s-a implementat noțiunea de „păcat” care a devenit sinonim cu „nu faci pe placul altora și ai îndrăznit să te pui pe primul loc”. Și uite așa, pe nesimțite, am ajuns să credem într-o divinitate care se supără rapid și care ne pălește peste ceafă, că doar ce ar avea mai bun de făcut, nu? Cum să credem noi într-un dumnezeu care se manifestă în fiecare dintre noi, și că iubirea de Dumnezeu înseamnă iubirea de sine și invers, nu? Cum să îndrăznim să acceptăm că preamărim o divinitate plină de furie pe omul păcătos și deci, incapabilă de iubire? Nici nu ne mai dăm seama că acel „cred în Dumnezeu” a devenit „cred în pedeapsa pe care mi-o va da Dumnezeu, pentru că sunt un păcătos”.

Doar cei care ridică capul și încep să gândească și să observe singuri vor înțelege că neiubirea de sine aduce frici, furii, depresii, boli. Iar aceștia vor fi văzuți de cei care nu gândesc singuri drept spălați pe creier, sectanți, rebeli, păcătoși.

Ca să înțelegem că a fi fericit cu adevărat nu înseamnă să facem pe placul altora, să fim sluga lor, e nevoie să vrem să vedem și altceva decât am fost programați, să acceptăm că mai există și alte variante, alte realități, chiar mai bune pentru noi decât ni s-a spus.
Abia când vom observa cu adevărat că trăind în frica de Dumnezeu, frica este mai puternică decât credința în El, în iubirea Lui, că ascultăm orbește în oameni care susțin că știu mai bine decât noi ce vrea Dumnezeu pentru noi, când înțelegem că în căutarea de Dumnezeu am ajuns să preamărim alți oameni și să uităm de El și de noi, abia atunci începe trezirea noastră.

Fericirea este o stare dată de libertate, de eliberarea de programele ce ne țin în dependențe.
Fericirea este starea indusă de noi din preaplinul de dumnezeire din noi, și nu are nicio legătură cu a face altora pe plac. Înțelegi?

Fericirea e de la Dumnezeu, nu de la ceilalți oameni.
Fericirea înseamnă liniște, nu revoltă, nu comentarii. Înseamnă libertate și gândire proprie, adică exact ce am fost programați să credem că e un păcat.

În lipsa fericirii, a lui Dumnezeu, apar DEPENDENȚELE de oameni și de obiecte.

Mai multe despre toate acestea te invit să asculți într-o emisiune în direct transmisă vineri, 21 ianuarie, de la ora 20.30 pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook.

Te aștept cu drag.

Binețe, Om înțelept!

Edith Kadar

New Video Upload : CE NE ADUCE 2022 DIN PUNCT DE VEDERE ASTROLOGIC

CE NE ADUCE 2022 DIN PUNCT DE VEDERE ASTROLOGIC
Binețe, Om fain!

Te invit să urmărești emisiunea „Câte-n Lună și-n stele” difuzată joi, 30 decembrie, de TV Arad și realizată de Codruța Belean.

Nu te aștepta să fie o emisiune în care să iau la purecat fiecare zodie, ci îți spun la ce să te aștepți și în ce domenii vin schimbările.

Îți mulțumesc că mi-ai fost alături în 2021 și te aștept cu noi emisiuni în 2022. E nevoie doar să vrei să afli și altceva decât știi, și să nu judeci, doar să asculți și să iei ce îți folosește.

Fii tu însuți în 2022!

Mulțumesc!

Edith Kadar

New Video Upload : NU POȚI IUBI PE ALTCINEVA PÂNĂ CE NU ÎNVEȚI SĂ TE IUBEȘTI PE TINE

NU POȚI IUBI PE ALTCINEVA PÂNĂ CE NU ÎNVEȚI SĂ TE IUBEȘTI PE TINE
NU POȚI IUBI PE ALTCINEVA PÂNĂ CE NU ÎNVEȚI SĂ TE IUBEȘTI PE TINE

Ni se tot spune și ni se repetă cât de important este să îi iubim pe cei de lângă noi, și cum marea fericire vine doar din a-i ajuta pe ceilalți. Dar nimeni nu ne învață cât de important este să ne iubim pe noi înșine, și că până ce nu ne iubim și apreciem pe noi nu vom putea face același lucru cu alții. De ce? Pentru că pur și simplu nu știm cum.

Este ca și chestia cu pantofarul care face încălțăminte frumoasă doar pentru alții, în timp ce el umblă cu pantofi rupți; sau croitorul care umblă cu haine vechi și rupte, sau ca medicul/terapeutul care îi tratează pe alții dar se neglijează pe sine. Înțelegi ce vreau să spun: DEGEABA AI GRIJĂ DE ALȚII DACĂ AI UITAT DE TINE! Tu trebuie să fii un exemplu de urmat, nu cineva care se sacrifică pentru ca altora să le fie bine.

