NU VICIUL ÎȚI FACE RĂU, CI VINOVĂȚIA PE CARE O SIMȚI
NU VICIUL ÎȚI FACE RĂU, CI VINOVĂȚIA PE CARE O SIMȚI
Desigur, cei care le știu pe toate și cărora le place să țină lecții oricui nu gândește ca ei nu vor fi de acord cu titlul. Adică cum să nu facă rău fumatul, drogurile, alcoolul, etc? Și ei despre ce să mai vorbească dacă întâlnesc vreun „viciat”? Cum să îi mai țină lecții în care să defileze cu moralitatea lor?!
Conform dicționarului explicativ al limbii române, viciul este considerat un comportament neplăcut, imoral, ceva care contravine bunelor maniere stabilite tot de oameni, și are ca sinonime: defect, cusur, apucătură rea, patimă, desfrâu, dezmăț, destrăbălare, defect, imperfecțiune, lipsă, neajuns.
Cu alte cuvinte, toți cei care nu se comportă așa cum ar vrea societatea sunt considerați viciați, sunt judecați și repudiați doar pentru că nu sunt așa cum o cer normele impuse de către alți oameni. Și, după cum știm deja, există foarte multă „iubire” și „compasiune” în cei care critică, judecă, încadrează și cataloghează pe cei care nu sunt ca în standardele impuse.
De-a lungul timpului, în munca mea cu oamenii, am întâlnit persoane din ambele categorii: cei „viciați” și aparținătorii.
Cei din prima categorie aveau probleme cu alcoolul, tutunul, droguri, sex, și erau plini de remușcări, de furie, de rușine și vinovăție, dar nu pentru că aveau acest obicei, ci pentru că cei apropiați îi respingeau, îi batjocoreau, îi blamau și îi condiționau: „dacă nu renunți la viciu, nu mai vorbesc cu tine… nu te mai iubesc…”.
Aparținătorii nu puteau înțelege de ce omul nu se poate lăsa de țigări sau de alcool, de parcă ar fi fost vorba să renunțe la o pungă de pufuleți.
Cele două părți ajungeau să nu mai comunice real, ci doar să se certe, doar să își reproșeze că nu se mai ascultă unul pe celălalt, și în loc să se rezolve problema, ea se adâncea și mai mult: omul se adâncea în viciu, iar aparținătorii îl marginalizau considerându-l slab și lipsit de voință.
Ideea este că nu vei putea niciodată ajuta un om care are dependențe, cu „vicii” cum s-ar spune, dacă îl toci într-una la cap și îl faci să se simtă inutil și egal cu zero. Gândește-te, la tine ar funcționa asta? Nu? Și atunci tu de ce faci asta? Unde este iubirea și compasiunea? Dacă la tine nu funcționează ceva, de ce crezi că ar funcționa cu brio la altcineva?
Dacă vrei să ajuți cu adevărat pe cineva, încearcă să-l înțelegi. Pune întrebări. Nu țipa. Nu judeca. Omul acela a ajuns acolo pentru că la un moment dat i s-a întâmplat ceva urât, o traumă pe care nu știe să o rezolve, și se refugiază într-o realitate paralelă cu ajutorul viciului. Desigur, viciul fiind cu conotație negativă, și realitatea în care se refugiază este viciată.
Lipsa de înțelegere a celor apropiați amplifică sentimentul de vinovăție al viciatului; omul ajunge să fumeze mai mult, să bea mai mult, să consume mai mult. Și uite așa se creează un cerc… vicios. Vinovăția, ca orice emoție, trăire sau sentiment negativ, va produce schimbări la nivelul corpului fizic, și în scurt timp vor apărea boli. Desigur, „viciul” este de vină, și lipsa de voință a omului, spun ceilalți strângând buzele a nemulțumire față de lipsa de ambiție.
Vinovăția produce ravagii mai mari decât viciul în sine pentru că îl menține pe om în rotița consumului și a obiceiului negativ.
Mai multe despre acest subiect voi vorbi vineri, 08.07.2022, de la ora 20.30, în cadrul unei emisiuni în direct transmisă pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook.
Te aștept cu drag!
Binețe, Om înțelept!
Edith Kadar
Edith Kadar Blog 