Când vorbim, doar spunem cuvinte sau chiar comunicăm?
Unii adoră să vorbească fără a fi prezenți în cuvintele lor. Alții iubesc comunicarea atât de mult încât au înțeles sensul tăcerii.
Dar, când capătă cuvintele rostite sens și esență?
Când se încarcă ele de semnificație?
Când încetează să mai fie doar vorbe goale, lipsite de conținut și de mesaj, spuse doar pentru a nu tăcea, și când încep să fie comunicare sinceră?
Atunci când tu, om rostitor de cuvinte vei înceta să fii lipsit de consistență și de conținut, când vei înceta să fii gol de simțire și de trăire, și vei începe să te încarci de tine însuți, se sens, de esență, abia atunci îți vei găsi rostul și semnificația în proprii tăi ochi.
Când vei trăi și nu doar vei supraviețui zilelor și vieții, atunci cuvintele tale nu vor fi doar spuse, ci trăite, pentru că vor veni din adâncul tău, din suflet, și nu din superficialitatea vârfului buzelor.
Cuvintele sunt ca omul. Pot fi de suprafață, superficiale, de formă, sau profunde, conștiente, consistente, de fond.
Cuvintele spuse reflectă ceea ce suntem cu adevărat. Cel care le aude, le înțelege după ceea ce este el cu adevărat.
Fii atent la cuvintele pe care le spui, pentru că ele reflectă ceea ce ești cu adevărat: bogat sau sărac sufletește.
Cu cât ești mai sărac în interiorul tău, cu atât suplinesti acest gol cu multe cuvinte, la fel de goale, de fade, de incolore.
Cu cât te-ai îmbogățit de sens, valoare și înțelegere, cu atât cuvintele rostite sunt mai puține și mai încărcate de miez și semnificație.
Ascultă vorbele ce ți se spun, și poți „citi” interlocutorul.
Ascultă-ți cuvintele rostite, și vei ști unde te afli și ce mai ai de făcut pentru tine.
Nu lăsa cuvintele să vorbească în locul tău și să îți spună povestea.
Cunoaște-te și vei vedea că vorbele se vor alinia pline de respect pentru a te prezenta.
Cuvintele sunt cartea ta de vizită.
Fă-o una frumoasă!
Nu îți urî țara, patria, din cauza unui număr mic de locuitori cu care nu rezonezi și cu care nu ești de acord!
Cuvintele și gândurile tale vor căpăta, în timp, forța unei ghiulele ce distruge tot în cale, inclusiv pe cei apropiați ție. Fiecare gând, vorbă, faptă sau gest are consecințe devastatoare asupra celor din jur, a neamului, române. Fii cumpătat și nu îți denigra țara, pentru că tu creezi în fiecare zi realitatea în care trăiești.
Binețe, dragă cititorule!
Te invit să povestim puțin despre viitorul luminos pe care ni-l construim denigrând țara și locuitorii ei, neamurile tale.
Văd că s-a încetățenit să dăm cu ce apucăm în țara asta în care ne-am născut, România.
De ce? Pe motiv că e de rahat, că e plină de gunoaie, de corupție, că e guvernată de incompetenți, etc.
Ok, am înțeles! dar cu țara, cu locul tău natal, ce ai? Sau nu înțelegi diferența? To ai o problemă cu oamenii, dar cu locul, cu patria, ce ai?
Dacă te-ai născut undeva, într-o familie, într-o anumită casă, și nu-ți plac neamurile tale, de ce înjuri casa? Cu ce e ea de vină?
La fel și cu țara. Tu ai o problemă cu câțiva oameni care se află la conducere sau în servicii cheie pe care viața ți i-a scos în cale și de a căror incompetență și indolență te-ai lovit.
Câți să fie în total? Vreo 200-300? 3000? 30.000? 3 milioane? Bun, bine!
Dar cu restul, până la 22 milioane, ce ai?
Îi cunoști pe toți să juri că sunt proști, tâmpiți, incompetenți, hoți și „jmecheri”? Chiar pe toți? Nu?
Și atunci ce sau cine îți dă dreptul tot ce respiră-n țara asta – omul, neamul?
Cu ce drept îi bagi pe toți în aceeași oală?
Fiecare cuvânt denigrator, fiecare vorbă injurioasă la adresa poporului și țării în care te-ai născut, însoțite de gânduri și trăiri pline de ură, scârbă, frustrare sau furie sunt ca niște pietre sau bolovani aruncați cu putere în propria casă, în propria ogradă.
Pentru că, dragul meu co-național, îmi pare rău că trebuie să te indispun, dar îți reamintesc faptul că ești ROMÂN, și că mămica ta te-a scos afară, în viața extrauterină, pe teritoriul acestei țări numită ROMÂNIA!
Nu-ți merge rău pentru că te-ai născut român. Puteai să te naști în Botswana unde îți primeai salariul în moneda lor numită pula (te rog să nu fii mârlan, și să verifici că am dreptate: https://ro.wikipedia.org/wiki/Pula_botswaneză. Aia la care te-ai gândit este doar în mintea ta!). Măcar acolo puteai s-o ții în mână și să o mângâi cu recunoștință, că aveai ce. Moneda, desigur.
Îți merge rău pentru că nu faci nimic să-ți meargă bine, să nu fii la fel ca ceilalți din corul denigratorilor-bocitori.
Că există un curent conform căruia românul e ingenios și inventează tot felul de șiretlicuri să nu lucreze, să nu plătească, să facă orice și să nu fie prins, e adevărat. dar asta nu înseamnă că așa sunt toți românii.
Indiferent cum ar fi, spune-mi, rogu-te, ce faci tu pentru a fi altfel? Aud? Nimic? De ce? Că e o țară de corupți? Toții 22 milioane de locuitori? Sunt fascinată că ai reușit să îi cunoști pe toți!
Unde mai pui că cei despre care vorbim își înjură orașul, primarul, edilii locali. De la mic la mare se înjură cu drag și cu spor.
Doar că, vezi tu, cuvântul, vorba, fapta și gândul sunt forme de energie pline de forță.
Cea mai puternică formă de energie subtilă este GÂNDUL impregnat cu emoții. Dacă acestea sunt negative (frică, vină, furie, rușine, frustrare, ură, invidie, minciună), ele se constituie în adevărate ghiulele aruncate la întâmplare, dar care distrug tot ce prind în calea lor: oameni, animale, plante, apă, relief, zăcăminte.
ADICĂ ȚARA TA, OMULE!
Și dacă spurci totul și pe toți, înseamnă că „vomiți” asupra oricui se nimerește în raza ta de acțiune energie negativă, malefică, ce poate „veșteji” tot ce se află în apropierea ta. Și astfel, încet-încet, copiii și familia ta vor fi anihilați de întunericul negativismului tău, și fie se vor îmbolnăvi, fie vor deveni ca tine – surse nesecate de cuvinte pline de răutate.
Și așa se extinde „plaga”, cu voia ta, acoperind din ce în ce mai mulți oameni.
Sursa de lumină interioară, Dumnezeu, divinitatea, nu mai este accesată prin rugăciune, ci începe să fie ponegrită, înjurată și învinuită, de parcă ea te-a făcut nefericit(ă) și nu tu ai ales să fii așa.
Dumnezeu e IUBIRE, lumină, pace, armonie, și e ca Soarele: nu poate dispărea. Doar omul poate alege să nu-l mai vadă, să-l nege, să își atragă norii pentru a nu mai fi deranjat de lumina Lui.