Da, știu, ni se repetă că a-i iubi și ajuta pe alții este o virtute. Da, așa este. Dar tot o virtute este să te iubești pe tine și să te pui pe locul întâi.

Ca de fiecare dată când vorbesc despre iubirea de sine sunt sigură că se vor trezi oameni care să ducă totul la extremă și care să întrebe revoltați: „și cum, dacă cineva este căzut pe stradă sau accidentat, să-l las să moară?”. Am primit reacția asta de fiecare dată. E fascinant să vezi ce și cât se poate înțelege, și cu ce variante de interpretare se vine, la care nici nu te-ai fi gândit.
Nu, omule, când spun că trebuie să te ajuți pe tine mai întâi nu mă refer să treci pe lângă un om cu probleme în timp ce te admiri în oglinjoara portabilă. Iubirea față de tine și îngrijirea pe care ți le acorzi sunt condiția de bază pentru ca ziua și viața ta să fie bune.

Obișnuiesc să folosesc un exemplu la acest subiect: imaginează-ți că ești bucătar și că trebuie să gătești pentru sute de oameni. Îți faci datoria și îi hrănești pe toți, dar tu nu mănânci că, na, poate are nevoie altcineva de porția ta și pentru că ceilalți sunt mult mai importanți. Seara ești prea obosit să mai mănânci și adormi cu gândul că mâine îți vei face din nou datoria și îi vei hrăni pe toți, așteptând ca cineva să-ți mulțumească pentru sacrificiul tău de sine. Dar, cu timpul, nu numai că oamenii nu observă ce faci, dar li se va părea că li se cuvine ca tu să uiți de tine și să îi servești pe ei. Tu nu mănânci, ai uitat de tine preocupat fiind să îi ajuți pe ceilalți, vei fi mai slăbit, te vei îmbolnăvi, iar într-un final vei muri. Crezi că vor plânge după tine? Nu, ci vor cere rapid pe altcineva, că doar foamea lor trebuie să fie potolită de alt servitor.

Dar ia imaginează-ți acum că după ce ai gătit și înainte să-i servești pe ceilalți te pui și te hrănești tu. Nu numai că prinzi putere și vei avea energie să servești pe toată lumea, ci și știi că ai gătit bine și că oricine ar comenta despre gustul mâncării ar face-o din răutate pură.
Eh, asta este iubirea de sine: înainte să faci ceva pentru alții, e nevoie să „guști” din ceea ce dai, pentru a ști că este optim pentru toți.

Nu este nevoie să fii de acord cu mine. Poți rămâne în sacrificiul și în uitarea ta de tine. Eu mă adresez celor care sunt dispuși să cunoască și alte variante.

NU POȚI IUBI PE ALTCINEVA PÂNĂ CE NU ÎNVEȚI SĂ TE IUBEȘTI PE TINE!

Despre asta voi vorbi vineri, 07.01.2022, de la ora 20.30, în cadrul unei emisiuni în direct transmisă pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook.

Te aștept cu drag.

Binețe, Om înțelept!

Edith Kadar

New Video Upload : MENIREA VIEȚII TALE NU ARE NICIO LEGĂTURĂ CU CEILALȚI. TOTUL ESTE DESPRE TINE

MENIREA VIEȚII TALE NU ARE NICIO LEGĂTURĂ CU CEILALȚI. TOTUL ESTE DESPRE TINE
MENIREA VIEȚII TALE NU ARE NICIO LEGĂTURĂ CU CEILALȚI. TOTUL ESTE DESPRE TINE

Conform dicționarului explicativ al limbii române, MENIRE înseamnă MISIUNE, ROST, SARCINĂ, PREDESTINARE, SOARTĂ, DESTIN, DATORIE pe care o are sau o îndeplinește cineva.

Doar citind această definiție și gândindu-ne la viața noastră, vom vedea că toate cele de mai sus sunt aplicate – de cele mai multe ori – celorlalți și nu nouă.
Am fost învățați că ceilalți contează mai mult decât contăm noi pentru noi, iar o mare parte din viață ne-o trăim încercând să îi facem pe ceilalți fericiți și să uităm de noi, că doar a ne ocupa de noi e egoism, nu?

Am ajuns să credem că MISIUNEA vieții noastre este legată în permanență de ceilalți și nu de noi.
Că ROSTUL vieții este să nu-i supărăm pe alții cu te miri ce comportamente ale noastre.
Că SARCINA noastră este să le asigurăm confortul fizic și psihic celor de lângă noi.
Că suntem PREDESTINAȚI să ne punem pe plan secund pentru ca alții să aibă prioritate.
Că SOARTA este să facem ceva și nu să fim.
Că DESTINUL este influențat de cât de darnici, atenți și mărinimoși suntem cu alții.
Că DATORIA noastră este să ștergem tristețea de pe fața și din sufletul celorlalți, și că a noastră nu e importantă.

