BOALA NU VA DISPĂREA PÂNĂ NU SCHIMBĂM GÂNDIREA CARE NE-A ÎMBOLNĂVIT
BOALA NU VA DISPĂREA PÂNĂ NU SCHIMBĂM GÂNDIREA CARE NE-A ÎMBOLNĂVIT
Există la mulți oameni credința înrădăcinată că boala vine din exterior, că este ca un blestem, ca o pedeapsă pentru cine știe ce greșeli și păcate. Abia în ultimii ani au apărut dovezi clare care arată că boala este produsă de modificări interne declanșate de traume, suferințe și conflicte emoționale nerezolvate, negate, amânate și îngropate adânc în mintea subconștientă.
Dacă stăm și ne gândim la cele mai fericite momente ale vieții noastre, ne dăm seama că atunci nu am avut nicio boală, parcă toate durerile au dispărut ca prin farmec; simțeam că plutim pe norișori, iar boala și suferința au dispărut din cotidian. Îți aduci aminte să fi avut vreo boală atunci când ai fost CU ADEVĂRAT îndrăgostit? Nici eu.
Dar atunci când încep să apară „necazurile”, cum le zicem noi, parcă începem să ne simțim slăbiți, fără vlagă, fără chef de viață; parcă totul începe să meargă pe dos. Și dacă mai continuă așa, încep să apară primele simptome de boală: ba un junghi, ba o durere, ba o insomnie sau anxietate. Și ce facem, de obicei? Mergem la doctor să ne dea ceva să nu mai simțim neplăcutul și să readucem bucuria în viață. Doar că medicamentele, substanțe chimice, nu pot decât ameliora simptomele fizice, ele nu pot alunga supărarea, tristețea și tumultul interior. Pot, cel mult, să ne anestezieze, să ne amorțească, să nu mai simțim mare lucru, dar asta nu înseamnă că problemele au plecat ci, din contră, ele se aprofundează.
Medicamentele se adresează simptomelor fizice și nu cauzelor care stau la baza suferinței și care sunt de natură emoțională.
Cum ar putea extrage o substanță chimică suferința pierderii cuiva drag? Nu poate. Poate doar să creeze impresia de anestezie ca să nu mai realizăm cât de mare este suferința.
Un conflict emoțional apare atunci când rezultatul este total diferit de ceea ce ne-am așteptat. De exemplu așteptăm o promovare la serviciu, dar primim notificare de concediere. Sau așteptăm întâlnirea cu iubitul/iubita, iar când ne vedem ni se spune că relația e gata, că au găsit iubirea în altă parte. Sau cineva drag primește un diagnostic grav. Și tot așa.
Nu ne așteptăm la așa ceva, iar șocul creează schimbări la nivel de imunitate și în constantele fizice. Dacă problema nu se rezolvă simptomele devin din ce în ce mai frecvente și mai grave, și vor afecta din ce în ce mai multe organe.
Desigur, se merge la medic, el prescrie tratamente cu medicamente care vor schimba și mai mult chimia organismului încărcând organele vitale. Dar ce ne facem cu cauza emoțională, cea de la care a plecat totul? Cum iertăm? Cum ieșim din sentimentul de vinovăție? Cum acceptăm furia? Cum scoatem afară urletele acelea interioare pe care încercăm să le acoperim cu măști și medicamente?
Putem face câte tratamente vrem, până ce nu lucrăm cu emoțiile noastre, nu se schimbă nimic; din contră.
Nu este suficient să spunem în dreapta și-n stânga că vrem să rezolvăm dar, de fapt, nu avem de gând să schimbăm nimic din gândirea distructivă care ne-a adus aici, în acest stadiu. Iar pentru a schimba gândirea e nevoie să renunțăm la a fi victime, să renunțăm să dăm vina pe oricine din exterior, și să începem să privim în noi.
Mai multe despre acest subiect voi povesti vineri, 04.03. 2022, cu începere de la ora 20.30, în cadrul unei emisiuni în direct transmisă pe canalul meu YouTube și pe pagina mea de facebook.
Te aștept cu drag.
Binețe, Om informat!
Edith Kadar
Edith Kadar Blog 