Atunci când alegi să nu mai vezi Soarele, lumina, iubirea, nu înseamnă că ele nu există, ci doar că tu ai ales întunericul.
dacă ți-ai investi măcar jumătate din energia folosită la denigrare pentru a te ruga și a te conecta la lumină, la lucruri frumoase, pozitive, multe lucruri s-ar schima în lumea asta.
Pentru că așa cum propagi răul, poți să răspândești și binele, iar cei din apropierea ta vor reacționa și vor da mai departe bine. Și tot așa.
România este leagănul unde te-ai născut, fie îți convine asta sau nu.
Poți alege să fii negativ(ă) și să propagi ura și răutatea, permițându-le celor care știu să profite de asta să ajungă la conducere; sau poți alege să rămâi pozitiv și indiferent de „ispitele” ivite în cale.
Alege să fii un far călăuzitor din întuneric, în loc să fii un nor negru de furtună ce acoperă lumina.
Țara asta nu ți-a greșit cu nimic. Și nici marea majoritate a populației pe care te-ai grăbit să o pui în aceeași oală.
Fii tu altfel, și vei vedea că și cei de lângă tine vor face la fel.
Fii un exemplu pozitiv, și nu unul evitat de toți.
Nu aștepta ca alții să schimbe ceva și să se schimbe.
Fii tu persoana care o face.
”Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume”, spunea Mahatma Gandhi.
Se spune că cu o floare nu se face primăvară. Nu, dar cu o floare începe primăvara.
Fii omul care înflorește o țară din ce în ce mai stearpă și mai aridă de iubire.
Se pare că în ultima perioadă dezamăgesc lumea, chiar și pe cei apropiați mie.
Adică îi dez-amăgesc, le înlătur amăgirile, minciunile, imaginile false pe care și le-au creat despre mine. Și e foarte bine!
Indiferent că este vorba despre păreri bune sau mai puțin bune, acestea se schimbă. TREBUIE! E una din dățile în care „trebuie” are justificare, chiar dacă unii s-au pus cu psihanaliza pe acest cuvânt.
Spectrul dezamăgirii celorlalți a fost devastator pentru mine până la un moment dat, când am înțeles că eu nu pot amăgi pe cineva.
OMUL SE AMĂGEȘTE SINGUR!
Cine se amăgește?
– Cel ce are așteptări de la tot și de la toate.
– Cel ce îi apreciază pe ceilalți după chipul și asemănarea sa.
– Cel ce, în loc să cunoască, proiectează imagini false, ceea ce el/ea crede despre celălalt.
– Cel ce nu ascultă cu adevărat ce are de spus altcineva, ci presupune ce vrea să spună.
– Cel ce citește printre rânduri ceea ce comunică celălalt.
– Cel pentru care imaginea din mintea lui, iluzia, este mai puternică decât realitatea.
– Cel ce își proiectează pe celălalt propriile stări, trăiri, emoții, fără să fie interesat de ale persoanei în cauză.
– Cel ce pune rândurilor citite propria voce interioară.
– Cel ce, din anumite motive, nu este interesat să îl cunoască pe celălalt, mulțumindu-se să presupună.
Dar, cine are așteptări, cine face proiecții, cine se amăgește pentru ca, apoi, la primul semn că nu e așa, să se dez-amăgească?
Sufletul? Nu, pentru că el SIMTE adevărul.
Spiritul? Nu, pentru că el ȘTIE adevărul.
Sinele divin? Nu, pentru că el CREEAZĂ adevărul.
Emoționalul? El TATONEAZĂ adevărul.
Psihicul? El ACCEPTĂ adevărul.
Corpul fizic? El SE HRĂNEȘTE cu adevărul.
Atunci, cine?
Mentalul, mintea, acea voce interioară care face gălăgie, pe care noi o credem, cu care ne identificăm până la autodistrugere.
Mintea, care TE MINTE!!!
Mintea, care îndrugă verzi și uscate, care te împiedică să vezi problemele din interiorul tău, îndreptându-ți atenția în afară, la ceilalți.
Mintea, care nu poate tăcea nicio clipă, menținându-te într-o gălăgie permanentă, doar ca să nu rămâi singur(ă) cu tine și să te simți bine.
Mintea, care îți folosește emoțiile pentru a te controla și manipula.
Mintea, care te posedă pe tine după ce ai capitulat și i te-ai supus, „colorându-ți” viața cu cele mai terne culori pentru a fi sigură că nu ieși din cuvântul ei.
Mintea, care are grijă să îți amplifice toate emoțiile negative: frica, furia, ura, ranchiuna, ciuda, gelozia, încrâncenarea și încăpățânarea, să le dea forță și să creeze „demonii” care te vor ține captiv în lumea devalorizării și nerealizării de sine.
Mintea, care creează o lume falsă, care te îndepărtează de tine, de esența ta divină, și care îți „naște” iluzia sau matricea (matrix) mincinoasă care, normal, te amăgește.
Mintea, care te îndepărtează de adevărul tău pentru a ți-l „împrumuta” pe al ei.
Mintea ta nu este a mea, deci eu nu pot să te amăgesc. Deci… nu te pot nici dez-amăgi, darmite să te dezamăgesc.
Ți-ai făcut-o singur(ă)!
Și atât timp cât ai ochii legați de către mintea ta, vei fi umilul și utilul servitor al celor care au aflat că pentru a-ți menține iluzia ai face orice, doar să ți se îndeplinească dorințele.
Vrei bani? Asta vei primi, altceva nu.
Vrei putere? Asta vei primi, altceva nu.
Vrei să ai dreptate? Asta vei avea, cu orice preț.
Vrei să stăpânești? Asta vei face, chiar cu prețul vânzării sufletului.
Vrei evoluție spirituală trâmbițată și anunțată cu orice prilej? Mama-Minte îți va crea iluzia perfectă de înalt-evoluat-planetar.
Vrei să-ți hrănești orgoliul și mândria? Nicio problemă, se rezolvă, imediat ce sacrifici IUBIREA, inutilă și deranjantă pentru mintea suverană.
Atât timp cât VREI ceva sau pe cineva, cât ȚI SE CUVINE ceva sau cineva, cât îți dorești dreptate cu orice preț sau cât nevoia de a-i mulțumi pe alții rămân dorințele tale care te animă, asta va fi viața ta: o marionetă mânuită cu dibăcie de maestrul absolut, mintea.
Iluziile vor deveni adevărul tău, iar creatorul lor – mintea – va avea grijă să le înmulțească și să creeze cu ele un zid gros de nesiguranțe și îndoieli care te vor ține departe de esența ta, de dumnezeire.
Fii atent(ă) la dezamăgiri. Ele sunt binecuvântări divine deoarece arată că bucăți de amăgire se desprind din zidul minții, șubrezindu-l încet-încet.
Dă-ți voie să fii dez-amăgit(ă) pentru că asta înseamnă că ieși din jocul minții.
Nu-ți pierde vremea să fii frustrat și furios; aceea e mintea, acela e ego. Du-te mai departe și mulțumește sinelui tău divin că te scutură de amăgirile minții.
Dă-ți voie să fii dezamăgit(ă). E cel mai frumos cadou pe care îl poți primi de la viață. E primul pas pe drumul de întoarcere către tine cel/cea adevărat(ă).
Dă-ți voie să manifești toate furiile, frustrările și dezamăgirile; doar așa faci curățenie în tine, doar așa redevii, încet dar sigur, om adevărat, nu imitație umană, copie socială sau caricatură umanoidă.