Am ajuns să credem că MENIREA vieții noastre este să fim atenți la cei din jur, să facem și să spunem lucruri care să le aducă zâmbetul pe buze, și, în caz contrar, să ne pedepsim ignorându-ne din ce în ce mai mult.

„Să nu superi pe nimeni”, „să fii cuminte” și „să nu mă faci de râs” au ajuns să fie mantrele copilăriei noastre. Nu prea ne-a spus nimeni „să nu te superi pe tine”, „învață să te pui pe primul loc” sau „părerea ta despre tine este mai importantă decât a celorlalți”. Din contră, așa ceva poate fi considerat de mulți un egoism feroce. „Cum adică să mă pun eu pe primul loc”, s-ar putea să gândim.

Iar acum vin eu și fac pe avocatul diavolului: așa, și? Unde ai ajuns cu gândirea și preocuparea permanentă legată de alții și ignorarea nevoilor tale? Ești sănătos? Ești plin de liniște, pace și armonie-n suflet? Sau te gândești că tu nu contezi. Păi și dacă tu nu contezi, înseamnă că te-ai anulat, nu? Că nu mai exiști. Păi și dacă nu mai exiști pentru tine, de unde și din ce dai totul pentru ca altora să le fie bine? Din nimic? Din zero poate rezulta doar zero. Nu vezi iluzia, minciuna pe care tu o numești viață?

Ca să îi ajuți pe alții, va trebui să fii tu un exemplu.
Cum poți să aduci zâmbetul pe buzele lor dacă tu ți l-ai șters de pe ale tale?
Cum să nu-i superi pe ei cât timp uitarea de tine îți provoacă supărare?
Cum să primești aprecieri când tu nu te mai apreciezi demult?
Cum să primești și să dai iubire din moment ce ai închis demult robinetul iubirii pentru tine?
Cum să îi ajuți pe alții să fie ceea ce tu nu ești? Nu ar trebui ca mai întâi să exiști pentru tine, și să exersezi pe tine ceea ce vrei să le dai altora?

Menirea vieții nu are nicio legătură cu a face frumos în fața celor care s-au decis să se răzbune pe tot și pe toți, ci are a face cu tine.

„Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume”, spunea Mahatma Gandhi.

Despre toate acestea și altele voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct transmisă vineri, 04.02.2022 de la ora 20.30 pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook.

Te aștept cu drag.

Binețe, Om înțelept!

Edith Kadar

New Video Upload : PÂNĂ NU ACCEPȚI CINE/CE EȘTI, NU POȚI MERGE MAI DEPARTE

PÂNĂ NU ACCEPȚI CINE/CE EȘTI, NU POȚI MERGE MAI DEPARTE
PÂNĂ NU ACCEPȚI CINE/CE EȘTI, NU POȚI MERGE MAI DEPARTE

Tu ești ceea ce ești, indiferent ce vrei să pari în ochii altora. Dacă ești plin de frici și de nesiguranțe, dacă nu dai doi bani pe tine, asta ești cu adevărat, nu măștile pe care ți le pui, nu zâmbetul forțat pe care ți-l atârni după urechi, nu declarațiile pompoase de pe facebook, nu rolurile pe care le joci în fiecare zi.

Universul nu este impresionat și nici influențat de vorbele tale, ci de energia pe care o emani. Aceea nu poate minți pe nimeni, nici măcar pe tine, deși investești… pardon, irosești mult timp să acoperi imaginea caca-pfui și să-ți pui masca pentru a ascunde adevărul și pentru a-i impresiona pe cei din exterior; adică pe cei ce nu dau doi bani pe bunăstarea ta interioară, mai ales dacă te condiționează în permanență.

Și dacă nu îți dai voie să fii tu cine ești cu adevărat ci ești un actor care joacă un rol, vin și te întreb cine ești atunci când lucrezi, cine ești atunci când iubești, cine ești atunci când vorbești cu diferite persoane pe care le întâlnești?
Cine lucrează: cel care se ascunde sau cel care vrei să pari? Cine iubește? Cine vorbește? Pentru că nu e același lucru. Dacă vrei să pari ceea ce nu ești, e posibil să te simți mizerabil în ceea ce faci.

