VOM ȘTI CINE ȘI CE SUNTEM DOAR CÂND VA FI LINIȘTE ÎN NOI
VOM ȘTI CINE ȘI CE SUNTEM DOAR CÂND VA FI LINIȘTE ÎN NOI
Creștem și ne dezvoltăm ca ființe și ca suflete atât timp cât permitem schimbarea în permanență în viața noastră. Iar schimbarea aduce cu sine împrospătare, aduce noul, întreține viața.
Cu toții vrem să ne schimbăm și să ne dezvoltăm. Cel puțin asta spunem de câte ori avem ocazia și cui este dispus să ne asculte. Cu punerea în practică e mai greu; atunci apar problemele. Și asta pentru că noi credem că știm mai bine ce ar trebui să se întâmple și cum, chiar dacă habar n-avem de nimic, de fapt. Știm doar că nu vrem așa cum ni se întâmplă, ci ar trebui altfel. Cum? Păi nu știu, cumva în așa fel încât fericirea și starea de bine să rămână intacte, iar noi să rămânem de poveste (frumoasă!) pentru ceilalți.
Schimbarea e frumoasă în teorie; e un concept fascinant atât timp cât nu ne scoate din zona noastră de confort și din lumea pe care ne-am construit-o. Am putea vorbi la nesfârșit despre schimbare și efectele ei în viața noastră. Ba am putea scrie și cărți despre asta. E suficient ca cineva să-și arunce ochii în viața celui care vorbește sau scrie pentru a-și da seama de sinceritatea lui: face ceea ce scrie sau nu.
Schimbarea presupune a fi atent și a observa lecțiile de învățat pentru a crește și a ne dezvolta.
Cumva Universul vrea ca noi să ne învățăm toate lecțiile. TOATE! Nu doar cele care ne plac, care sunt ușoare și nu ne deranjează coafura ego-ului. TOATE lecțiile. Mai ales pe cele care nu ne plac, pe care le considerăm grele și deranjante. E ca și cum la școală spunem că nu vrem să facem temele decât la materiile care ne plac, celelalte nu contează doar pentru că nu ne plac.
Totul ne învață câte ceva, și ce e plăcut, și, mai ales, ce e deranjant. Cei mai buni maeștri pentru creșterea și evoluția noastră sunt întâmplările neplăcute și oamenii dificili. Adică, hai s-o discutăm p-aia dreaptă: ce avem de învățat din a mânca zilnic doar felul preferat? Nimic. Știm deja ce urmează să mâncăm, totul este previzibil, deci unde mai este lecția?
O întâmplare este neplăcută pentru că ne scoate din rutină, nu se încadrează la acel „normal” previzibil și plictisitor. Și ce ne poate învăța ceva neplăcut? În primul rând ne învață noul. Apoi ne obligă să observăm și altceva decât am văzut până acum în fiecare moment, și ne face să scoatem de la păstrare metode de rezolvare și strategii de supraviețuire de care nici nu aveam habar că le avem.
Un om este pe placul nostru atunci când face sau vorbește astfel încât să nu ne deranjeze ecosistemul. Acela e drăguț pentru că nu ne scoate din zona de confort. Dar cum apare cineva care nu se comportă cum eram obișnuiți, ne aricim și strângem buzele pentru a ne arăta nemulțumirea că ne-a scos din starea de adormire. Cu cât suntem mai profund instalați în rutină și confort, cu atât persoana sau întâmplarea aduse în viața noastră sunt mai deranjante.
Ce se întâmplă când atragem în viață o persoană neplăcută și dificilă (așa cum le catalogăm)? Suntem nevoiți să îi facem față și să accesăm alte metode de a face față în afară de ce știam. O astfel de persoană va fi greu de controlat și manipulat, și tocmai de aceea va deveni cu atât mai neplăcută cu cât ne arată o fațetă a vieții care nu ne place. Și în încercarea de a pune la punct o asemenea persoană începem să ieșim din carapace și să căutăm soluții. În timp vom găsi diverse soluții pentru a încerca să oprim gălăgia și a ne reîntoarce la ce am fost. Doar că acest lucru nu mai este posibil.
Imaginează-ți că mergi cu mașina pe un drum foarte cunoscut, pe care-l știi ca-n palmă de poți conduce cu ochii închiși. Dar la un moment dat are loc o furtună care blochează tot și provoacă alunec��ri masive de teren care îngroapă o parte din drum. Ce faci? Începi să te plângi de nedreptatea care te-a lovit? Sau încerci să găsești soluții pentru a degaja drumul? Dacă alegi a doua variantă, vei căuta soluții pentru a curăța. Și, în loc să-ți plângi de milă, ai găsit soluții și ai rezolvat problema. Dar în acest timp ți-ai dat seama că poți și săpa, poți ridica greutăți, poți forma echipe care să muncească, și poți să rezolvi o situație care îi ajută pe mulți alții. Și ce se întâmplă atunci când vezi că ai făcut ceva? Se instalează liniștea. Iar în acea liniște îți dai seama că ai aflat multe despre tine. Cu cât faci mai multe, cu atât afli mai multe despre tine, și ajungi să îți descoperi adevărata menire.
Mai multe despre acest subiect voi vorbi vineri, 22.07.2022, de la ora 20.30, în cadrul unei emisiuni în direct transmisă pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook.
Te aștept cu drag!
Binețe, Om înțelept!
Edith Kadar
Edith Kadar Blog 