Dă-ți voie să-ți fie frică. Doar un robot nu simte nimic.
Dă-ți voie să fii tu, și vei vedea că, în timp, întunericul va dispărea, și vei reîncepe să simți ceva ce ai idealizat mult timp: IUBIREA, pe Dumnezeu.
Ai de ales: trăiești în lumea minții, deci te amăgești, sau ieși din ea, iar primul pas este să te dez-amăgești.
Crezi că e ușor? Abia aștepți să-mi scrii că alegi varianta 2? Ai mare grijă, mintea ta veghează, și te va menține în iluzia afirmațiilor teoretice, îndepărtându-te de practică.
DEZ-AMĂGEȘTE-TE, omule, pentru a redeveni OM, adică manifestare divină!
Sunt momente în care tot ce vrei este să nu mai faci nimic, să nu mai auzi nimic, să nu mai vezi și să nu mai vorbești nimic, cu nimeni.
Sunt momente în care ai vrea să zaci fără să faci nimic, să îi spui lumii să se ducă dracului și să se descurce singură.
Sunt momente în care ai vrea să fii văzut(ă) ca o ființă umană și nu ca un salvator din orice, nu ca un roboțel care poate oricât, oricând și cu oricine.
Sunt momente în care ai nevoie de liniște pentru a-ți auzi propria respirație, de a-ți simți propriile trăiri, de a-ți înfrunta propriile emoții. Când vrei să îți vizitezi propriul iad, sătul fiind de iadurile fiecărui om care te consideră o forță ce nu are cum să se diminueze.
Sunt momente în care simți să vrei să declari falimentul a ceea ce ești, doar pentru a putea pleca într-un loc nou, cu oameni noi, cu liniște. Ai vrea să găsești persoane cu care poți trăi bucuria tăcerii, și viața pe care ți-o dă iubirea.
Sunt momente în care ai nevoie, pur și simplu, de un umăr pe care să îți plângi slăbiciunea și vulnerabilitatea, și nu mai vrei să fii lovit(ă) ca un soldat care trebuie doar să execute.
Sunt momente în care vrei să nu te mai justifici cine și ce ești, ce, cum și de ce gândești așa cum o faci, ci doar să fii tu, acea entitate pe care o simți acolo dintotdeauna, dar căreia nu-i dai voie să fie pentru a nu supăra pe cineva.
Sunt momente în care vrei să dai jos de pe umerii tăi întreaga povară pe care o porți inutil, lucruri, stări și sentimente pe care le-ai creat pentru a te proteja de lovituri reale, dar mai ales de cele imaginare.
Sunt momente în care vrei să renunți la toate măștile create de frica de penibil, de abandon, de respingere a ceea ce ești cu adevărat.
Sunt momente în care te devorează furiile pentru că nu te mai regăsești pe tine, originalul creat de dumnezeire.
Sunt momente în care te bucuri că poți „gusta” puțin din lucrarea uraganului interior pe care l-ai creat pentru a distruge tot ce e vechi și inutil, pentru a distruge programe și paradigme, pentru că doar așa știi să rezolvi problemele, nu printr-o adiere.
Sunt momente în care știi că urgia interioară te poate distruge, dar alegi să o faci deoarece e unica ta șansă să tai, să cureți; iar atunci apare acel curaj nebun care te face să spui tumultului tău interior: „doar atât? dă tot ce poți, să te văd!”.
Sunt momente în care ai vrea să știi cum să fii altfel, cum să te abandonezi, cum să faci mintea să tacă și să te încredințezi fără frică IUBIRII, lui Dumnezeu. Dar nu știi.
Sunt momente în care ești atât de pustiu pe dinăuntru încât nu înțelegi niciun cuvânt din ceea ce ți se spune, pentru că acolo nu mai sunt repere, au fost devastate de uragan.
Sunt momente în care cei apropiați nu îți înțeleg prăpastia, nu îți înțeleg „clipa altfel”, și îți vorbesc ca și cum ai înțelege ceva. Dar acolo, înăuntru, e gol. Nu joci teatru, nu glumești; e doar…gol…
Sunt momente în care înțelegi că tot ceea ce am povestit este o formă de „sinucidere” a ceea ce ești, de distrugere a tot ce ai fost până atunci, pentru că doar așa anihilezi confortul nesimțirii în care te-ai instalat.
Sunt momente în care te întâlnești cu mintea ta, stai la povești cu ea, îi vezi și auzi frica de a nu rămâne fără obiectul muncii ei, acela de a-ți crea iluzii, de a-ți înmâna semințele obsesiilor pentru a te „proteja”. Și când îi spui: „gata, îți mulțumesc, dar s-a terminat!”, să îi auzi tânguielile, să poți vedea că nicio metodă de a te controla nu mai are efect.
Sunt momente în care simți că plutești deasupra prăpastiei, levitând din lipsa indicațiilor pe care ți le dădea mintea, ego, fiind, totuși, liniștit(ă) deoarece știi că deja te ridici, iar ce a fost mai greu a trecut.
Sunt momente în care știi că uraganul tău interior a făcut ravagii în inima și sufletul celor foarte apropiați ție, păzitorilor, dar că acest lucru a fost absolut necesar pentru a demola imaginea greșită pe care și-au făcut-o despre tine.
Sunt momente în care se așterne liniștea post-apocaliptică, iar corpul tău se relaxează căzând într-o toropeală plăcută și frisoane de curățare.
Sunt momente în care auzi o voce puternică, pe care nu ai mai auzit-o demult, și care îți spune: „Bine ai revenit! Cum a fost vizita în iad?”.
Sunt momente în care, gol de orice simțire, neputincios de a mai controla ceva, orice, realizezi că singurul lucru pe care îl mai poți face este să te abandonezi.
Și sunt momente în care trebuie să faci alegerea dintre rai și iad, întuneric și lumină, viață și moarte, dintre iubire și frică. Dar ești prea obosit(ă) să mai faci ceva, și faci singurul lucru care ți-a rămas: să-i spui vocii care ți-a vorbit „Doamne, facă-se voia Ta!”.
Și vine momentul în care voia Lui este ca golul din interiorul tău să fie umplut cu lumina Lui, cu iubirea pe care, până atunci, ai respins-o, ai condiționat-o, ai distorsionat-o, ai batjocorit-o, ai deviat-o, ai lovit-o, ai scuipat-o, doar din frica de a nu fi respins(ă) de oameni, de divinitate. Pentru că astfel credem noi, oamenii, că îl putem condiționa pe însuși Dumnezeu.
Iar când haina iubirii te-a îmbrăcat, știi că a venit momentul să reintri în iad pentru a-i scoate pe cei care, din prea multă grijă pentru tine, au intrat să te protejeze, să te salveze de tine însuți, dar nu au știut să iasă.
Și când îi găsești speriați acolo, în întuneric, știi că e momentul să spui: „Mulțumesc! Iartă-mă, dar te iubesc atât de mult încât nu te pot distruge cu infernul meu; am vrut să-mi distrug iadul pentru a te putea duce în raiul pe care îl accept. Te iubesc! Accepți să-l întâlnim împreună pe Dumnezeu?”
Vor mai fi multe momente în viață, și bune și mai puțin bune.
Dar viața începe în momentul în care, din prea multă iubire, găsești forța de a coborî în propriul iad, de a trece prin purgatoriul de care îți era frică pentru a-ți înfrunta demonii pe care ți i-ai creat, de a te abandona până la punctul de dezintegrare, pentru a face loc LUMINII, IUBIRII, lui DUMNEZEU.