Imaginează-ți că ești plin de frici: că nu ești suficient de bun, că nu termini treaba la timp, că îi superi pe alții, că nu te iubește nimeni, că rămâi singur, etc. Dar nu vrei să arăți asta și supracompensezi, îți pui o mască de om veșnic vesel și binedispus pentru ca alții să nu-ți vadă adevărata față. Și imaginează-ți că stai cu masca asta toată ziua, dar în interior te simți mizerabil. De ce? În primul rând pentru că știi că minți, știi că joci teatru, și în al doilea rând pentru că adevăratele tale emoții, cele pe care le blochezi, le reprimi, sunt energii care se agită în tine și provoacă adevărate furtuni interioare. Ce se întâmplă în cazul acesta? Cum ies afară aceste emoții reprimate? Prin agresivitate cu cei dragi, dependențe de tot felul, boli, depresie, atacuri de panică, etc. Și ce faci? Păi tot nu lași să iasă adevărata problemă la suprafață; dimineața îți atârni o nouă mască, dar cu fiecare zi ce trece ești din ce în ce mai stresat, simți presiune și irosești din ce în ce mai multă energie pentru a menține aparențele.
Până ce adevărul, ceea ce vrei să ții ascuns, va țâșni cu putere afară făcând ravagii și demolând toată construcția mincinoasă pe care o numești viață. Și tot ce ai construit pe minciună se va dezintegra: ai intrat într-o relație din frica de a nu rămâne singur? Se va destrăma, pentru că acolo nu e gram de iubire, e doar frică și disperare. Ești la un loc de muncă unde simți că te irosești dar nu faci nimic din frica de a nu rămâne fără venituri? Îți vei pierde slujba pentru că acolo nu este pasiune și dăruire.
Tot ce nu este real, vei pierde. Și atunci ai două variante: fie să fii victimă, să te lamentezi și să irosești viața nefăcând nimic, sau să îți dai seama că totul s-a întâmplat din cauza minciunilor tale, recunoști asta, accepți că (te-)ai mințit și realizezi că ai primit o nouă șansă: aceea de a o lua de la capăt acceptând cine ești cu adevărat și acționând din acea perspectivă. Doar când te vei accepta așa cum ești și înțelegi că nu ești mai bun sau mai rău decât ceilalți, ești doar altfel, lucrurile se vor schimba în bine, relația cu tine și cu ceilalți va deveni sinceră, fără presiuni (sau depresie) și vei începe să ai și nu să pierzi.

Aceasta este și tema momentului de Lună plină în Balanță, zodia relațiilor, care va avea loc sâmbătă, 16.04.2022.
Mai multe despre acest subiect și la ce să ne așteptăm în următoarele 6 luni voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct transmisă pe pagina mea facebook și pe canalul meu YouTube vineri, 15.04.2022, de la ora 20.30.

Te aștept cu drag.

Binețe, Om conștient!

Edith Kadar

New Video Upload : FUGA DE PROBLEME NU ÎȚI VA REPARA VIAȚA

FUGA DE PROBLEME NU ÎȚI VA REPARA VIAȚA
FUGA DE PROBLEME NU ÎȚI VA REPARA VIAȚA

Nimănui nu-i plac problemele, nici la modul general, dar mai ales în viața personală.
Când apar problemele și ce sunt ele? Apar atunci când ceea ce se întâmplă este total diferit de ceea ce ne-am gândit, ce am planificat, ce am preconizat. Când una vrem și alta se întâmplă. Când așteptăm ceva și primim cu totul altceva. De fapt această discrepanță e numită „problemă” și face ravagii în viață.

Când ne imaginăm că un plan va reuși dar intervine ceva neprevăzut, este o problemă.
Când zicem că vom merge într-un concediu mult visat dar nu avem suficienți bani sau ceva neașteptat are loc în ultimul moment, este o problemă.
Când suntem convinși că relația de vis va dura o viață dar la un moment dat se termină tot, este o problemă.
Când suntem siguri că locul de muncă și funcția sunt solide și stabile dar suntem concediați, este o problemă.
Când suntem la un pas de a ne împlini orice vis important dar se schimbă datele și condițiile în ultimul moment, este o problemă.

Tot ceea ce e neplăcut e problemă, tot ce este conform așteptărilor este o reușită.

Dacă reușim să avem mai multe reușite, spunem că avem o viață de vis. Dacă problemele predomină, de vină este Universul, Dumnezeu care ne bate, dracu’ că ne-a pus, vecinul, guvernul și conspirațiile iudeo-masonice.
O viață cu probleme este aceea în care nu ne asumăm nicio responsabilitate, dăm vina pe tot și pe toți, și considerăm că ceea ce ni se întâmplă e provocat de altcineva, noi fiind simpli observatori la spectacolul vieții noastre.

