CIOCNIREA GENERAȚIILOR
CIOCNIREA GENERAȚIILOR
Fiecare generație are alte păreri, alte principii de viață, și vede altfel rezolvarea lucrurilor decât generațiile din care provine. Fiecare generație este varianta îmbunătățită a celei dinainte, chiar dacă acest lucru nu este pe placul celor care cred că le știu prea bine pe toate și că urmașii lor n-au cum să fie la fel de buni ca ei.
Dacă nu ar apărea copiii noștri, cum am afla despre ultimele noutăți în materie de gândire, relații, tehnologie?
A crede că generația din care facem parte le știe pe toate, și că știm noi mai bine cum și ce, este foarte dăunător pentru evoluția noastră ca oameni.
Hai să facem un exercițiu de sinceritate: hai să ne uităm puțin în viața noastră și să constatăm cu luciditate dacă avem viața pe care am visat-o, dacă suntem fericiți sau plini de frustrare și dezamăgire, dacă gândirea noastră ne-a dus spre succes sau spre eșec, dacă ceea ce le impunem copiilor și nepoților ne-a adus o viață plină de liniște și de împlinire. Nu? Păi și atunci de ce vrem să îi forțăm pe ei să facă ceea ce nouă nu ne-a adus bucurie? De ce am vrea să creăm o nouă generație ca noi, de frustrați, depresivi și neîmpliniți? De ce nu am arunca noi un ochi în „ograda” generației tinere? În fond, de unde am învățat despre cele mai noi tehnologii, aparate, aplicații și programe? Nu de la cei mai tineri ca noi? Și de ce refuzăm să vedem că ei vin cu multe noutăți, dar că noi suntem cei care le refuzăm doar pentru că „ce știu ăștia?”. Știu multe, dar, mai presus de toate, ȘTIU DIFERIT de noi.
Avem tendința de a-i cataloga pe ceilalți în funcție de ceea ce facem și gândim noi: dac�� nu e ca noi, nu e bine, ăla nu știe, nu e bun. Doar pentru că nu e ca noi!
Deci unicul argument că ceilalți nu sunt buni este „gândește și face altfel decât mine”. Mda, foarte multă înțelepciune avem! Și suntem supărați că urmașii nu sunt ca noi, și că „îndrăznesc” să facă lucrurile diferit; iar asta înseamnă, bineînțeles, lipsă de respect.
Părinții au tendința de a spune „am probleme cu copilul/copiii, nu mă pot înțelege deloc cu el/ei”. Dar dacă ei fac același lucru, se plâng de noi, e deja obrăznicie.
Hai să ne amintim de momentele în care și noi am fost copii, adolescenți, tineri. Cum a fost relația cu părinții și bunicii? Perfectă? Nu cumva ne-au criticat pentru multe? Ba pentru muzica pe care o ascultam, ba că era prea tare, ba că suntem prea dezbrăcați, că nu suntem în stare să muncim, că suntem leneși, și asta doar pentru că nu făceam lucrurile la fel ca ei.
E posibil chiar să ne fi gândit că noi n-o să le facem așa ceva niciodată copiilor noștri. Și totuși, am ajuns să fim și să facem fix
ca cei care ne-au criticat.
Abia când vom înțelege că noi trebuie să mergem în lumea copiilor și nu invers, se va schimba ceva. Până atunci vom avea parte de ciocnirea generațiilor, de lupte inutile cu proprii noștri urmași, cu propriile noastre creații – copiii și nepoții noștri.
Generația tânără este așa cum este pentru că nu poate fi ca noi, TREBUIE să fie diferită. De aceea se numește EVOLUȚIE!
Despre diferențele de mentalități, de concepții, idei și credințe, voi vorbi cu fiul meu, Yannis Tătuț, în cadrul unei emisiuni în direct transmisă marți, 28.03.2023, de la ora 20.30, pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook.
Te invit să intri pe canalul YouTube și să scrii întrebările tale legate de acest subiect, bineînțeles dacă ai. Îți mulțumesc și te aștept cu drag.
Binețe, Om deschis la minte!
Edith Elisabeta Kadar
Edith Kadar Blog 