Sunt momente în viață în care doar iubirea adevărată te poate salva de tine însuți/însăți.
Se spune că „semeni vânt, culegi furtună”. Cu alte cuvinte, tot ceea ce primești este în conformitate cu ceea ce dai.
Binețe, OM fain!
Te invit să-mi fii alături preț de câteva rânduri pentru a povesti despre consecințe.
Furtunile nu vin niciodată din cer, și nici de la Dumnezeu, cum am auzit spunându-se.
Ar însemna să credem într-o divinitate răzbunătoare, furibundă, adică una creată de noi după chipul și asemănarea omului.
De la Dumnezeu vine pace, lumina, iubire, armonie, tot ce e pozitiv.
Furtunile sunt create de om din energiile grosiere pe care le emană înjurând, urând cu sârg, comentând, judecând, negând divinitatea și respingând iubirea fără de condiții.
Mulți spun că astea sunt tâmpenii, și continuă să fie furioși pe tot si pe toate.
Doar puțină fizica ar trebui pentru a ști că orice gând este energie. Mai multe gânduri sunt mai multă energie. Și multe gânduri de la mulți oameni pot aduce pace (dacă sunt pozitive, ca rugăciunile) sau furtuni, adevărate cataclisme, identice cu ceea ce „animă” omul.
Ce este sus este și jos. Ce este înăuntru este si afară.
Păcat că nu suntem conștienți de forța minții care creează lumi sau le devastează.
Păcat că nu înțelegem că singurii pe care îi distrugem suntem chiar noi.
Omul care își reneagă Creatorul prin înjurături, ură și alte emoții-energii negative, devine creatorul anti-cerului, adică al iadului. Care răbufnește din când în când, făcând prăpăd.
Iar omul ce face? Înjură și mai tare.
Iar când cantitatea de energie negativă atinge un punct critic, are loc un cataclism mare, devastator. Ce fac oamenii atunci? Își reamintesc de bunătatea din ei, se mobilizează, ajută și iubesc necondiționat.
Păcat!
Roagă-te, omule! Furiile si negativitatea vor atrage mai multe furii și mai multă negativitate.
Renunță să mai crezi ca altcineva e de vină, chiar dacă asta ți-ar mulțumi și liniști ego-ul. Iar dacă poți crea furtuni, sigur poți crea o lume a liniștii.
Se spune că „semeni vânt, culegi furtună”. Cu alte cuvinte, tot ceea ce primești este în conformitate cu ceea ce dai. Deci, dacă semeni pace, culegi iubire.
Alegerea e a ta, și ține de maturitatea ta emoțională și de înțelepciune.
Alege-te pe tine nu prin furtuni ci prin seninătatea sufletului.
Crucea este unul din simbolurile cele mai cunoscute ale omenirii, și pe cât de simplă pare în aparență, pe atât este de încărcată de semnificații.
Binețe, dragă cititorule!
Te invit să povestim puțin despre simbolul crucii și semnificațiile unei zile în care ea este „personajul” principal.
Abordarea mea nu este religioasă, nici bisericească. Acelea le găsești scrise de oamenii acelor domenii.
Eu îți voi povesti din perspectiva omului curios să treacă dincolo de zidurile tabuurilor și să descuie porți ale cunoașterii.
Nu trebuie să fii de acord cu ce scriu, dar dacă tot insiști să citești, abține-te de la comentarii răutăcioase. Nu sunt deținătoarea de adevăr universal, dar nici tu nu ești. Și nici biserica sau religia.
Noi povestim aici, alegând ca unic „accesoriu” deschiderea minții.
În fiecare an, la 14 septembrie, ortodocșii prăznuiesc Înălțarea Sfintei Cruci.
Ea se vrea o reamintire a găsirii crucii pe care a fost răstignit Iisus, și arătarea ei oamenilor la data de 14 septembrie 335 de către episcopul Ierusalimului, Macarie.
Dar, oare, dincolo de explicația dată de religie și biserică, oare care o fi semnificația acestei sărbători?
Nu e nevoie să fii ortodox pentru a citi acest material. De ce? Deoarece sărbătorile, prin vibrațiile înalte pe care le aduc, se adresează întregii omeniri, și nu doar celor dintr-o anumită religie sau confesiune.
Gândește-te că Soarele există pentru toți, chiar dacă este noapte.
La fel și sărbătorile diferitelor religii, ele aduc energii înalte întregii planete, indiferent de orientarea ta religioasă.
Credința care te animă și deschiderea sau închistarea minții tale nu pot opri valul de energii benefice.
Faptul că tu nu crezi ceva, nu înseamnă că acel lucru nu e adevărat.
Faptul că tu (re)negi o religie sau o confesiune nu o anulează, și nu înseamnă că cei care o practică sunt păcătoși, doar pentru că tu gândești altfel, dumnezeule care te-ai autointitulat!
Așa cum ți-am spus, Soarele există, indiferent dacă vrei să îl vezi sau dacă alegi să stai în casă cu storurile trase.
Înălțarea Sfintei Cruci aduce o energie extraordinară, de care poate beneficia oricine.
Dar, oare, care este semnificația crucii?
Crucea e compusă din două linii perpendiculare, una orizontală, care semnifică elementul pământ, pragmatismul, materialul, și una verticală, simbolizând urcarea omului la Dumnezeu; divinul, sacrul, partea spirituală.
Linia orizontală mai reprezintă și femininul, Yin-ul, intuiția, iar linia verticală reprezintă masculinul, Yangul, acțiunea.
Poți intui spiritul, dar acțiunea de a-l descoperi face diferența dintre teorie și practică.
Cele două linii se întâlnesc într-un punct comun, care adună energiile, le concentrează, pentru a le putea dispersa, mai apoi.
Pentru a da energie, informație, trebuie să primești, mai întâi, să o concentrezi, să o alchimizezi; abia apoi o poți da mai departe, în lume.
Crucea are 4 puncte, care se întâlnesc în al cincilea, centrul, inima, FOCUL purificator.
Povestea spune că femeia, linia orizontală, trebuie să întâlnească masculinul, linia verticală, în punctul care îi centrează: inima, IUBIREA, Dumnezeu.
De aceea, crucea poartă întreaga poveste a genezei omului din Dumnezeu, prin iubirea pe care El a transferat-o, a dăruit-o oamenilor pentru a nu uita că ei sunt purtătorii divinității prin duhul sfânt primit la întrupare.
CRUCEA reamintește că ceea ce este sus este și jos (verticala), și ce este înăuntru este și în afară (orizontala).
Crucea este reprezentată de cifra 4 la europeni și de cifra 5 în extremul orient.
4 este compus din 3, trinitatea, și din 1, unicitatea, UNUL.
5 este cifra compusă din 3, treimea, Cerul, și din 2, omul în cele 2 reprezentări: femeia și bărbatul.
Indiferent cum am lua-o, crucea simbolizează uniunea sacră a omului cu Dumnezeu, manifestată prin iubirea dintre bărbat – verticală, yang – și femeie – orizontală, yin.
Într-o lume ideală, bărbatul întâlnește femeia lui pentru a-l manifesta pe Dumnezeu. CRUCEA.
Din păcate, acest gen de manifestare a devenit desuet, demodat, iar bărbatul și femeia nu se mai unesc întru dumnezeire, ci întru mândrie, ego, reguli sociale, cutume demult depășite, adică falsa dumnezeire creată de om după chipul și asemănarea sa.