Problemele pot fi cu banii, cu sănătatea, cu copiii, cu părinții, cu restul familiei, cu serviciul, cu colegii, cu șeful, cu vecinii, cu oricine nu face sau spune așa cum ne imaginăm că ar trebui sau că am merita.
Problema cu banii apare când ei sunt prea puțini, nu ajung, nu se primesc atâția cât ne-am așteptat sau când ceva costă cu mult mai mult decât ne-am permite.
Problema cu sănătatea apare atunci când boala ne împiedică să ne continuăm viața așa cum ne-a plăcut, și vrem să ne facem bine pentru a putea relua obiceiurile care ne-au dus la boală.
Copiii ne fac probleme atunci când nu fac ce le spunem și când le spunem, și când nu sunt cuminți. Când ne fac pe plac, e bine, că-s ascultători.
La serviciu apar probleme atunci când cantitatea de muncă e diferită decât ne-am așteptat sau ni s-a apus. Colegii ne fac probleme când nu ne respectă așa cum vrem. Și uite așa putem continua, dar cred că s-a înțeles.

Ideea este că aceste probleme ne arată exact ce și unde ar trebui să lucrăm cu noi pentru a schimba ceva. Din păcate nu suntem învățați să facem asta, ci doar să ne plângem, să ne victimizăm, să dăm vina pe alții și să așteptăm ca cineva să vină să ne repare pe noi și viața noastră. Și, în așteptarea salvatorului, să ne ascundem de probleme, să le negăm, să le cosmetizăm, să fugim de ele, criticându-i pe toți cei care îndrăznesc să ne strice zen-ul spunând că noi am fi de vină.
Toți cei care ne țin isonul și ne plâng de milă sunt prietenii noștri; toți cei care ne arată că viața e a noastră, deci și problemele ni le-am creat singuri, sunt dușmani, sunt răi și insensibili.

Putem fugi oricât, problemele nu se rezolvă singure și nici nu le șterge cineva din traiul zilnic. Fuga de probleme nu va repara viața noastră. Suntem creatorii propriei vieți și a propriului destin.
Trăim vremuri intense care ne arată că a venit momentul să ne oprim din fuga de responsabilitate, de probleme, să ne întoarcem spre ele pentru a le privi în față și a le spune: „da, eu v-am creat, eu vă rezolv”.

Un moment bun pentru a începe un nou capitol în viața noastră este Luna plină în Gemeni, ce va avea loc luni, 30 mai, la ora 14.30 ora României.
Mai multe despre energia creației și cum o folosim sau irosim voi povesti vineri, 27 mai 2022, în cadrul unei emisiuni în direct transmisă de la ora 20.30 pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook.
Te aștept cu drag.

Binețe, OM asumat!

Edith Kadar

New Video Upload : AGITAȚIA INTERIOARĂ POATE DEFECTA APARATURA

AGITAȚIA INTERIOARĂ POATE DEFECTA APARATURA
AGITAȚIA INTERIOARĂ POATE DEFECTA APARATURA

Cred că ți s-a întâmplat cel puțin o dată să ai probleme din senin cu aparatura, fie că era vorba despre telefon, laptop, computer, televizor sau altceva. E posibil să ți se fi descărcat bateria proaspăt încărcată, sau să ți se închidă/restarteze laptopul sau tableta, sau pur și simplu să nu-ți mai pornească un aparat; sau e posibil să rămâi în drum pentru că bateria la mașină ți s-a descărcat.
Poate că nu ai dat importanță acestor evenimente și ai preferat să înjuri și să dai vina pe ghinionul care te urmărește doar pe tine. Dacă lucrurile s-au repetat, e posibil să te fi gândit și la varianta intervenției diavolului sau a altor ființe din planul nevăzut.

Dar dacă ți s-a întâmplat de mai multe ori iar mintea ta este deschisă și curioasă, e posibil să fi observat că toate aceste evenimente se produc atunci când ești stors de energie, când ai avut un conflict puternic cu cineva care se victimizează grupa mare (victimele fiind și cei mai mari vampiri energetici), sau când ai fost plin de furie, revoltă, ranchiună, frică, etc.

Dar mai există un moment în care să ai senzația că aparatura și mintea ți-o ia razna: atunci când planeta mentalului, comerțului, aparaturii și comunicării – Mercur – întră în mișcare (aparent) retrogradă. Acest lucru se va întâmpla de 4 ori în acest an, prima dată fiind între 14 ianuarie și 3 februarie.

Mai multe despre acest subiect, de ce se întâmplă toate acestea și cum putem evita aceste neplăceri, voi vorbi în cadrul unei emisiuni transmisă în direct pe pagina mea de Facebook și pe canalul meu YouTube joi, 13.01.2022, cu începere de la ora 20.30.

Te aștept cu drag.

Binețe, Om informat!

