NU POȚI IUBI PE ALTCINEVA PÂNĂ CE NU ÎNVEȚI SĂ TE IUBEȘTI PE TINE
NU POȚI IUBI PE ALTCINEVA PÂNĂ CE NU ÎNVEȚI SĂ TE IUBEȘTI PE TINE
Ni se tot spune și ni se repetă cât de important este să îi iubim pe cei de lângă noi, și cum marea fericire vine doar din a-i ajuta pe ceilalți. Dar nimeni nu ne învață cât de important este să ne iubim pe noi înșine, și că până ce nu ne iubim și apreciem pe noi nu vom putea face același lucru cu alții. De ce? Pentru că pur și simplu nu știm cum.
Este ca și chestia cu pantofarul care face încălțăminte frumoasă doar pentru alții, în timp ce el umblă cu pantofi rupți; sau croitorul care umblă cu haine vechi și rupte, sau ca medicul/terapeutul care îi tratează pe alții dar se neglijează pe sine. Înțelegi ce vreau să spun: DEGEABA AI GRIJĂ DE ALȚII DACĂ AI UITAT DE TINE! Tu trebuie să fii un exemplu de urmat, nu cineva care se sacrifică pentru ca altora să le fie bine.
Da, știu, ni se repetă că a-i iubi și ajuta pe alții este o virtute. Da, așa este. Dar tot o virtute este să te iubești pe tine și să te pui pe locul întâi.
Ca de fiecare dată când vorbesc despre iubirea de sine sunt sigură că se vor trezi oameni care să ducă totul la extremă și care să întrebe revoltați: „și cum, dacă cineva este căzut pe stradă sau accidentat, să-l las să moară?”. Am primit reacția asta de fiecare dată. E fascinant să vezi ce și cât se poate înțelege, și cu ce variante de interpretare se vine, la care nici nu te-ai fi gândit.
Nu, omule, când spun că trebuie să te ajuți pe tine mai întâi nu mă refer să treci pe lângă un om cu probleme în timp ce te admiri în oglinjoara portabilă. Iubirea față de tine și îngrijirea pe care ți le acorzi sunt condiția de bază pentru ca ziua și viața ta să fie bune.
Obișnuiesc să folosesc un exemplu la acest subiect: imaginează-ți că ești bucătar și că trebuie să gătești pentru sute de oameni. Îți faci datoria și îi hrănești pe toți, dar tu nu mănânci că, na, poate are nevoie altcineva de porția ta și pentru că ceilalți sunt mult mai importanți. Seara ești prea obosit să mai mănânci și adormi cu gândul că mâine îți vei face din nou datoria și îi vei hrăni pe toți, așteptând ca cineva să-ți mulțumească pentru sacrificiul tău de sine. Dar, cu timpul, nu numai că oamenii nu observă ce faci, dar li se va părea că li se cuvine ca tu să uiți de tine și să îi servești pe ei. Tu nu mănânci, ai uitat de tine preocupat fiind să îi ajuți pe ceilalți, vei fi mai slăbit, te vei îmbolnăvi, iar într-un final vei muri. Crezi că vor plânge după tine? Nu, ci vor cere rapid pe altcineva, că doar foamea lor trebuie să fie potolită de alt servitor.
Dar ia imaginează-ți acum că după ce ai gătit și înainte să-i servești pe ceilalți te pui și te hrănești tu. Nu numai că prinzi putere și vei avea energie să servești pe toată lumea, ci și știi că ai gătit bine și că oricine ar comenta despre gustul mâncării ar face-o din răutate pură.
Eh, asta este iubirea de sine: înainte să faci ceva pentru alții, e nevoie să „guști” din ceea ce dai, pentru a ști că este optim pentru toți.
Nu este nevoie să fii de acord cu mine. Poți rămâne în sacrificiul și în uitarea ta de tine. Eu mă adresez celor care sunt dispuși să cunoască și alte variante.
NU POȚI IUBI PE ALTCINEVA PÂNĂ CE NU ÎNVEȚI SĂ TE IUBEȘTI PE TINE!
Despre asta voi vorbi vineri, 07.01.2022, de la ora 20.30, în cadrul unei emisiuni în direct transmisă pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook.
Te aștept cu drag.
Binețe, Om înțelept!
Edith Kadar
Edith Kadar Blog 