Înălțarea Sfintei Cruci, sărbătoarea din 14 septembrie, are menirea de a ne reaminti cine suntem; că nu suntem doar niște corpuri de carne de care a uitat Dumnezeu, doar niște trupuri rugătoare la Dumnezeu ca el să le facă pe toate în locul nostru, ci suntem materia animată de duhul sfânt, de spirit, de divinitatea manifestată în forma umană, numită și suflet.
Dacă analizăm puțin data zilei despre care vorbim (14.09.2017), obținem cifrele 5 + 9 + 1 (se însumează).
Cifra 5 reprezintă, așa cum am amintit mai sus, întâlnirea dintre om și dumnezeire. Este cifra în care se regăsește masculinul, Yang-ul (3), cu femininul, Yin_ul (2).
Omul are 5 simțuri (auz, văz, miros, gust, pipăit), iar natura se manifestă prin cele 5 elemente: foc, apă, aer, lemn, pământ.
Cifra 9 reprezintă desăvârșirea, capătul drumului parcurs de om pentru a se împlini ca spirit. Pentru ca viața să apară, e nevoie de 9 luni de desăvârșire a creației izvorâte din bărbat și femeie.
Cerul are 9 niveluri, dar tot atâtea are și iadul.
Luna a noua din an, septembrie, semnifică debutul toamnei, când se adună roadele pe care le-am sădit și le-am cultivat. Am plantat frici, furii, încrâncenare, asta vom culege. Am sădit armonie, pace interioară și iubire, acestea vor fi roadele de cules.
În acest an, 2017, suma cifrelor este 1, adică omul care a transcens și s-a unit cu divinitatea; omul trezit, omul spiritual.
Suma lor este 6 (1+4+9+2+0+1+7=24; 2+4=6), cifra inversă lui 9, care reprezintă liberul arbitru în manifestarea divinității fiecăruia: poți fi spirit, sau poți fi demon cu aspirații de divinitate. Alegerea îți aparține.
De aceea, data din acest an al Înălțării ne „vorbește” despre cernerea binelui de rău, a trecutului de prezent, a alegerii parteneriatului real de unul fals, egotic, indiferent de domeniu, fără a uita să-l manifestăm pe Dumnezeu în tot ceea ce facem, simțim și suntem.
Înălțarea Sfintei Cruci are menirea să ne reamintească despre esența noastră divină, despre care noi uităm prea des; despre alegeri inspirate, despre manifestarea liberului arbitru și despre dumnezeirea ce apare la întâlnirea principiului masculin, Yang, cu cel feminin, Yin.
Din punct de vedere astrologic, ne aflăm în zodia Fecioarei, guvernată de planeta Mercur, a comunicării. Fecioara coordonează digestia.
Cu alte cuvinte, în această perioadă fii atent(ă) la ce comunici cu ceilalți, dar mai ales cu tine, deoarece asta va stabili calitatea vieții pe care o „digeri”.
Transmiți informații mincinoase, îți hrănești relațiile și viața cu cuvinte superficiale, de formă, fără conținut real, îți vei înfometa sufletul de dumnezeire, și vei avea, la propriu, probleme digestive: balonare (aer toxic), colite, boală Crohn (focul minciunilor face ravagii), constipație (lipsa elementului apă, de curățare), intoleranțe alimentare (pământul sterp, deoarece ai plantat minciuni).
Înălțarea Sfintei Cruci este sărbătoarea care ne reamintește de dumnezeirea din noi, ne reamintește să o cultivăm, să o îngrijim, pentru ca „roadele” spiritului să ne încarce cu bucurie, pace în suflet, armonie și cu IUBIRE, adică Dumnezeu manifestat în noi.
Nu da cu piciorul în oportunitățile de dezvoltare a ta, indiferent ce religie sau confesiune ești.
Fii atent(ă) la relațiile din viața ta, nu mai minți, dar, mai ales, nu te mai minți. Spune adevărul, oricât de greu ți-ar fi. Îți ești dator cu sinceritate, bucurie, adevăr și libertate.
Alege cu înțelepciune.
Înalță-te, omule, de la nivelul tău, pentru a-l întâlni pe Dumnezeu, simbolul uniunii fiind CRUCEA.
Înălțarea Crucii este ridicarea ta din stadiul de om simplu la cel de trăitor întru Dumnezeu. Adică transformarea din om în OM.
Ai liberul arbitru. Alege cu înțelepciune. Alege-te!
Deja de o bună bucată de timp știu că nimic nu e întâmplător.
Adică nu știu doar în teoria, gen: „îhâm, daaa, nimic nu e întâmplător, așa e… Doamne, ce mi se întâmplă?… de ce acum?… de ce mie?… eu n-am făcut nimic să merit asta!…”, ci practic: știu că totul este în conformitate cu ce eman sau emit din interior.
De aceea, când azi nu mi-a venit primul pacient programat, am știut că nimic nu e întâmplător, și că mi se dă posibilitatea de a face altceva; probabil ceva pentru mine.
De când s-a programat persoana am simțit că nu va veni, dar dacă m-ar fi anunțat din timp nu m-aș fi ridicat din pat, și aș mai fi dormit.
Astfel, am venit la cabinet, iar pe drum am primit telefon de la o persoană din București care dorea să vină în Arad, la mine. Am vorbit timp de vreo oră, ca și când ne-am fi cunoscut de când lumea. Povestind, am realizat că Universul, Dumnezeu, îmi aducea în cale o oglindă, una din multele din ultima perioadă.
Oglinzile acestea au darul de a-mi arăta trecutul meu, adică fracțiuni din mine, ceea ce am fost în diferite perioade ale existenței mele, aspecte de-ale mele rămase nerezolvate, și care îmi tulburau periodic prezentul.
Am zâmbit de fiecare dată, recunoscându-mi fragmentul de trecut reprezentat de omul din fața mea.
Au fost acolo fetița băiețoasă, slabă, cu genunchii osoși și mari, care și-ar fi dorit să fie prințesă, dar căreia i se repeta (prea des) că nu e suficient de drăguță ca alte fete.
Am văzut adolescenta fără personalitate proprie, ci cu comportamente împrumutate de la alții, ca niște haine lălâi, prea largi.
Am întâlnit studenta debusolată, singură într-un oraș străin și mare.
Am salutat femeia tânără care habar n-avea ce înseamnă relații, orice relații.
Am zâmbit omului care a confundat iubirea cu posesivitatea, condiționarea și nevoile personale de satisfăcut.
Am întâlnit și mama care se străduiește din răsputeri să fie mamă, fără a ști foarte clar ce naiba o fi însemnând toate astea.
Am dat binețe femeii adulte cu o viață profesională înfloritoare, dar cu o viață personală lăsată pe undeva prin beci.
Am îmbrățișat femeia matură care a descoperit IUBIREA, care nu mai face nimic, nu mai planifică și nu mai controlează deoarece știe că, oricum, Universul ȘTIE mai bine ce, când, cum are nevoie, și îi aduce în cale. Cam ca azi.
Și în timp ce vorbeam cu această persoană drăguță, am realizat că ea are toate informațiile despre cum să-și rezolve problemele în viață, doar nu știa cum să le acceseze. OGLINDA. Din nou.
Având timp liber, am mers să mănânc ceva. Și în timp ce luam un mic dejun-prânz copios, ascultam muzică, mă uitam pe geam la verdeața și la soarele de afară, și procesam ultimele evenimente și trăiri ale mele.
Iar la un moment dat realizez că s-a instalat o stare de liniște… pardon, LINIȘTE; ca și cum timpul s-a dilatat, oamenii trec grăbiți pe stradă, mașinile claxonează, dar eu sunt… undeva în mijlocul a ceea ce sunt EU, dincolo de gălăgia lumii și de timp.