Edith Kadar

New Video Upload : MINCIUNA DE SINE, REALITATEA DE ZI CU ZI A MULTORA (LUNA NOUĂ ÎN VĂRSĂTOR, 01.02.2022)

MINCIUNA DE SINE, REALITATEA DE ZI CU ZI A MULTORA (LUNA NOUĂ ÎN VĂRSĂTOR, 01.02.2022)
MINCIUNA DE SINE, REALITATEA DE ZI CU ZI A MULTORA
(LUNA NOUĂ ÎN VĂRSĂTOR, 01.02.2022 și intrarea în anul TIGRULUI de APĂ)

Dacă ți-aș spune că oamenii se mint pe ei în cea mai mare parte a timpului, ai spune, probabil, că daaa, ai întâlnit și văzut mulți oameni care se mint pe sine. Dar dacă ți-aș spune că și tu faci la fel ca noi toți, ce ai face? Te-ai apăra? Te-ai justifica? Ai schimba subiectul? Ai servi cartea cu „eu m-am trezit, deci nu mai fac așa”? Apropo, nu te-ai trezit dacă te separi de cei din exterior și încă mai vorbești despre eu/ei.

Minciuna de sine face parte din viața de zi cu zi și a ajuns să fie integrată în existența cotidiană; este atât de subtilă încât ne-am obișnuit cu ea și o considerăm normalitate.
La întrebările „ce faci? cum ești?” a devenit normal să răspundem automat „bine”, fără să ne dăm seama că acel bine este mai degrabă un „ia d-aici un răspuns la întrebarea ta și lasă-mă-n pace, oricum n-o să-ți spun, că nici io nu știu”. Deși nu dăm răspunsul adevărat, tot credem că noi nu, niciodată, nu mințim.

„Ce e cu tine? De ce ești acum așa?”, sunt alte întrebări la care aruncăm răspunsuri stas, gata învățate, de parcă am avea pregătite într-una seturi de posibile variante de „ia d-aici”.
„De ce mă întrebi?”, e unul din automatismele care nu numai că nu răspunde la întrebare, dar încearcă să îndepărteze omul curios și dă timp minții celui întrebat să inventeze o variantă care să-i aducă avantaje.
Păi ca să răspundă omul la așa ceva ar trebui să știe el, în primul rând, ce e cu el și de ce este așa. Doar că habar n-are, nici nu s-a gândit până acum că ar trebui să răspundă cuiva despre sine, doar a fost învățat să fie atent la alții, să trăiască prin alții, să se nege pe sine.

Mulți își imaginează că a ascunde adevărul, a tăcea, nu este minciună. La fel este și situația în care vezi sau auzi ceva, dar te prefaci că n-ai văzut/auzit nimic de frică ce-o să zică oamenii care te știu nu așa cum ești în realitate ci așa cum pozezi că ești. Și frica de a-ți recunoaște credințele diferite de ale majorității este tot minciună; adică tu crezi una, dar în exterior afirmi contrariul pentru a face/a da frumos în fața celorlalți, adoptând povestea majorității chiar dacă nu crezi deloc în ea.
Și exemplele pot continua.

Da, a recunoaște că te minți zilnic este un act de curaj, dar și de a fi conștient de ceea ce faci, or majoritatea oamenilor supraviețuiesc vieții, nu o trăiesc asumat.

Fiecare moment de Lună Nouă aduce șansa de a o lua de la capăt în viață. Este, dacă vrei, un moment de amplificare a noului ciclu lunar de viață. Dar dacă nu schimbi nimic în gândire și în asumarea responsabilității, Luna Nouă amplifică ceea ce ai, adică minciuna. Nu te mira că în viața ta apar doar minciuni și mincinoși, doar primești ceea ce dai.

Momentul de Lună Nouă de la întâi februarie are loc în Vărsător, zodia schimbării, a transformării și revoluției individuale. Fiind a doua Lună Nouă după Solstițiul de iarnă înseamnă că este și momentul intrării în noul an chinezesc, anul Tigrului de Apă.

Mai multe despre toate acestea voi povesti în cadrul unei emisiuni în direct transmisă luni, 31.01, de la ora 20.30 pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook.

Te aștept cu drag.

Binețe, Om sincer cu tine!

Edith Kadar

New Video Upload : CÂND SCHIMBI FELUL ÎN CARE VEZI LUMEA, LUMEA PE CARE O VEZI SE SCHIMBĂ

CÂND SCHIMBI FELUL ÎN CARE VEZI LUMEA, LUMEA PE CARE O VEZI SE SCHIMBĂ
CÂND SCHIMBI FELUL ÎN CARE VEZI LUMEA, LUMEA PE CARE O VEZI SE SCHIMBĂ

Astăzi am ales o temă foarte bine surprinsă în cuvinte de către Wayne Dyer: „când schimbi felul în care vezi lucrurile, lucrurile pe care le vezi se schimbă”. Este o afirmație care vorbește despre schimbarea de perspective, despre a afla și alte variante ale aceluiași lucru care ne „bântuie” viața. Este despre trezire, despre creșterea în conștiință, despre evoluție.

