ATINGEREA, „TRATAMENTUL” CARE NE VINDECĂ DE ABANDON
ATINGEREA, „TRATAMENTUL” CARE NE VINDECĂ DE ABANDON
Pentru fiecare om atingerea are o altă conotație. În teorie știm că este extraordinară, că apropie două persoane la un nivel intim. Doar că atingerea nu are doar conotație sexuală, cum ar putea unii înțelege.
Imediat după naștere copilul are nevoie să fie luat în brațe, să fie atins, mângâiat. Pentru el este dovada de iubire, de validare, de apreciere, de care are nevoie după ce a stat, timp de 9 luni, în contact permanent cu mama. Copilul care a stat atât timp lângă inima mamei are nevoie să o simtă în continuare cel puțin un an, de data asta de afară.
Copilul care nu a primit atenția mamei în primele 12 luni de viață se simte neglijat, abandonat, și plânge într-una. De ce? Pentru că plânsul este singurul lui limbaj la început, și pentru că atunci când plânge este luat în brațe. Copiii care nu își primesc porția de mângâiere pot dezvolta diferite boli ale pielii. Rezolvarea nu este ca pruncii să primească doar medicamente; luatul în brațe poate face minuni.
Unii copii sunt lăsați destul de repede la bunici, la creșe sau cu bone, iar mama se întoarce repede la muncă, înainte ca puiul să împlinească 1 an. Nicio persoană, oricât ar fi de atentă, nu poate înlocui mama. Rana de abandon a fost creată.
Masca rănii de abandon este cea a dependenței.
Un copil cu rana de abandon va vrea să fie tot timpul în centrul atenției, și va face tot posibilul să atragă atenția asupra lui, cel puțin din partea persoanelor apropiate. Va fi copilul care va avea nevoie să știe că a făcut bine, că nu supără pe nimeni; va face orice să atragă atenția asupra lui. Când va crește, va face tot posibilul să facă lucruri care să îi facă pe ceilalți să îl aprecieze, și va dezvolta dependența de părerea altora, de validare, de perfecțiune, de control.
Dar atunci când un copil cu rana de abandon este abuzat emoțional, psihic, dar mai ales fizic, pentru el atingerea poate căpăta o conotație negativă; el va deveni retras, nu va lăsa pe nimeni să pună mâna pe el pentru că atingerea îi reamintește de bătăi. Poate deveni, la rândul său, bătăuș, și poate dezvolta dependența de alcool, droguri, de suferință. De obicei este un tânăr furios care fie va vrea să conducă oamenii și să îi controleze (pentru a nu-i mai face nimeni rău), fie să le facă probleme devenind, astfel, ca agresorii săi.
Indiferent cum s-a creat rana de abandon, ea este prezentă la multă lume. Unul dintre semne este felul în care ne raportăm la atingeri. Unii le adoră, alții le resping, și îi resping pe toți cei care vor să se apropie în vreun fel de ei.
Dacă privim relațiile, vom vedea că unii caută cu disperare un partener care să îi țină în brațe, pe când alții evită implicarea emoțională și atingerea fizică. Toate acestea arată o rană nevindecată de abandon. Și până ce ea nu se vindecă, până ce omul nu acceptă să lucreze cu el, nicio relație nu va aduce liniște și împlinire.
Nu oricine poate ajuta la vindecarea rănii, ci doar persoanele care pot câștiga încrederea și au voie să se apropie. De aceea vindecarea de abandon nu este deloc ușoară și nici rapidă, asta e bine să se știe. Cel rănit este, de obicei, copilul din acel om; așa încât el rămâne imatur emoțional până când cineva de încredere va veni, îl va atinge cu iubire și îl va ajuta să se maturizeze emoțional.
Fiecare înțelege altceva prin atingere. Unii se gândesc doar la atingerea fizică, dar alții includ și atingerea sufletească: „m-a atins atât de mult ceea ce faci sau spui”. Când atingerea este la nivel de suflet, înseamnă că ai început să îți tratezi rana de abandon, că începi să te regăsești, să te recompui. Pentru a simți atingerea sufletului e nevoie să fii întreg. Dacă atingerea fizică arată cât de profundă este rana de abandon, atingerea sufletului arată cât de departe ești în a o vindeca.
Îmbrățișarea poate avea efect miraculos atât timp cât este dată de cineva deschis și sincer. Îmbrățișările false și cele obligatorii (atunci când așa se face, e în trend) pot, din contră, amplifica teama de atingere și pot adânci rana.
Se spune că oamenii răniți rănesc oameni; doar oamenii vindecați îi pot ajuta pe alții să se vindece.
Te poți atinge cu privirea? Te accepți?
Te poți atinge prin a te mângâia pe piele și a-ți spune vorbe frumoase?
Te poți atinge gândind doar lucruri bune despre tine?
Ce te atinge în viața ta? Cu cât mai multe lucruri te ating, au efect asupra ta, cu atât mai aproape de vindecare ești. Dar atunci când nimic nu te mai poate atinge în interior, poți atrage o suferință care te va atinge în sens neplăcut.
Atingerea poate vindeca, indiferent de ce natură este ea.
Mai multe despre acest subiect voi vorbi într-o emisiune în direct vineri, 26.05.2023, de la ora 20.30, pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook.
Te aștept cu drag.
Binețe, Om iubitor!
Edith Elisabeta Kadar
Edith Kadar Blog 