Mi-au trebuit câteva momente pentru ca mintea mea să perceapă că sunt într-un loc plin de liniște situat… în mine însămi!
„Deci asta e prezența în tine? Asta înseamnă să fii în aici și în acum? Să fii prezent în viața ta? Să fii centrat în tine? Asta este trăirea în prezență și în prezent!”, mi-am zis.
Îmi căutam, instinctiv, trecutul și scrutam viitorul. Pauză. Nu era vorba despre refuzul minții de a vedea ceva, ci eu, cu minte cu tot, nu mai simțeam altceva decât momentul.
Deci asta e?!
Și am realizat, încă o dată, că tot ceea ce știi în teorie este ZERO dacă nu e certificat și validat de practica trăirii.
N-am mai găsit nici urmă de copil, de adolescent, de tânără, de adultă, sau alte aspecte de-ale mele, din alte timpuri.
Eram doar EU, prezentă în PREZENT, în ACUM și AICI!
Nu știu dacă va dura, dacă starea va rămâne definitiv, dacă va mai pleca pe coclauri și va reveni. Habar n-am! Ți-am zis că nu mai controlez nimic. Știu doar că m-am apucat să scriu pentru a-ți povesti, iar starea a rămas aici, lângă mine, cu mine, în mine.
Dacă tu ești oglinda mea, și eu sunt a ta; și m-am gândit să-ți spun povestea. N-o fi oare și starea ta? Observ-o. Simte-o. Conștientizeaz-o. Trăiește-o. FII!
Binețe, draga mea oglindă, și-ți mulțumesc că ești!
Edith Kadar
Arad, 06 septembrie 2017, ziua în care Luna e plină și e în zodia Peștilor
În fiecare an, la 29 august, ortodocșii prăznuiesc TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL. Este ultima sărbătoare din anul bisericesc ortodox, acesta începând la 1 septembrie, în fiecare an.
Dar nu despre sărbătoarea din calendar vreau să vorbesc; asta o fac preoții și reprezentanții religiei.
Aș vrea să povestim despre semnificațiile tainice ale acestei zile de sfârșit de Gustar, numele popular al lunii august. De aceea, materialul nu se adresează celor care nu acceptă altceva decât litera religiei și cuvântul clerului. Mă adresez celor care știu că nu au nevoie de intermediar pentru a avea o legătură cu Dumnezeu.
Binețe ție, dragă cititorule!
Te invit să povestim puțin, lăsând la o parte limitările minții și închistările dogmelor, și deschizându-ne sufletul spre orice informație curge.
În luna august sunt prăznuite 3 mari sărbători: SCHIMBAREA LA FAȚĂ, din 6 august, ADORMIREA MAICII DOMNULUI, din 15 august, și cea despre care vorbim în acest material.
SCHIMBAREA LA FAȚĂ semnifică arătarea divinității din noi, din fiecare, deoarece fiecare om are în el duhul sfânt. Corpul fizic este lutul, materia care durează „biserica” în care sălășluiește vremelnic sufletul, în timpul acestei vieți. Sărbătoarea din 6 august semnifică necesitatea de a se renunța la măștile false care ne îndepărtează de adevărata noastră esență, divinitatea, și asumarea adevăratei noastre fețe cea a adevărului, luminii și iubirii sincere și necondiționate.
ADORMIREA MAICII DOMNULUI semnifică, așa cum am spus în materialul intitulat „DE CE SĂRBĂTOAREA DIN 15 AUGUST E IMPORTANTĂ PENTRU TOȚI?!” (http://vibratiavindecarii.blogspot.ro/2017/08/de-ce-sarbatoarea-din-15-august-e.html)„moartea obiceiurilor distructive ale mamelor față de copiii lor: impunere, control, iubirea plină de condiții, pentru a șterge din codul lor genetic toate „programele” limitative identice primite, la rândul lor, pe linia familiei, cu scopul de a curăți corpul de balast și a lăsa divinitatea să se manifeste în urmași. Cum Maica Maria este prototipul FEMEII, ziua de 15 august este nu doar a celor care îi poartă numele, ci a tuturor femeilor care își adorm pornirile ce le îndepărtează de vocea lui Dumnezeu, divinitatea lăuntrică (sau ar trebui să o facă), pentru a renaște din cenușa propriilor emoții și comportamente negative distruse într-o nouă formă pură, în ziua de 8 septembrie, de Sfânta Maria mică.”
TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL vine și completează șirul de zile în care se poate alege între adevăr și minciună, realitate sau iluzie, lumină sau întuneric, suflet sau mintea egotică.
Botezătorul, „cel ce botează”, este cel ce dă nume. În sens pozitiv este „cel ce îți arată Lumina; cel ce te trezește la Lumină”. În sens negativ: „cel ce contestă Lumina pentru a da nume întunericului”. Ca semnificație, sărbătoarea de azi este înțeleasă de fiecare conform orientării spre suflet sau ego, spre întuneric sau lumină.
TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL semnifică nevoia de a înceta să mai acordăm nume, să încadrăm și catalogăm totul, altfel ne pierdem de adevărul esenței noastre. Este nevoia de a ne opri să „botezăm” totul, să încadrăm lumea în anumite concepte și denumiri, și necesitatea de a observa lumea, de a ne observa, în liniștea sufletului, nu în gălăgia minții.
Este un moment de trecere, de comutare, de la fală, emfază, la tăcerea ce nu are nevoie de definiții, declarări, declamări, scandări și parafări. Este, dacă vrei, ziua în care timpul pe care îl cunoști se oprește, pentru a putea face loc unui nou timp, unei noi ere, a liniștii și păcii cu care a venit sufletul fiecăruia în această viață.
Nu întâmplător, luna august „găzduiește” două zodii semnificative: Leul și Fecioara.
Leul, guvernat de astrul zilei, Soarele, semnifică inima omului, centrul, „miezul” lui, care, pentru a se menține curat, „arde” în foc emoțiile negative care îmbolnăvesc sufletul: supărarea, ura, ranchiuna, setea de răzbunare.
Mulți oameni s-au confruntat cu probleme cardiace, de retenție de apă, de tensiune arterială, de creștere a glicemiei, cu dureri de cap; aparatura electronică a luat-o razna, putându-se bloca sau chiar defecta (eu mă confrunt des cu așa ceva în ultima perioadă).
Primele două sărbători ale acestei luni sunt în zodia Leului, iar asta înseamnă că nevoia de a ne arăta adevărata față și de a adormi aspectele mai puțin divine ale noastre necesită o curățire temeinică prin ardere a emoțiilor negative, programe, idei preconcepute și credințe învechite. În fond, nu putem crește și evolua conducându-ne după aceleași reguli care ne-au făcut rău sau ne-au îmbolnăvit.
A treia sărbătoare a lunii, cea din 29 august, este deja în zodia Fecioarei, guvernată de planeta comunicării și a comerțului, Mercur. Pentru a putea renunța la a „boteza”, a cataloga, a încadra lucruri și oameni în anumite șabloane ale minții, e nevoie de o comunicare intensă dintre minte,inimă și suflet. Altfel, pot apare probleme la nivel digestiv: crize de ficat, pancreas, balonări, colite, activări de hemoragii digestive, probleme de scaun, probleme de floră intestinală.
Desigur, nicio sărbătoare, niciun ritual, nu poate face ceva în locul nostru, al fiecăruia. Absolut nimic nu ne poate schimba, dacă noi am hotărât că regulile după care ne conducem viața sunt bune, sau că „merge și așa”, doar ca să nu supărăm oamenii.
E mai ușor să ținem cont de semenii noștri decât să acordăm atenție sufletului, acea parte divină din noi.
E mai ușor să mergem la biserică, să ne batem cu pumnii în piept cu câtă credință avem, să ne urlăm pioșenia și să îi scuipăm pe cei ce nu gândesc ca noi, decât să trăim în lumină și în divinitatea care ne animă.
E mai ușor să condamnăm și să ponegrim în numele religiei, decât să iubim în numele credinței.
Luna august aduce în fiecare an un „regal” de sărbători care ne ajută să creștem și să evoluăm spre mai bine, spre nou, spre Lumină. Asta dacă tăiem capul vechilor obiceiuri care ne mențin în trecut, în răul cunoscut. Ce ai de făcut? NIMIC! Tocmai ăsta e șpilul.
Nu fă nimic, doar FII! Cu adevărata ta față, cu adevărata ta energie creatoare și cu iubirea de a spune pe nume lucrurilor, fără a „boteza” nimic și pe nimeni.
Luni, 21 august 2017, a avut loc o eclipsă totală de Soare, vizibilă în America de Nord, momentul maxim având loc în jurul orei 21.30, ora României. Deci, evenimentul nu va putea fi văzut direct în țara noastră, dar ne va afecta, din moment ce Soarele e unul singur pentru întreaga planetă, întregul sistem solar.
Eclipsele de Soare și de Lună sunt evenimente înregistrate de-a lungul istoriei, fiindu-le asociate o serie întreagă de cataclisme sau schimbări masive care au zdruncinat din temelii umanitatea.
Dar, ai fost puțin atent la ce se întâmplă cu corpul tău, cu psihicul și emoționalul tău în preajma acestor momente? Crezi că nu influențea
ză deloc? Mai gândește-te.
Dacă nu știi, hai să povestim, pentru a înțelege puțin dinamica relațiilor dintre noi și planete, dintre noi și tot ce se află în exteriorul nostru. Pentru că suntem parte din Univers, iar Universul e parte integrantă din noi, din fiecare.
Binețe, dragă cititorule!
Fă-te comod și pornește muzica pentru a-ți fi însoțitor pe calea rândurilor.
Nu sunt expert în eclipse, nu sunt astronom și nici fizician. Și dacă aș fi, aș vorbi în termeni pe care i-ar înțelege tot cei în domeniu.
În rândurile de mai jos voi vorbi despre acest subiect din punctul de vedere al astrologului amator, al căutătorului de sine însuși și al medicului ce a observat câteva efecte asupra sănătății psihice, fizice și emoționale.
Astfel încât voi vorbi strict din prisma omului curios care a citit, a studiat și a pus lucrurile cap la cap.
Aviz cârcotașilor de „meserie” care citesc și ascultă doar pentru a găsi greșeli și nu pentru a se informa.
Eclipsele sunt evenimente astronomice și astrologice care au fascinat omenirea dintotdeauna și o vor fascina prin tenta de necunoscut pe care o aduc.
Ele au loc de câteva ori pe an și implică cei doi aștri importanți pentru noi, pământenii: Soarele, stăpânul zilei și al luminii și Luna, regina nopții.
Eclipsele de Soare au loc în momentele de Lună nouă, pe când cele de Lună se petrec pe Lună plină. Aceasta este regula.
De obicei, eclipsele de Soare sunt precedate sau urmate, la aproximativ 2 săptămâni, de eclipse de Lună.
Privite de pe Pământ, cele două corpuri cerești au o mișcare eliptică, iar diferența de înclinație dintre traiectoria Lunii și a Soarelui este de 5 grade.
De fapt, e vorba despre intersecția dintre drumul Lunii în jurul Pământului cu drumul Terrei în jurul Soarelui.
Cele două elipse se intersectează în două puncte, numite Noduri. Există un Nod ascendent și unul descendent.
Eclipsele de Lună au loc în preajma acestor puncte de intersecție, de aceea se poate spune cu siguranță că anual au loc minim două eclipse de Lună.
Eclipsa de Soare se produce atunci când Luna trece între Terra și falnicul astru al zilei, blocând accesul luminii. În funcție de conul de umbră care se formează, eclipsa poate fi totală sau parțială. Dacă în anumite țări Soarele e acoperit total, în altele poate fi parțial obturat, sau deloc.
Soarele este astrul luminii, al vieții, deci are un rol important în întreținerea proceselor vitale în corpul uman, al regenerării și refacerii tuturor organelor și sistemelor. Influențează, în mod special, inima, motorul vieții, și creierul, „computerul” central.
Efectele eclipselor asupra corpului uman sunt semnificative, și se manifestă aproximativ o lună înainte și una după producerea evenimentului astronomic.
Soarele, prin procesele de întreținere a căldurii „cuptorului” său, are efect direct asupra a tot ce înseamnă circuite electrice.
De aceea, în preajma eclipselor de Soare se poate observa că, parcă, toată aparatura o ia razna. Scurtcircuite și avarii fără motiv aparent, defectări ale aparatelor electrocasnice, telefoane, computere, televizoare, etc.
De ce? Pentru că apar anomalii în câmpul electric al Pământului, care interferează cu câmpurile generate de aparatură.
Corpul uman are în jurul lui un câmp energetic măsurabil, cu rolul de a întreține transmiterea de impulsuri nervoase de la creier la organe și invers, dar și de la un organ la altul.
Transmiterea comenzilor prin celulele nervoase se face cu ajutorul curenților electrici și a neurotransmițătorilor.
În perioadele care preced și urmează eclipselor solare, sunt afectate 2 mari sisteme care funcționează exclusiv pe bază de impuls electric: sistemul nervos și inima.
În acele zile se pot simți multe anomalii în coordonare și probleme la inițierea comenzilor spre membre. Cu alte cuvinte, ca și cum în creier ar avea loc scurtcircuite care duc la amețeli, confuzii, probleme cu mersul sau cu orientarea în spațiu, incapacitate de concentrare, senzația de plutire, probleme de memorie, etc.
Deoarece la nivelul creierului se află centrii care coordonează restul corpului, e lesne de înțeles că toate procesele vitale sunt afectate; însă doar pe o perioadă de câteva săptămâni. Pericolul apare prin decompensarea unor boli existente deja în corp, adică prin agravarea lor inexplicabilă, după ce ani de-a rândul au fost bine ținute în frâu.
Inima, motorul vieții, se contractă și bate deoarece primește impulsuri electrice de la creier printr-o rețea bine pusă la punct. Centrii nervoși care imprimă ritmul cardiac rapid și pe cel lent se află situați în apropierea centrilor ce coordonează mișcarea și sensibilitatea membrelor.
Așa încât, în perioadele de eclipse solare, apare riscul aritmiilor cardiace, tahicardii, bradicardii, fibrilații, flutter, dar și agravarea celor deja existente. Iar riscul major este producerea infarctului miocardic și a emboliei pulmonare.
Cum în 21 august 2017 are loc o eclipsă totală de Soare, efectele ei asupra circuitelor electrice vor fi încă prezente până la sfârșit de septembrie-mijlocul lunii octombrie.
Eclipsa de Lună are loc, așa cum am mai spus, pe faza de Lună plină, în apropierea Nodurilor ascendent și descendent, și se produce atunci când Terra se interpune între Soare și astrul nopții, oprind lumina.
Anual au loc minim 2 asemenea evenimente astrologice. Cel mai recent a avut loc o eclipsă parțială de Lună în data de 7 august 2017, deci cu 2 săptămâni înaintea celei de Soare.
Satelitul Terrei, Luna, are efect puternic asupra apei, fiind suficient să amintesc de maree, atât de importantă pentru navigație, dar și pentru animale.
Dacă ținem cont de faptul că organismul uman este compus 75% din apă, este lesne de înțeles de ce eclipsele de Lună au un impact puternic asupra dinamicii lichidelor din corp.
În această perioadă e posibil să apară edeme (retenții de apă) în diferite părți ale corpului, chiar dacă până atunci nu au mai fost asemenea probleme.
Rinichii, cei care răspund de circularea și eliminarea apei, sunt predispuși la colici (crize).
Tot în acea zonă se află suprarenalele care secretă adrenalina și hormonii care reglează tensiunea, glicemia și sexualitatea. În perioada de efect a eclipsei de lună (încă aprox. 4-6 săptămâni după producere), pot apare atacuri de panică, agitație inexplicabilă și greu controlabilă, pusee de hipertensiune arterială sau, din contră, tensiune scăzută, variații de glicemie (zahăr în sânge), cu agravarea diabetului sau prăbușirea glicemiei (hipoglicemie), sau tulburări majore de dinamică sexuală. Alte predispoziții specifice acestei perioade sunt dereglajele hormonale, probleme ale somnului, dureri de cap care nu cedează.
Cum am mai spus, intersectarea traiectoriei Terrei cu a Lunii se produce în punctele numite noduri: ascendent și descendent (desenul de mai jos nu este real din punct de vedere științific, ci doar ajută ca, astrologic, să înțelegem lucrurile din perspectiva pământeană).
În astrologie, Nodul ascendent se numește Nodul Nord (NN) sau Capul Dragonului și „vorbește” despre calea pe care trebuie să o adoptăm în viața actuală.
Nodul descendent se numește Nodul Sud (NS) sau Coada Dragonului, dând informații despre viețile trecute și bagajul karmic cu care venim în această existență.
Interpretarea se face în funcție de zodiile și casele în care se situează în momentul nașterii fiecăruia, în ceea ce se numește astrograma natală. Cele două noduri sunt dispuse întotdeauna la 180 de grade, astfel încât dacă NN e într-o zodie, NS va fi automat în zodia opusă.
Din cauza apropierii de Noduri care au semnificație karmică, eclipsele de Lună favorizează descărcările karmice, accelerându-le.
Dar, atenție! Nicio eclipsă nu poate rezolva un aspect al vieții în locul tău!
Nu te gândi că „vine tanti eclipsa și-mi se rezolvă automat toate problemele, mi se șterg din datorii și va fi bine!”. Nu! TU ești cel/cea care va trebui să inițiezi schimbări în viața ta; momentele de eclipsă îți vor da doar un impuls, însă unul important.
Eclipsele aduc oportunități și energii puternice. Dacă nu te folosești de ele, îți vor zdruncina viața din temelii.
Deoarece perioada în care eclipsa lunară din 7 august are efect asupra noastră se întinde până pe la mijlocul lunii septembrie, iar eclipsa de Soare tocmai va avea loc, rezultă că în luna septembrie pot exista efecte suprapuse ale celor două evenimente astronomice.
Risc de infarct miocardic, crize de angină pectorală, acutizarea bolilor de sânge (de la anemii severe, la leucemii, mieloame, etc), pareze, furnicături, inflamații în diferite zone ale corpului, tamponadă cardiacă, edeme cerebrale, etc.
La ce te mai poți aștepta în perioada următoare?
Dă-mi voie să-mi exersez puțin cunoștințele de astrolog amator.
În momentul eclipsei de Soare, astrul zilei se află în zodia Leului, alături de astrul nopții, aflat în faza de Lună Nouă, și de Nodul lunar Nord sau Capul Dragonului.
Acest aspect „vorbește” despre posibilitatea de a-ți pierde sau a ți se lua tot ce este sclipitor, strălucitor în viață, acele „pietricele” colorate la care ții și cărora le acorzi importanțe de diamante. Adică FORMA, care îți ia ochii, pentru a fi pregătit(ă) să accepți în viața ta FONDUL real, acela care te umple de esență.
Este o perioadă în care strălucirea FORMEI, Soarele, pierde din putere, fiind acoperit de astrul nopții, Luna, FONDUL, intuiția, introspecția.
Eclipsa totală de Soare simbolizează capitularea emfazei, a orgoliului, vanității ego-ului, în fața liniștii adevărului lipsit de înflorituri și strălucire, a realității greu acceptate de minte – tăcerea sufletului, a esenței noastre divine.
De aceea, în această perioadă pot ieși la suprafață minciuni bine ascunse și camuflate, precum și secrete de familie adânc îngropate.
Cum Soarele reprezintă evidența, lucrurile pe care le expunem pentru a impresiona, Luna vine și „sapă” prin această „construcție”, demolând tot ce e construit pe minciună și falsitate.
Simbolistic, această eclipsă este alegerea pe care trebuie să o facem fiecare dintre noi.
Cam ca în basmul „Fata moșului și fata babei”. Fata babei a ales lada cea mai strălucitoare și mai colorată, dar a găsit în ea balauri care au devorat-o. Fata moșului a ales lada cea mai ponosită și mai veche, dar în ea a găsit bogății.
La fel se întâmplă în viață: mulți aleg forma strălucitoare, dar plină de himere, în detrimentul fondului, singurul care dă adevărata valoare.
Eclipsa de Soare este totală, și poate predispune la creșterea tensiunii arteriale, a glicemiei și la tulburări hormonale, semn că nu se vrea a se renunța la ceea ce e cunoscut pentru a primi ceva necunoscut și incontrolabil.
Cum Soarele se află în zodia Leului și răspunde, cum am mai spus, de inimă, de circulație, sânge și vase, se poate spune că în această perioadă sunt favorizate ruperile de relații dependente cu familia de origine (părinții), și orientarea spre traiul independent. Cu alte cuvinte, mulți pot înțelege că viața și concepțiile lor de viață nu sunt ale lor, ci au fost luate și aplicate de la părinți, ca niște programe, și care nu aduc liniște sufletească, ci nefericire.
Este ca și când realizezi că te porți cu soțul tău cum s-a purtat mama cu tata, nu cum ai vrea tu; sau îți tratezi soția ca tatăl tău, deși tu, în realitate, nu asta ai vrea.
De ce se întâmplă acest lucru? Pentru a înțelege celălalt aspect al eclipsei: principiul masculin, Soarele, și principiul feminin, Luna, se contopesc pentru a forma un întreg.
Este o perioadă excepțională pentru ca sufletele complementare să se recunoască și să se unească pentru a forma UNUL, Dumnezeu.
Cum Nodul Nord sau Capul Dragonului se află acolo, la eclipsă, înseamnă că această perioadă este propice pentru a împlini vise, a crește și a evolua personal, sufletește și spiritual. Dar fără ego, laudă și emfază.
În concluzie, folosește energiile acestei perioade pentru a face schimbările pe care le tot amâni în viața ta, altfel schimbările vor veni dar nu cum vrei și când vrei, ci așa cum ți se cuvine.
Fii înțelept și folosește oportunitățile care ți se oferă, acum, pe tavă.
Binețe, dragă cititorule, și îți mulțumesc că m-ai ascultat!
Edith Kadar Blog 