Ce înseamnă să schimbăm felul în care vedem lucrurile? Înseamnă să înțelegem și să acceptăm că orice ne face nefericiți și nemulțumiți nu este menit să facă parte din viața noastră, că este ca și cum am bea de bunăvoie otravă și că acolo, afară, în viață, există un alt prezent care ne așteaptă și se așteaptă trăit.
Înseamnă să nu mai avem atâtea pretenții ca alții să se schimbe și să se ajusteze la lumea noastră de parcă a noastră lume este singura valabilă și reală. Păi dacă ar fi așa, dacă ceea ce simțim și trăim este 100% real, cum se face că mulți dintre noi suntem nemulțumiți, nefericiți, neîmpliniți și nerealizați, chiar dacă n-am recunoaște asta în fața nimănui? Cum se face că mulți dintre noi trăim o viață duplicitară: una spunem și scriem pe Facebook, și alta trăim în sinea noastră atunci când rămânem singuri cu noi la orele serii?

Una dintre cauzele principale ale suferințelor și traumelor la toate nivelurile este că rar acceptăm că mai există și o altă variantă la ceea ce trăim și simțim, că există și alte posibilități de a rezolva problemele în afara celor pe care le-am încercat de zeci de ori și care ne-au dus la blocaje și în depresie. Am fost învățați de mici să acceptăm și să executăm tot ce ni se spune fără a pune întrebări, și ajungem să credem la vârsta adultă că așa e normalul: noi spunem, iar ceilalți trebuie să creadă și să facă ce am spus noi.
De câte ori nu am pus în copilărie întrebarea „dar de ce trebuie să fac așa”, și ni s-a răspuns „pentru că așa zic eu”? De suficiente ori încât acesta să devină, pentru mulți dintre noi, un program pe care îl aplicăm la vârsta adultă.
– Măi, dar de ce faci asta? Tu nu vezi că suferi și îi faci și pe alții să sufere?
– Pentru că așa vreau eu!
– Dar mai există atâtea alte variante din care poți alege…
– Ce, îmi spui tu mie ce să fac?!
– Dar ești din ce în ce mai bolnav, tu nu vezi? Preferi să mori decât să faci altfel decât până acum?
– Da, că eu nu sunt de vină! Lumea e de vină că e nedreaptă!

Ce să-ți povestesc, chiparosule, toți sunt de vină pentru alegerile nefericite pe care le facem în viața noastră, doar noi nu. Altcineva a venit și ne-a pus pistolul la tâmplă și a spus să ne căsătorim fără să iubim; altcineva ne-a legat cu lanțuri la locul de muncă unde suntem nefericiți și neapreciați; alții ne-au amenințat cu nu știu ce dacă îndrăznim să ieșim din relații toxice. Alții. Mereu alții. Niciodată noi, deși ne lăudăm că este viața noastră.

Unii dintre noi preferă să moară decât să schimbe perspectiva din care privesc lucrurile; rămân în încrâncenare, încăpățânare, în ranchiună și răzbunare ca și cum prin nefericirea lor ar trebui să-i facă pe ceilalți să-i salveze. Manipulare prin victimizare.
Alții aleg să schimbe felul în care văd lucrurile, lumea, iar atunci au o mare surpriză: întreaga lume se schimbă.

Atragem ceea ce suntem. Dacă suntem critici, vom atrage doar critici; dacă suntem supărați pe viață, vom atrage doar oameni supărați pe viață. Dar dacă alegem să ne schimbăm perspectiva, să vedem și bucurii, și iubire, și liniște, vom atrage în viața noastră oameni pozitivi alături de care ne vom bucura de iubire și de liniște.

Ideea este că întreaga lume pe care o cunoaștem se schimbă pentru că totul este în mișcare. Iar noi facem parte din lume, deci ne schimbăm și noi, vrem-nu vrem. Dacă refuzăm să facem noi schimbarea, vom fi trași în boli grave, care sunt tot rezultatul schimbării.

La ora actuală ies la suprafață programe vechi, profunde, amânate ani întregi și care se cer rezolvate. Și când e cel mai bun moment de a reîncepe totul după schimbare? De Luna Nouă în Berbec, moment care are loc vineri, 01 aprilie 2022, ora 09.24, ora României.

Despre schimbarea care are loc indiferent că vrem sau nu, despre perspective, precedente și alegeri voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct transmisă vineri, 01.04, de la ora 20.30, pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook.

Te aștept cu drag.

Binețe, Om deschis!

Edith Kadar

New Video Upload : UNDE SINCERITATE NU E, IUBIREA NU POATE RĂSĂRI

UNDE SINCERITATE NU E, IUBIREA NU POATE RĂSĂRI
UNDE SINCERITATE NU E, IUBIREA NU POATE RĂSĂRI

Una dintre cele mai mari minciuni spuse de om este „eu nu mint niciodată!”.

Desigur, nu (ne) mințim nici când suntem întrebați ce facem, cum suntem, și răspundem automat „bine”, deși în interior numai bine nu e.
Nu (ne) mințim nici când ne facem cont cu nume fals sau/și punem poză cu orice altceva decât cu noi (sau cu noi, cei din liceu, deși acei ani dusu-s-au demult).
Nu e minciună când copiem un text al altcuiva și „uităm” să trecem sursa, apoi ne desfătăm cu like-urile și comentariile de laudă la adresa talentului nostru literar.
Nu (ne) mințim când facem ceva pentru că așa fac sau spun alții, deși simțim că sufletul se rupe în noi pentru că am vrea cu totul altceva.
Nu (ne) mințim când acceptăm să rămânem în relații demult răsuflate, moarte, doar din grija ce-o să zică lumea.
Nu e deloc minciună când ne disprețuim profund pentru că nu suntem ce am visat, nu arătăm ca alții, nu avem ce au alții și când, în loc să ne suflecăm mânecile și să reparăm situația, alegem să arătăm cu degetul spre oricine altcineva decât spre noi.
Nu poate fi minciună atunci când una spunem dar alta gândim, că doar nimeni nu ne aude vocea din cap, nu-i așa?
Nici lucrurile ținute în secret sau cele omise a fi spuse nu pot fi minciuni, nu? Doar am jurat că noi nu mințim niciodată.

Exemplele pot continua. Ideea este că de mici am fost educați și învățați să mințim: să facem frumos în fața oamenilor care nu ne plăceau, să ținem ascunse lucruri pentru că așa ne-au spus mama, tata sau alt adult „responsabil”, să stăm cuminți deși am fi vrut la joacă, să ne prefacem interesați de tot ce ne spuneau adulții, să tăcem când noi am fi avut multe de spus, etc.
Atunci când suntem învățați să mințim sau învățăm să ascundem lucruri pentru că altfel îi supărăm pe părinți, se instalează în noi o stare de neliniște; e ca și cum ne-am disocia, ca și cum partea care trebuie să mintă se desparte de restul, merge și spune minciuna, apoi se întoarce și își continuă viața mai departe. Dar partea care rămâne simte că ceva e în neregulă, de aici neliniștea. Cu cât spunem mai multe neadevăruri, cu atât ne îndepărtăm mai tare de partea corectă din noi, iar aceasta nu va mai simți iubirea, sinceritatea, franchețea.

De aici până la a începe să nu ne mai iubim nu mai este decât un pas, iar mintea face asocierea: minciună=neiubire. „Când mint, nu sunt demn de iubire. Când spun adevărul, merit toată iubirea”. Doar că interacțiunea cu ceilalți și sfaturile celorlalți ne fac, de cele mai multe ori, să ne afundăm tot mai mult în labirintul minciunii și, deci, al neiubirii.
Și cum poate fi o relație în această situație? Sinceră?
Da, dacă există iubire adevărată. Iubirea de sine și apoi de ceilalți.
Nu, dacă e mai important să dăm bine în fața altora și iubirea devine ceva de ignorat.
Indiferent ce (ne) mințim sau ce (ne) ascundem, am ieșit de pe drumul iubirii și am luat-o pe calea falsității, a ipocriziei.

A fi sinceri în permanență este foarte greu, dar nu imposibil. Trebuie doar să ne iubim suficient de mult încât să devină mai importantă relația cu noi decât cu ceilalți. În fond cu ceilalți ne putem întâlni sau nu, dar cu noi stăm în permanență.
Unde sinceritate nu e, dispare iubirea; în primul rând de sine și apoi față de ceilalți. Dispare respectul și considerația. Și, încet-încet, devenim sclavii minciunii, roboții societății.

Luna Plină în Săgetător de marți, 14.06.2022, va (re)aduce în atenție minciunile, lipsa iubirii adevărate din viața noastră, ipocrizia pe care o numim adevăr și va scoate la suprafață multe dintre vinovățiile bine ascunse prin minciunile spuse.

Mai multe pe marginea acestui subiect voi vorbi luni, 13.06.2022, de la ora 20.30, în cadrul unei emisiuni în direct transmisă pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook. Te aștept cu drag.

Binețe, Om iubitor!

Edith Kadar

%d blogeri au apreciat: